Români, v-aţi uitat la Europenele de handbal?
Suedia va fi adversarul României în play-off-ul de calificare la Mondialul din 2015. Simt că deja ne-am resemnat.
Am picat cu Suedia în play-off-ul pentru Mondialele de handbal din 2015. Acest „am picat”, sună rău prevestitor, dar foarte adevărat. Ca […]
Suedia va fi adversarul României în play-off-ul de calificare la Mondialul din 2015. Simt că deja ne-am resemnat.
Am picat cu Suedia în play-off-ul pentru Mondialele de handbal din 2015. Acest „am picat”, sună rău prevestitor, dar foarte adevărat. Ca atunci cînd ţie, student nu foarte conştiincios, îţi pică un bilet necîştigător la examen. Este însă România handbalului masculin asemenea studentului leneş? Mai degrabă nu, iar oamenii care ţin aproape de sportul ai cărui regi am fost cu 4 decenii în urmă pot confirma. Nu sîntem leneşi, sîntem rămaşi în urmă. Am lipsit de la prea multe lecţii şi acum ne este greu să recuperăm.
Din naţiunea cea mai inventivă (speculativă?) a handbalului am ajuns să fim un concurent de pluton. Academia românească de handbal, din care s-au adăpat şi francezii (citiţi neapărat editorialul lui Radu Naum despre cum se construieşte excelenţa în Hexagon!), şi spaniolii, s-a transformat într-o şcoală profesională, care scoate muncitori cu calificare minimă şi plăcere de profesie care tinde la zero. Rutină, automulţumire, probabil un soi de îngîmfare. Iar peste toate, lipsa unui proiect care să oprească la timp căderea a făcut să arătăm din ce în ce mai rău. O echipă oarecare, condamnată la anonimatul jocurilor preliminare.
La meciul din Cipru, unde am cîştigat la un gol diferenţă, analiştii considerau că era să ne acoperim de ridicol. De fapt, am şi reuşit, fiindcă băieţii antrenaţi de Eliodor Voica au arătat la fel ca Afrodita, mitologica patroană a insulei. Fără mîini. Din păcate, şi fără cap. Acum urmează partida de calificare pentru Mondiale cu Suedia. Nu vă uitaţi că întîlnirea va avea loc în iunie, este „acum”. La ora meciului, noi vom fi mai mult sau mai puţin aceiaşi, la fel şi suedezii, ocupanţii locului 7 la Europenele de-abia încheiate.
Un loc 7, dar cu o Suedie foarte aproape de semifinale. Nici Suedia nu mai este echipa lui Magnus Wislander din anii ’90, cînd cîştiga în serie titluri mondiale şi europene, dar vicecampioana olimpică de la Londra a reuşit transferul de generaţii şi, mai important, de primenire a jocului. Niklas Ekberg şi Jonas Sjostrand sînt legitimaţi la Kiel, un fel de Bayern al handbalului continental. Alţi 5-6 jucători evoluează şi ei tot la formaţii de club germane, garanţie a calităţii şi a unei pregătiri impecabile. Staffan Olsson, colegul lui Wislander din dream team-ul ultimului deceniu al secolului XX, este antrenorul acestei naţionale. Concluzia ar fi că ne vom prezenta la dubla cu scandinavii doar ca să fie drumul cu oameni şi să nu fim suspendaţi.
Vreau să cred că Eliodor Voica şi componenţii actualei naţionale de handbal a României au urmărit cu interes profesional meciurile de la Europenele din Danemarca. Şi cu o plăcere care vine din cu totul altă zonă decît obligaţiile cotidiene. Mie aşa mi s-a întîmplat, deşi nu handbalul este sportul meu preferat în lista scurtă personală. Islanda, Ungaria, Suedia, Danemarca, Spania, nu mai vorbim de Franţa joacă altceva decît ştiam noi. La altă viteză şi, în consecinţă, parcă la alte dimensiuni ale terenului. Cînd mingea este în mîinile lui Luc Abalo, poarta capătă geometrii variabile, la fiecare contraatac danezii lui Mikkel Hansen oferă încă o lecţie despre coordonare, atenţie şi tehnică. Din toate poveştile astea mi se pare că se poate învăţa. Fără ruşine, fără complexe de inferioritate. Atunci ne vom putea arăta în faţa suedezilor altfel decît în ipostaza de victimă care cere o execuţie mai puţin dureroasă.