Bursa de nonvalori

Plouă cu oferte de zeci şi zeci de milioane, iar clauzele de reziliere au ajuns obstacole minuscule în calea marilor cluburi

Reglementarea referitoare la fair play financiar a preşedintelui Michel Platini a avut efect. Efectul se simte, dar nu este […]

Plouă cu oferte de zeci şi zeci de milioane, iar clauzele de reziliere au ajuns obstacole minuscule în calea marilor cluburi

Reglementarea referitoare la fair play financiar a preşedintelui Michel Platini a avut efect. Efectul se simte, dar nu este cel scontat. Maeştri ai driblingurilor în jungla finanţelor, angajaţii şeicilor şi nepoţii mujicilor găsesc metode să bage zeci şi sute de milioane în jucători talentaţi, cu certe porniri canibale. Am folosit intenţionat terminologia populară „să bage”, fiindcă în cazurile respective este greu să spui „au investit”. Îmi atrag atenţia colegii departamentului de fotbal internaţional, care mănîncă de ani şi ani pe pîine şi Premier League, şi Primera, şi Serie A, şi Bundesliga, că marile cluburi transferă la greu în această vară.

Şi nu oricum, transferă plătind clauze de reziliere. Dacă prin absurd nu ştiaţi, clauzele de reziliere au fost inventate tocmai pentru a descuraja muşteriii care îţi vînează fotbaliştii pe care tu, echipă gospodară, dar nu foarte bogată, îi consideri netransferabili. Pe care i-ai crescut pur şi simplu ori pe care i-ai şlefuit atît de meşteşugit că unora li se par diamante. Criză? Morală, poate, dar nu interesează pe nimeni. Financiară? Aş. Ascultaţi-l pe premier!  Sau chiar pe guvernatorul BNR. Veţi afla că lumea a decolat spre bunăstare, cu România sorbind vînt din pupa. Dar înainte să ajungem cu adevărat la sărăcia noastră, hai să ne mai uităm un pic în curtea occidentalilor.

A făcut înconjurul din ce în ce mai micii noastre planete ştirea despre afacerea tricourilor lui Real inscripţionate cu numele lui James Rodriguez. Peste 30 de milioane de euro în 48 de ore. Exagerat? Numai dacă am crede că tricourile vedetei columbiene s-au vîndut doar la Madrid. Or, de la Medellin pîn’ la Pekin tot microbistul amator de gadgeturi, şi madrilen pe deasupra, a sărit să-şi ia textila cu numele lui „Hames”.

E rău? E bine? Nu ştiu, e lumea în care trăim.

Acţiunile la bursă ale lui Manchester United au crescut cu 15,6% de la instalarea lui Van Gaal ca manager pe Old Trafford. În cele mai puţin de 80 de zile de la numirea olandezului, aprecierea acţiunilor a adus clubului englez un surplus de 425 de milioane de dolari. Încrederea în potenţialul lui Van Gaal reflectată în cota acţiunilor s-a mărit considerabil prin accederea Olandei în semifinala Cupei Mondiale. Vă daţi seama ce s-ar fi întîmplat dacă dragul de Louis nu suna retragerea în faţa Argentinei şi se califica în finală? Sau dacă o şi cîştiga?

E bine? E rău? Nu ştiu, e lumea în care trăim. Putem face ceva? Desigur. Să fim în continuare la curent cu ce se întîmplă. Colegii de la Internaţional îmi şoptesc că Man Utd tocmai a făcut o ofertă de 60 de milioane de euro pentru Vidal. Era exact momentul în care mă pregăteam să aplaud transparentul model United în dauna celui em(p)iric al PSG-ului. Patronii parizienilor pregătesc şi ei 80 de milioane pentru Angel Di Maria.