Cei care-şi doresc mai puţin victoria

Se întîmplă exact ce bănuiam. Steaua şi ASA pregătesc meciurile decisive în cele mai mici detalii

Nu ştiu lucruri, ca Ionuţ Negoiţă. Nu ştiu cînd, unde, cît, dar pot bănui cu cine. Da, este de prost gust să te apuci să scrii împotriva curentului care aplaudă superbul sprint al Stelei şi al lui ASA Tîrgu-Mureş în lupta pentru titlul de campioană.

Toată lumea se bucură de frumuseţea de gol al lui Voiculeţ şi respiră aerul proaspăt de sub Tîmpa după dubla reuşită a lui Rusescu şi vine unul negru în cerul gurii care vede că în Raiul meciurilor de la Braşov şi de la Tîrgu-Mureş erau unii care miroseau de la o poştă a smoală.

Steaua şi ASA au pregătit bine meciurile cu FC Braşov şi cu Petrolul. Antrenorii au fost mai activi decît de obicei – iar asta nu-i de colea fiindcă Gâlcă şi Ciobotariu nu sînt nişte tipi care dau pe afară de exuberanţă -, au mutat cînd şi cu cine trebuia, jucătorii au tras de ei mai mult decît de obicei, chit că limitele tehnice le-au pus piedici nenumărate.

Dar oricît de perfectă, pregătirea meciului nu este rotundă dacă în ecuaţie nu intră şi puţin condiment adăugat de unii adversari. Nu îi vom numi urît „blătuitori”, Doamne fereşte! Cuvîntul ăsta evocînd timpuri tulburi trebuie să dispară, mai ales acum cînd un parlament întreg luptă pentru triumful prezumţiei de nevinovăţie a unora care mai aveau să fure şi fenomenul de fotosinteză, nu doar pădurile patriei.

Ei, jucătorii despre care vorbim acum şi aici sînt doar cei care îşi doresc mai puţin victoria decît ceilalţi coechipieri. C-aşa-i în fotbal, unii îşi doresc mai mult victoria, alţii mai puţin. Sau deloc. Astfel, o echipă ca Braşovul arată ca un balaur cu mai multe capete.

Unele muşcă din apărarea unde Toşca s-a încălţat invers, celelalte (Novakovici, Leko) scot flăcări pe nări, dar spre poarta proprie, acolo unde Mutu are grijă să respingă exact spre centrul suprafeţei de pedeapsă, acolo unde aştepta latul, şpiţul sau ristul lui Rusescu. Aţi observat ce interesant s-au apărat braşovenii şi la faza golului de 2-2, tot al lui Rusescu? În zonă!

În momentul pasei înapoi a lui Tănase spre Rusescu, centrul careului era degajat, ca un club de noapte după o razie a poliţiei. Şi în fond, de ce să-ţi rupi picioarele pentru Ioan Neculaie, care nu te-a mai plătit de un secol, care tocmai ţine un colocviu despre faliment cu Adrian Porumboiu?

Să ne mutăm la Tîrgu-Mureş, acolo unde a dat recital Astafei. La prima evadare, mai tare ca a lui Contador, Victoraş a şutat, nejenat, ca într-o minge medicinală, deşi avea doi coechipieri în careu, care aşteptau pasa precum puii de curcă boabele de porumb.

Mă rog, poetul tot poet, am zis. Apoi poetul s-a transformat în autor de science fiction. Ba nu, de thriller. La a doua evadare, ca Lance odinioară, pe ieşirea din poartă a lui Stancioiu, Astafei a luat la ţintă un punct situat între peluză şi tribuna a doua. I-a ieşit! De ce nu ţi-ai pus pe umeri steagul tricolor, la sfîrşitul meciului, Victoraş dragă, nu eşti mîndru că eşti român şi ardelean?

Presimt că în afară de sudalmele suporterilor stelişti şi mureşeni, urmează şi un reproş academic din partea lui Valentin Sinescu, antrenorul Petrolului. Căruia „îi repugnă abandonul deontologiei profesionale” din partea unor reporteri, care, săracii, l-au întrebat pe cine vede campioană. Aşa este, domnule Sinescu, nişte inculţi!

Numai de la înălţimea erudiţiei şi vocabularului dumneavoastră, demne de un campionat al cîştigătorilor Nobelului pentru literatură, aţi putut observa că Victoraş s-a achitat bine de sarcinile de joc, dincolo de cîteva inerente scurtcircuite cauzate de efortul prelungit. Un singur lucru nu reuşeşte cultura sau glazura ei, stimate domnule antrenor, nu ne salvează de penibil.