Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Cruyff, legenda ostenită

În 16 ani de cînd nu mai antrenează, olandezul pare să fi realizat mai multe decît atunci cînd era în plină activitate

Retragerea definitivă din fotbal a lui Johan Cruyff mi-a amintit cumva de Greta Garbo. Hodoronc-tronc, vă spun şi […]

sâmbătă, 5 ianuarie 2013, 5:27

În 16 ani de cînd nu mai antrenează, olandezul pare să fi realizat mai multe decît atunci cînd era în plină activitate

Retragerea definitivă din fotbal a lui Johan Cruyff mi-a amintit cumva de Greta Garbo. Hodoronc-tronc, vă spun şi de ce! Şi cine era persoana de sex feminin şi naţionalitate suedeză numită Garbo. Stăpînă a Hollywoodului interbelic şi iniţiatoarea unui stil mai puţin teatral de interpretare, încă la modă acum, Garbo a refuzat să mai joace în vreun film din 1941. Se considera bătrînă. Nu era, dar voia ca lumea să-i păstreze doar amintirea de zeiţă tînără şi inaccesibilă a Nordului. Avea 35 de ani şi o viaţă înainte. A ales-o pe aceea fără filme, trăind într-o discreţie absolută. Totuşi, într-una dintre puţinele intervenţii publice a ţinut să clarifice ceva. „I never said I want to be alone, I only said I want to be let alone. There is a world of difference”. În engleză sună mult mai bine decît în română, dar traducerea este necesară. „Nu am spus niciodată că vreau să fiu singură, am spus doar că vreau să fiu lăsată în pace. Este o diferenţă mare cît lumea întreagă”.

Ca şi Garbo, Cruyff a ales să nu îmbătrînească în fotbal. Pentru că Johan cel unic nu s-a retras acum, după meciul în care, cu el pe bancă, produsul unor fantezii separatiste numit „selecţionata Cataluniei” a reuşit un 1-1 în compania Nigeriei. Cruyff părăsise meseria de antrenor cu 16 ani mai înainte, cînd se despărţea de Barcelona. Cîştigase cam totul la nivelul echipei de club, lumea îl aştepta să ofere un titlu mondial Olandei. Titlul pe care, cu el în teren, Portocala Mecanică îl pierdea în ’74. Cînd a ieşit cu adevărat din scenă, Cruyff avea 49 de ani şi o viaţă înainte. A ales-o pe aceea fără fotbal. Plecase de la Barcelona lăsînd în urmă triumfuri, o şcoală şi o legendă. Ultima continuă să funcţioneze şi în zilele noastre. Dar cît adevăr este în ea?

Legenda spune că în spatele edificiilor Barcelona, Ajax sau naţionala Olandei a stat şi stă în continuare Cruyff. El ar fi creatorul din umbră, demiurgul ascuns al schimbării. Mintea iscoditoare, lansatorul de sisteme, idei şi revoluţii. Pe rînd, Nunez, Laporta şi Rossel s-ar fi adăpat din izvorul înţelepciunii celui care ca jucător a fost imaginea-emblemă a fotbalului total, iar ca antrenor precursorul tiki-takăi. Legenda, ca orice legendă are farmecul ei, care nu explică însă un lucru foarte simplu. De ce această retragere bruscă din prim-plan a unui om care dovedise că nu are probleme de comunicare? De unde pînă unde nevoia de anonimat a unei vedete care se transformase într-o instituţie? Teama că nu va putea fi mereu primul? Oboseala, aceea a inimii în special? Blazarea? Ori dorinţa firească de a profita de viaţa de dincolo de fotbal? Să joci golf (vezi foto), să călătoreşti, să laşi soarele să îţi încălzească oasele care poartă urma loviturilor fără grija unui alt campionat care îţi bate la uşă.

Cred cu moderaţie în legenda ţesută în jurul lui Johan Cruyff. A fost idolul copilăriei şi adolescenţei mele petrecute undeva la crepuscul de flower-power. Îl consider şi acum cel mai mare, cel mai modern şi mai frumos fotbalist pe care l-am văzut vreodată. Dar nu uit episodul de acum cîţiva ani, cînd, excedat de criticile olandezului – cel idolatrizat de atîta lume – Mourinho – cel detestat de atîta lume -, îl invita pe Cruyff să se întoarcă pe bancă. Să arate, încă o dată, de ce e în stare. Era provocare reală, nu aroganţă ieftină. Cruyff nu a răspuns invitaţiei, iar legenda a continuat să crească. Aidoma iederei care poate sufoca şi zidurile celui mai mîndru palat.

Comentarii (35)Adaugă comentariu

m&m (19 comentarii)  •  5 ianuarie 2013, 18:16

Retragerea sa mi-a amintit de vizita pe care am facut-o saptamana trecuta la mini-expozitia „Johan and me”. Se afla la subsolul Amsterdams Historisch Museum. De vazut.

http://amsterdammuseum.nl/johan-me

victor L (285 comentarii)  •  5 ianuarie 2013, 18:29

Exemplul cu Greta Garbo este nelalocul lui; doar pentru a face impresie. Din sport il puteati gasi pe Bjorn Borg.
Da pen`ca recunoasteti ca sinteti fan Johan Cruyff „va iert”.

