La Chelsea, prin United şi Real
Cu cît citeşti mai mult, cu atît vezi că ştii foarte puţin. Cu cît mai mult fotbal vezi, cu atît mai puţin pricepi. Abramovici şi Gigi nu trăiesc această dramă
Roman Abramovici a hotărît să investească în Chelsea acum 10 […]
Cu cît citeşti mai mult, cu atît vezi că ştii foarte puţin. Cu cît mai mult fotbal vezi, cu atît mai puţin pricepi. Abramovici şi Gigi nu trăiesc această dramă
Roman Abramovici a hotărît să investească în Chelsea acum 10 ani, cînd a văzut un meci Manchester United-Real Madrid. Unul dintre meciurile cele mai frumoase şi mai pline de învăţăminte din istoria fotbalului. A fost atunci 4-3 pentru echipa lui Sir Alex, tot el, of course, cu două goluri semnate David Beckham. Dincolo antrena Del Bosque şi juca Ronaldo dinţosul, care a prins una din serile magice ale carierei lui. Şi atunci, ca şi acum, a mers mai departe Realul.
Nu ştiu dacă Roman Abramovici a văzut meciul de marţi de pe Old Trafford. Probabil că dacă nu făcea pasul atunci, acum nu s-ar mai fi lăsat prins de cîntecul sirenelor cu crampoane. Spun asta fiindcă nu ştiu nici cît de pătruns este miliardarul cu paşaport rusesc de iubirea pentru fotbal, nici cît chef/timp are el să înţeleagă drumul fotbalului în cei 10 ani care au trecut de la întîlnirea dintre Beckham şi Ronaldo brazilianul.
Acest United-Real nu a avut nici pe departe farmecul partidei de odinioară. Nostalgie? Posibil. Dar dincolo de asta trebuie să observăm că după 10 ani toate spaţiile par mai comprimate. Suprafaţa de joc a rămas prea mică pentru plămînii tot mai puternici şi picioarele tot mai musculoase ale jucătorilor. Ideile veritabile s-au împuţinat, greşelile s-au înmulţit din cauza (datorită?) creşterii tempoului. La Real, în loc de Zidane, Figo şi Roberto Carlos avem Arbeloa, Khedira şi Ozil. La United s-a retras Scholes şi i-a luat locul Cleverly. De la galacticii veritabili din prima domnie a lui Florentino Perez am trecut la galacticii cibernetici ai lui Mourinho din a doua domnie a aceluiaşi domn Perez. Manchesterul lui Ferguson a regresat de la Roy Keane la Carrick.
Fotbalul care l-a încîntat pe Roman Abramovici a dispărut. I-a luat locul o activitate omonimă şi care se desfăşoară după aceleaşi reguli. Fotbalul practicat de Chelsea zilelor noastre – riguros geometric, lipsit de emoţia pură a fotbalului originar – este opusul visului abromovician. Ironie inegalabilă a vieţii extrase din fotbal, tocmai acest tip de joc i-a adus miliardarului satisfacţia cîştigării Champions League. La ora finalei cu Bayern, nu avea nici echipa cea mai bună, nici cel mai bun antrenor. Cu Di Matteo pe bancă şi cu alde Bertrand sau Bosingwa în teren, Chelsea reuşea ce îi fusese interzis cu Mourinho, Şevcenko şi Balack.
Chelsea vine la Bucureşti cu o parte dintre titulari şi cu un antrenor celebru, promovat de fanii londonezi la rangul de ospătar. Chelsea alungată din Campions League ar trebui să fie o formaţie blazată. Steaua, încă flămîndă de performanţă, ar trebui să exploateze spleenul englezilor şi al naţionalităţilor conlocuitoare de pe Stamford Bridge. Asta înseamnă că nu ştim nimic despre meciul de joi seară, deşi ne uităm la fotbal cu mult înaintea lui Gigi Becali şi Roman Abramovici.