Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Copiii de mingi

Luptăm pentru tot felul de drepturi, chiar şi ale muştelor. Ar fi exagerat dacă am cere să înceteze umilirea unor puşti transformaţi în servitorii campionilor?

Îi ştiţi. Nişte mogîldeţe care aleargă de-a lungul fileului ori în spatele terenului. Cînd nu […]

vineri, 27 martie 2015, 8:55

Luptăm pentru tot felul de drepturi, chiar şi ale muştelor. Ar fi exagerat dacă am cere să înceteze umilirea unor puşti transformaţi în servitorii campionilor?

Îi ştiţi. Nişte mogîldeţe care aleargă de-a lungul fileului ori în spatele terenului. Cînd nu fug precipitat după mingile pierdute, stau ghemuiţi aproape în poziţie de fetus de-a stînga şi de-a dreapta plasei care separă adversarii. Sînt copiii de mingi de la tenis. Despre ei vom vorbi mai pe larg în continuare. Ştiu, vi se pare un subiect minor. Mai ales că la orizont se desluşeşte dificilul meci cu selecţionata Insulelor Feroe.

Nu am ştiinţă să existe un statut al copilului de mingi. O fişă a postului. Probabil că nici nu este nevoie. Copilul de mingi desfăşoară o activitate enunţată chiar în titulatură: aduce mingi sportivilor, care la rîndul lor le repun în joc. La fotbal, lucrurile stau aşa de la începuturi pînă în prezent. Cu generalităţi, dar şi cu nuanţe locale foarte pitoreşti. Bunăoară, copilul de mingi român ştie de minune cum să întîrzie atacurile echipei vizitatoare. Ca prin farmec, el rătăceşte mingea. Dacă ai lui sînt conduşi, se transformă într-un dispozitiv care aruncă mingi la foc automat. Ca un tun de antrenament de la tenis. Şi ajungem din nou la tenis. Aici e aici.

Jucătorul sau jucătoarea tocmai a terminat pauza dintre gameuri. Este o zi frumoasă, însorită. Să zicem că ne aflăm la Indian Wells. Ori că am ajuns deja la Miami. Băieţelul sau fetiţa strînge în grabă umbrela pe care a ţinut-o ca să-l ferească pe campion de razele necruţătoare ale soarelui. Un alt ţînc îi adusese băutura energizantă din lada frigorifică, altul i-a tras ţipla de pe rachetă. Serviciu all inclusive. Cum spuneam, tenismanul, celebru sau anonim, se ridică alene de pe scaun, nu înainte ca arbitrul principal să strige „time!”. Îşi ia prosopul, pe care, în drum spre locul de unde va servi, îl aruncă spre copilul de mingi. Acesta îl prinde ca pe un obiect sacrosanct şi îl depozitează cu grijă undeva în spatele terenului. Aceasta va fi de acum încolo principala lui preocupare. Campionul, poate chiar idolul secret al copilului, asudă abundent. Este suficientă o privire scurtă. Sau doar un gest de du-te-vino, scurt, cu mîna, care descrie în aer dorinţa de a se şterge. După fiecare minge, şi dacă e dublă greşeală, omul cu racheta cere prosopul. Copilul se supune. Ca şi campionul, prosopul este din ce în ce mai transpirat. Acolo sînt preţioasele lui odoruri. Mai ales că unii îşi trag şi şortul din fund în procedura tot mai complicată a serviciului. Iar ritualul se repetă la nesfîrşit. Ei, nu chiar la nesfîrşit, doar pînă la finalul meciului. Nu vi se pare că este ceva care nu merge? Ceva care atentează nu doar la igienă, ci şi la demnitatea unor semeni mai micuţi de-ai noştri?

Nu a fost dintotdeauna aşa. Se întîmpla pe cînd lumea era mai înapoiată şi nu aveai nevoie de permisiunea ONU ca să priveşti admirativ spre un copil care se juca în parc. Pe atunci, în vremuri cînd rachetele erau de lemn, campionii depuneau şi ei efort fizic. Dar se ştergeau mai puţin de transpiraţie şi reuşeau asta fără ajutorul copiilor de mingi. Îşi lăsau prosopul pe scaun şi îl foloseau doar în pauzele dintre două gameuri. Tot atunci, într-un timp cînd pămîntenii mîncau grăsimi şi zaharuri, ba mai puteau trage şi dintr-o ţigară în public, copiii de mingi erau doar copii de mingi. Nu pajii campionilor. Ca să fim eleganţi. Să nu zicem servitorii acestora. Hai să zicem!

Acum cîţiva ani, Barack Obama a prins şi a exterminat o muscă în direct, în timpul unui interviu. Holocaust! O organizaţie de protecţie a nobilelor zburătoare l-a ameninţat cu procesul. Mai încolo, pe un teren de tenis cu tot felul de miliardari plini de corectitudine politică în tribune, nişte copii de mingi duc prosopul transpirat al unui campion cu aerul că îndeplinesc un serviciu aristocratic. Tare aş cere un challenge. Sper să se vadă că a fost minge bună!

Comentarii (62)Adaugă comentariu

Nemo (7 comentarii)  •  27 martie 2015, 17:15

Domnule Geambasu,

Eu v-am criticat des, asa ca ma grabesc sa o fac si acum, mai ales ca stiu ca imi va sta comentariul in purgatoriul „moderarii”, la Poarta Raiului.

