Rîşii. Sau cîinii rîşii

Domneşte veselia la formaţia antrenată de Mihai Teja. Este veselia dinaintea hohotului final.

O veste mare pentru suporterii echipei din Ştefan cel Mare. De fapt, pentru întreg fotbalul românesc. Dinamo se însănătoşeşte! Terapia prin rîs înseamnă sănătate, iar la Dinamo […]

Domneşte veselia la formaţia antrenată de Mihai Teja. Este veselia dinaintea hohotului final.

O veste mare pentru suporterii echipei din Ştefan cel Mare. De fapt, pentru întreg fotbalul românesc. Dinamo se însănătoşeşte! Terapia prin rîs înseamnă sănătate, iar la Dinamo se rîde pe rupte. Pe înfundate, în hohote, mînzeşte, cîineşte, nu contează, băieţii rîd de mama focului. Tinerii, mai ales ei, aduşi în lot ca să fie crescuţi în spiritul nemiloasei haite din anii de glorie (depărtaţi, din ce în ce mai depărtaţi) se hlizesc tembel după ce iau o bătaie soră cu ridicolul de la nişte danezi. Danezi cam la fel de tineri ca ei, însă complet lipsiţi de umor, cu mintea şi cu picioarele la fotbal, nu la caterincă pe facebook. Tineri care au avut copilărie nefericită cum se spune pe la noi, printre şmecheri unşi cu toate alifiile cartierelor bucureştene.

Situaţia pare însă sub control, fiindcă staff-ul tehnic consideră bătăile de pe pămînt turcesc doar o etapă de acumulări. Noul şi revoluţionarul antrenor Mihai Teja analizează profund cauzele eşecului cu 1-7 în faţa selecţionatei U21 a Danemarcei, evocînd „atacul tancurilor nordice” asupra redutei roş-albe, căţeluşii sprijină tejgheaua barului şi apar la antrenament fredonînd cîntece de pahar&inimă albastră. De petrecere carevasăzică, semn că lucrurile au intrat pe un făgaş normal, de o normalitate pură în anormalitatea cotidiană a vremurilor noastre.

Între timp, Dinamo a revenit în patrie, cu tot patrimoniul pasiv al întîlnirilor amicale din Antalya. 13 goluri primite, 4 marcate, 3 înfrîngeri şi o victorie, plus senzaţia explicită de timp irosit – nici rezultate, nici o idee de joc cristalizată, cu atît mai puţin o formulă stabilă de echipă. Prezent alături de Dinamo în Turcia, colegul Edi Apostol i-a pus în categoria remarcaţilor pe Traian Marc, Marius Alexe şi Nicolae Grigore, noua achiziţie. Adică un portar reşapat, un atacant dat retur de o formaţie mică din Il Calcio şi un fost mijlocaş rapidist în căutare de angajament după experienţe ratate în Arabia Saudită şi în Cipru. Dacă Nicolae Grigore, altfel un fotbalist disciplinat, a ieşit în evidenţă alături de oameni pe care nu i-a avut niciodată coechipieri, pricepeţi cam care este gradul de coeziune al „grupului” dinamovist.

Se înţelege că, dîndu-i la o parte pe remarcaţi, ceilalţi intră în zona aceea gri, cu nuanţe mai tari sau mai pastelate. De la insatisfacţii patentate (Durimel, Nedelcearu) la jucători care îşi pot construi alibiuri (Bilinski, Niculae sau Henrique) în jurul ideii comode că nu sînt alimentaţi cu mingi de mijlocaşi, drept pentru care se pierd în alergare printre picioarele ostile ale fundaşilor adverşi. Supărat nevoie mare, fostul preşedinte dinamovist Mircea Stoenescu le transmite tuturor, de la antrenor la jucători şi conducători, să se ducă pe apa Dîmboviţei. Îndemn periculos în special pentru alde Nedelcearu, Andrei Radu sau Dudea fiindcă este posibil să priceapă mesajul ca pe o invitaţie la o plimbare de agrement cu bărcuţa. Idee pe care nu-i exclus să o şi pună în aplicare!

Mai aştepta domnul Stoenescu o virulentă ieşire la rampă a lui Cornel Dinu. Chiar aşa, de ce tace Cornel Dinu? Chiar aşa, se vor întreba ăia mici, cine mai e şi Cornel Dinu ăsta?