Acarul Vasile
Marian Rada a pus înfrîngerea cu Dinamo în spatele tinerilor. Nimic mai comod şi mai fals
36 de ani contra 17 ani. 499 contra 2. Scor 0-1. 499 este numărul de meciuri ale lui Dănciulescu în prima ligă, 2 este […]
Marian Rada a pus înfrîngerea cu Dinamo în spatele tinerilor. Nimic mai comod şi mai fals
36 de ani contra 17 ani. 499 contra 2. Scor 0-1. 499 este numărul de meciuri ale lui Dănciulescu în prima ligă, 2 este acela al lui Vasile. Dinamovistul Dănciulescu are 36 de ani, rapidistul Vasile are 17. 0-1 a fost scorul meciului dintre Rapid şi Dinamo, iar rezultatul a fost decis tocmai la duelul dintre veteranul Dănciulescu şi debutantul Vasile. Atacantul lui Dinamo şi-a plasat lovitura de cap sub transversala porţii apărate de Pecanha, fără ca foarte tînărul fundaş din Giuleşti să îl poată împiedica. Renunţ a expune aici şi acum teoria experienţei care triumfă în dauna tinereţii neşlefuite. Este incorectă şi mai ales nedreaptă. Strict fotbalistic, un jucător cu instinct de golgeter şi calităţi fizice intacte a reuşit să-i ia faţa altui jucător care a anticipat cu întîrziere desfăşurarea fazei. În general, aşa se înscriu cele mai multe goluri la fotbal, atacantul îl păcăleşte cumva pe fundaşul de lîngă el.
Observaţia antrenorului Marian Rada de la sfîrşitul partidei merge pe drumul bătătorit. Şi cel mai comod pentru a ieşi basma curată. „Tinerii nu au respectat planul tactic”. Cu o concluzie pe măsură. „Ei nu sînt obişnuiţi cu atîţia fani în tribune”. Interesant, nea Mariane, oare le-ar fi priit un stadion gol? Ar fi fost mai dezinvolţi părăsiţi de fani? Fiindcă tinerii aceştia promovaţi în disperare de cauză la echipa mare nu au părut nici un moment deranjaţi de sprijinul publicului. Dimpotrivă. Suporterii i-au ajutat să învingă emoţiile, nu i-au copleşit. Împotriva părerii domnului antrenor Rada, foarte tinerii Vasile, Martin şi Coman au arătat mai multe decît consacraţii Grigorie, Dică sau Herea. Şi nu cumva la faza golului înscris de Dănciulescu, nu Vasile, ci unul dintre fundaşii centrali, Oros sau Abrudan, ar fi trebuit să facă marcaj la vîrful lui Dinamo?
Şi nu cumva Marian Rada îşi construieşte alibiul pentru înfrîngere pe spatele necopt al celor pe care chiar el i-a adus la prima echipă a Rapidului? Iar dacă se întîmplă aşa, înseamnă că în locul acelui Marian Rada boem, modest, dedicat meseriei şi clubului, a apărut un Marian Rada care a mirosit gustul puterii şi care a deprins cum se utilizează fitilele în fotbal, astfel încît să cazi mereu în picioare. Nu îmi place deloc acest nou Marian Rada, mai ales că pare foarte hotărît să cînte în strună unor personaje din conducere, tip Ioan Taban, perfect paralele cu fotbalul, deci cu atît mai periculoase. Cine a ascultat după meci dizertaţia lui Taban despre arbitrajul lui Marius Avram ştie despre ce vorbesc.
Mi-e teamă că asta este adevărata moştenire pe care George Copos o lasă Rapidului. Clubul muncitorimii vesele şi al micilor meşteşugari entuziaşti ca Mincea şi ai lui a fost prăsit cu politruci răspopiţi în capitalişti. Care analizează arbitrajul de la nivelul competenţei cu care, înainte de ’89, pe cînd se căleau în lupta de clasă, raportau cîţi utecişti au refuzat să îndeplinească planul la fier vechi şi muşeţel.