Este trist pentru un om de Dreapta, democrat, sa aiba idei de stanga-departe. Sa fie impins de propria audienta pe extrema stanga a spectrului opiniilor – la asta m-am gandit citind articolul, apoi comentariile.

Pe final am vazut ca Stanga contraataca, acoperindu-va flancul expus. Era prea tarziu sa imi mai opresc elanul de a va oferi eu insumi protectie, pe flancul stang.

Respect n-am (in general), dar repet adesea oamenilor ca ii rog sa nu puna la inima ce le spun, ori mai ales CUM le spun. Democratia nu inspira mult respect. Dvs., daca va prinde in chingi constiinta de Stanga, ati putea scrie la foc automat despre subiectele de foc ale Democratiei. Dar e mai bine sa stati pe Dreapta, ca acolo sunt banii. Chiar si banii pentru hrana si chirie.

Fara mult respect, dar cu ceva simpatie (in sensul francezei, nu al englezei) – pentru curaj,

****

Miki Maus (22 comentarii)  •  27 martie 2015, 18:08

John Terry spune că pe vremea când era puşti trebuia să încălzească cu propriul fund rama closetului pentru vedetele lui Chelsea.

Să învăţăm de la englezi cum se călesc caracterele viitorilor campioni 😉

gabi (5 comentarii)  •  27 martie 2015, 19:28

Vad ca mai toata lumea pune accentul pe voluntariatul copiilor cand de fapt problema este nesimtirea vedetelor. Am urmarit-o in multe meciuri pe Radwanska, de fiecare data arunca prosopul ala cu o scarba incredibila.

Octavian Stăncioiu (27 comentarii)  •  27 martie 2015, 22:01

Lăsând la o parte copiii de mingi ai tenisului de câmp, articolul ne arată direcția absurdă, de tip orwellian, spre care se îndreaptă, condusă de Unchiul de Dincolo de Apa cea Mare, omenirea.

Trăiască patriotismul, religia, tradițiile, incorectitudinea politică! Stați liniștiți, nu săriți. A fost doar o probă (de microfon). Sunt idei pentru care, în curând, se va face pușcărie.

nyk (17 comentarii)  •  27 martie 2015, 22:32

Copii de mingii sunt in general jucatori de tenis si face parte din admiratia lor ca idolii lor sa se poarte asa si
a-si imagineaza cu nesat ziua cand vor face si ei la fel.
Dar s-ar putea cere acestor jeguri…de campioni sa fie mai putin mitocani. Sunt totusi niste copii.

radu (1 comentarii)  •  27 martie 2015, 22:33

@max. perfectiune

nyk (17 comentarii)  •  27 martie 2015, 22:34

@gabi..Radwanska este ea insasi o scarba…cum altfel ar putea arunca prosopul.

SUV (2 comentarii)  •  28 martie 2015, 3:27

Domnule Geambasu , imi cer scuze , e total off-topic…mai e putin pana la meciul nostru cu semi-amatorii, de ce nu faceti lobby sa sa inceapa din primul minut cu cei doi tineri de perspectiva Puscas si Andone?…daca nu acum , atunci cand?!!!…sunt curios care este ratiunea tactica?!!

GOLOMBIOSCHI ILIE (26 comentarii)  •  28 martie 2015, 11:25

Niste fitosi de doi bani chiar daca au anumite conturi in banca. Probabil e si o problema psihologica netratata. Cine i-a produs, ii produce, ii suporta, inca? Societatea, mass-media, ce promoveaza la ora actuala? Deci boala e mai larga, felicitari domnule Cristi Geambasu ca ati pus mana pe bisturiu printre primii si putinii de altfel la ora actuala. Dar si maine e o zi !

Alex (2 comentarii)  •  28 martie 2015, 13:35

Domnule Geambasu,

Trecand peste lipsa de eticheta a exprimarii dumneavoastra, in raspuns la ce v-am scris, vad ca va permiteti sa luati si la misto alte opinii.
Aflati, va rog, ca parte a unei discutii in contradictoriu cu cineva e argumentatia, in acelasi timp pastrand rezerva ca s-ar putea sa va inselati.
Dumneavoastra nici nu argumentati, nici n-aveti vreun dubiu ca detineti adevarul absolut.
Sanatosi sa fim! Mai ales mental…

Cu stima.

Ion (8 comentarii)  •  28 martie 2015, 14:53

În comentarii s-a depășit cu mult sensul articolului. În principal este vorba de nesimțirea unor ”vedete” la adresa unor copii care au fost puși acolo să le ajute în timpul meciului, și pe care nu sunt în stare să îi respecte (vezi comentariul lui Gabi) .Am fost de multe ori deranjat, de aceste atitudini dar am și admirat cum un tenisman adevărat a petrecut, pe bancă cu un copil de mingi, timpul trecerii unui strop de ploaie.

splendini (52 comentarii)  •  28 martie 2015, 20:14

De acord cu articolul, mai ales in ce priveste nesimtirea vedetelor (ar putea fi scuzata de nivelul de concentrare cerut in tenisul de azi; dar ce adulti vor deveni copiii astia cu modele din astea?), insa cred ca tonul ironic si belicos al raspunsurilor autorului nu-i serveste cauza. Psihanaliza („nostalgia biciului stapinului”) se poate face si dinspre cititori spre scriitor. E drept ca e greu sa-ti fie scrutata fiecare virgula, insa „vorba dulce mult aduce”.

Comentează