Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Danciu ecumenic

Fostul golgeter din Ştefan cel Mare trebuie să împace şi capra, şi varza. Abia apoi se poate ocupa şi de adversarii din exterior.

Recordurile nu ţin de cald. Asta va fi una dintre primele concluzii la care va ajunge Ionel […]

luni, 17 noiembrie 2014, 10:06

Fostul golgeter din Ştefan cel Mare trebuie să împace şi capra, şi varza. Abia apoi se poate ocupa şi de adversarii din exterior.

Recordurile nu ţin de cald. Asta va fi una dintre primele concluzii la care va ajunge Ionel Dănciulescu, recent înhămat la munca de antrenor al lui Dinamo. Cît îi vor folosi în noua activitate cele 515 prezenţe în prima ligă românească (record absolut) şi cele 214 goluri marcate în aceeaşi competiţie (al doilea în clasamentul all-time, după Dudu Georgescu) este greu de spus. Poate în planul prestigiului pe care noul A1 de la Dinamo îl are are în faţa noilor lui elevi, dar nu mai mult. Antrenoratul seamănă cumva cu jurnalismul. Este o meserie complicată şi obositoare, dar care pare foarte simplă şi deosebit de lejeră din exterior. Detestată, dar foarte rîvnită şi despre care lumea crede că ar practica-o cu rezultate considerabil superioare decît ale celor implicaţi direct.

Nu am folosit întîmplător participiul „înhămat” şi nu „desemnat” sau „ales” şi bănuiesc că înţelegeţi de ce. Acolo, în Groapă, trebuie să tragi din greu pentru un dram de normalitate. Plus că adversarii apar de unde nu te aştepţi. Din afară, dar şi din interior. Cei din urmă, ascunşi în Calul Troian, fost Spartan, pozează în legende şi lovesc pe la spate. Contează să ştii şi ceva meserie, dar mai important este să ştii să te poziţionezi faţă de oamenii cu putere de decizie. Parte a unui sistem, Stoican a refuzat să explice motivele adevărate ale demiterii sale, lăsîndu-şi rivalii să colporteze. În momentul în care a devenit ireverenţios faţă de un cap al puterii bicefale de la Dinamo, a fost demascat ca plezirist şi veleitar. Mai româneşte, ca habarnist. Cu viteză luminică, fosta tînără speranţă a tehnicienilor cu pedigree canin s-a transformat într-un tip limitat în meserie, care împiedică progresul tehnico-tactic al echipei.

Dănciulescu ştie toate lucrurile astea. De aceea a ales să fie ecumenic, să colaboreze cu toate confesiunile din club. De la ortodocşii vechii ordini pînă la liber-cugetătorii recenţi. Liniştea se procură nu atît cu sacrificii, cît cu compromisuri, aşa că fostul golgeter vrea să fie în relaţii destinse şi cu Constantin Anghelache, şi cu Ionuţ Negoiţă, şi cu Cornel Dinu, şi cu Pîrcălab sau Augustin. Odată obţinută linştea, Danciu va putea începe şi munca propriu-zisă. Dar trecerea de la munca de lămurire la munca muncă este în fond o formă de eliberare. Danciu nu a fost niciodată un om de birou, iar amănuntul că fostul coleg de fapte de arme Claudiu Niculescu a luat startul în meserie ceva mai repede nu este în măsură a-l tempera.

Presimt că rivalitatea dintre cei doi va dărui partide memorabile fotbalului românesc în viitorul apropiat. Mi-aş dori să fie dueluri între oameni cu filosofii ofensive. Pînă atunci, pe Dănciulescu îl aşteaptă o competiţie în care Dinamo a ajuns o echipă tot mai puţin respectată. Aici are de lucrat mult noul antrenor din Ştefan cel Mare, iar asta nu se repară cu ecumenismul.

Comentarii (6)Adaugă comentariu

banks (62 comentarii)  •  17 noiembrie 2014, 12:29

Misto titlu.
Si multa dreptate inauntru.

George (14 comentarii)  •  17 noiembrie 2014, 14:27

Ce-ar fi sa incerce sa fie antrenor? ma gandesc ca ar fi suficient pentru toata lumea. Altfel, imi e teama ca poate fi si Papa de la Roma, ca tot nu ar rezista, cu toate jocurile politice sugerate.

Rudolf (6 comentarii)  •  17 noiembrie 2014, 16:01

Dincolo de „profunzimea” cauzelor plecarii lui Stoican, nu trebuie sa fii mare specialist ca sa-ti dai seama de lipsa oricarei tactici sub comanda acestuia. Plus incapatinarea de a utiliza unii fotbalisti pe niste posturi unde mai mult incurcau jocul. In rest, se poate discuta despre lipsa investitiilor, rolul/rostul inca nedescoperit al lui Anghelache (in sens constructiv), valoarea lotului sau
despre cum alte echipe au rezultate mai bune in conditii mai proaste.

Rudolf (6 comentarii)  •  17 noiembrie 2014, 16:04

Temerea mea este sa nu cadem din lac in put cu Danciu. Sper totusi ca din iarna sa avem un antrenor si nu un „antrenor”.

MZM (198 comentarii)  •  17 noiembrie 2014, 20:49

Nene Geambasu, apropo de Stoican, plecarea sa de la Dinamo s-a facut nu atat pentru rezultatele slabe (din ultimele 7 jocuri castigase doar 1!), ci pentru a amagi in continuare suporterii. Gogoasa cu „New Dinamo” s-a fasait rau de tot, „tinerii de viitor”- o himera, fara blaturi echipa era de mult in ligile inferioare, insolventza amenintza cu falimentul, salarii neplatite etc.
Numirea lui Danciulescu, care este la fel de „mare antrenor” ca si Stoican, nu va schimba nimic, in primul rand pentru ca lotul este de nivelul Ligii 3. Punctele vor veni (care vor veni!) tot prin… aranjamente si permutari. Un singur avantaj are Dinamo: presa este neconditionat de partea „cainilor”! De ce? E mai greu de explicat!

calinescu_ (33 comentarii)  •  18 noiembrie 2014, 19:26

DACA VREA „ECUMENISM” ATUNCI SA MEARGA LA BISERICA ….!!!!
LA DINAMO E NEVOIE DE UN LUPTATOR CARE SA STIE SA TAIE IN CARNE VIE, DAR SI SA CONSTRUIASCA O ECHIPA ADEVARATA CARE SA LUPTE PENTRU DINAMO SI NU PENTRU INTERESELE IMPRESARILOR….!!!!
CUM SA FII RESPECTAT CAND TU AI CAPITAN PE BARBOIANU SI COSMIN MATEI ?????
MAI LIPSEA SA-L PUNA CAPITAN PE COSTICA GRECU SAU PE STELIANO FILIP CA DOAR SUNT INTERNATIONALI DE-A LUI PITZURCA ….!!!!

Comentează