Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

După 40 de ani, echipa

Simona Halep şi celelalte fete au şansa să repete ceva foarte important după 4 decenii

Dăm timpul înapoi. Se întîmpla acum vreo 40 de ani. Tenisul era încă sportul alb, la propriu şi la figurat, în tribune nu aplauda nimeni […]

sâmbătă, 7 februarie 2015, 10:24

Simona Halep şi celelalte fete au şansa să repete ceva foarte important după 4 decenii

Dăm timpul înapoi. Se întîmpla acum vreo 40 de ani. Tenisul era încă sportul alb, la propriu şi la figurat, în tribune nu aplauda nimeni la greşeli, jucătorii şi jucătoarele foloseau rachetele de lemn, cei revoluţionari – vezi cazul tînărului rebel Jimmy Connors – trecuseră la racheta metalică, hawkeye era ceva de domeniul SF. În fine, dar nu în ultimul rînd, România conta în sportul acesta exclusivist, care trecea cu paşi ireversibili către profesionism şi către banii cei mulţi. Premiile erau minuscule faţă de sumele învîrtite azi de sponsori majori şi minori şi un aer de boemă încă plutea peste tenis. Ilie Năstase ajungea primul număr 1 mondial în clasamentul computerizat, defila la Paris şi la Forrest Hills, iar Virginia Ruzici şi Florenţa Mihai jucau finale la Roland Garros. Virginia o şi cîştiga în 1978.

Ne întoarcem în prezent. Tenisul este mult mai colorat, mult mai atletic. Mult mai bogat. S-a democratizat la nivelul publicului, devenind oligarhic la nivelul jucătorilor, antrenorilor şi patronilor de turnee. Hawkeye a devenit o banalitate, la fel ca senzorul care indică neţul. Mulţi copii visează să ajungă ca Roger, ca Rafa sau ca Nole mai degrabă decît ca Messi sau Cristiano. Simona Halep, Irina Begu, Alexandra Dulgheru şi Monica Niculescu alcătuiesc echipa României pentru Fed Cup. Fetele de azi întîlnesc Spania pentru accederea în Grupa Mondială a competiţiei şi pentru revenirea acolo unde ne lăsa generaţia Virginiei şi a Florenţei, dar şi a Marianei Simionescu, a surorilor Romanov sau a lui Judith Gohn. Simona are finală la Roland Garros şi semifinală la Wimbledon, Irina Begu, optime de finală la Australian Open. Clasate în prima sută mondială a ierarhiei WTA, Monica Niculescu şi Alexandra Dulgheru nu sînt doar prezenţe decorative în echipă. Nu doar în aparenţă, tabloul de acum seamănă cu cel din urmă cu 4 decenii. Dar să nu uităm conceptul de echipă!

Ideea este că după aproape 40 de ani avem din nou o echipă, fără ca asta să fie neapărat rezultatul unui efort naţional, al unui proiect. Bine că o avem! La tenis, spre deosebire de răsfăţatul nostru fotbal, o echipă este cu adevărat o echipă atunci componentele ei au valoare individuală certă. Forţa grupului, atît de cîntată de poeţii fotbalului, contează şi la tenis, mai ales pentru partidele de dublu, dar forţa fiecărui membru al echipei are altă greutate. În tenis nu te poţi ascunde în spatele randamentului coechipierilor, fiindcă rămîi în ofsaid. E un ofsaid pe care nu arbitrul îl semnalizează, ci publicul. Simona, Irina, Monica şi Alexandra sînt echipa de care avem nevoie, iar Spania, cu Garbine Muguruza şi Soler Espinoza, este adversarul care să dea autenticitate unei victorii. Urmează un meci interesant, în care, ca bonus, ne putem exersa şi sentimentul patriotic. Cît despre locul de desfăşurare al partidei România-Spania, „silence please”!

Comentarii (8)Adaugă comentariu

marian (85 comentarii)  •  7 februarie 2015, 14:41

Cred ca ati vrut sa scrieti Judith Dibar-Gohn, domnule Geambasu.

marian (85 comentarii)  •  7 februarie 2015, 15:58

Nu este nevoie sa publicati postarea mea de la 2:41 pm. Efectuati corectia in text si totul este ok.

Il Muce (2 comentarii)  •  7 februarie 2015, 16:10

Pacat ca in ultimul an Sorana Cirstea a ramas de caruta . Sa speram ca va reveni in top 30, caci talent are cu carul

Cristian Geambaşu (301 comentarii)  •  7 februarie 2015, 16:27

marian
Multumesc, aveti dreptate

michi (2 comentarii)  •  7 februarie 2015, 21:31

ia sa vad daca iau si eu fro multumire : „o echipă este cu adevărat o echipă atunci CAND componentele ei au valoare individuală certă.”

biro (1 comentarii)  •  7 februarie 2015, 21:57

bravo fetelor, bravo simo, ar trebuii sa existe o concurenta cat mai acerba intre fete ca asa va creste si performanta

Filbert (45 comentarii)  •  7 februarie 2015, 22:41

neţul….ce-o fi ala neţul?…Poate diminutivul diminutivului ‘poponeţul’…:) Eu auzisem doar de ‘let’…Ma rog…

seba (157 comentarii)  •  8 februarie 2015, 22:48

ai avut dreptate, conceptul de echipa a contat in aceasta victorie. una mare! spania e foarte buna, cred ca era favorita. am avut si noroc ca n-a jucat carla suarez, probabil ar fi luat un punct la simplu.

Comentează