Begaprunzer (8 comentarii)  •  5 ianuarie 2013, 18:33

Eu cred ca adevarul sta chiar in intrebarea ta „Oboseala, aceea a inimii in special?” Dupa citeva operatii la inima nu este rau sa ai grija de viata ta.

Impartial (2 comentarii)  •  5 ianuarie 2013, 18:37

Unul din motivele intemeiate pentru care Cruyff, un fost fumator inrait, nu a mai stat pe banca, a fost un atac de cord. In rest comparatia cu GG este poetica, dar lipsita de substanta. L-am urmarit pe Cruyff destul pentru a va spune ca, fara acel accident, din care a invatat imediat, ar fi fost si azi pe banca.

GENU (54 comentarii)  •  5 ianuarie 2013, 18:46

…Greta Garbo, Johann Cruyff, Bobby Fischer. Oamenii acestia nu aveau orgoliul contondent al lui Mourinho. Cerbicia lui bolovanoasa de demolator de recorduri, de om care crede ca numai victoria conteaza. Pentru asta exista un predecesor-doctorul Emanuel Lasker. A fost campion mondial la sah timp de 30 de ani [ incepand de la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand a preluat cununa de la Steinitz ] Matematician si excelent psiholog, ca si Mou, el i-a batut pe toti pretendentii, chiar daca nu era cel mai talentat. Pentru cei care nu cred ii rog sa rejoace o nemuritoare-Pillsbury-Lasker 1908. E in cartea dlui Mititelu [ sahistul! ]-„Momente critice…” De la el ar fi putut sa-si imprumute deviza antrenorul lusitan-„Credeti ca sahul esta un joc? Va inselati, el este un razboi”.
Nu te poti confrunta cu un astfel de adversar atunci cand nu esti razboinic al imediatului. Iar batranul Johann a demonstrat-o pe indelete in ’94, in acea finala de Champions League pierduta cu 4-0 in fata lui Capello. Randamentul are mai multi parametri decat luptele de gladiatori. Jean Vigo a facut doar trei filme, dar figureaza in toate dictionarele de profil, pe cand domnul Sergiu, nu. Cel mai important e sa-ti cuceresti stilul ar spune Cruyff. Si are perfecta dreptate. De asta s-a si retras-dupa aceea ce ai mai avea de demonstrat? Stilul Mourinho nu exista in fotbal.Si nici Capello nu se poate lauda cu asta. Ei sunt doar discipolii lui don Helenio Herrera, cu al sau „cel mai frumos spectacol este victoria”. HH a facut pentru fotbal cam ce-a facut don Jose Raul Capablanca, urmasul lui Lasker, pentru sah. A lasat teoria sa patrunda pana in cele mai aride zone ale jocului, epuizand-o ca un mare matematician. Dupa doi ani Inter arata ca si cpt Data din „Star Trek”. Ce mai avea de aratat? De asta, dupa cateva neinspirate halte, a tras la depou, devenind un foarte bun ziarist de sport.
La fel, Cruyff a facut o scoala ce-i va dainui. Datorita ei fotbalul nu v-a muri rapus de calculul diferential al matematicienilor acestui sport. Dupa Mourinho vor ramane numai victoriile. O vreme. Iar dupa aceea doar dara aceea a orgoliului primar, pe care o stim atat de bine din actualitate. Dupa un print ramane nobletea. Iar, dupa cum stim din Evul Mediu, un print nu are voie sa se lupte decat cu un alt print. Casablanca…

csk (1 comentarii)  •  5 ianuarie 2013, 18:51

„produsul unor fantezii separatiste numit “selecţionata Cataluniei” ” – sorry, dar asta este prostie neta. Nu judeca ceea ce nu cunosti sau nu intelegi.
Nu cred ca alegand aceasta cale, omul ar fi mai putin, decat daca ar fi ramas pe banca. Aia cu Mourinho n-are sens: vorbea gura fara el, si nu e prima data.

Adriann_ (3 comentarii)  •  5 ianuarie 2013, 18:55

Geambasule, sa stii ca de frica unui impostor care stie doar sa bage autobaza a decis Cruyff sa se retraga din fotbal.
Voi astia adoratorii lui urinho nu intelegeti un lucru simplu: de cand se joaca jocul asta, antifotbalul a fost solutia facila pentru a obtine rezultate. Demonstratie mai clara decat cea facuta de Grecia la Euro 2002 nu se putea. Greu e sa castigi cu o echipa care joaca pe atac, nu sa parchezi autobuzul pe linia portii si sa arunci degajari disperate pe un varf de mare valoare (sau, in lipsa acestuia, sa pui toate sperantele in 3-4 faze fixe pe meci).
Din punctul meu de vedere, portughezul e doar un Cartu care a stiut sa-si vanda mult mai bine marfa.

Cip (23 comentarii)  •  5 ianuarie 2013, 19:36

Cred că domnul GENU a spus foarte bine ceea ce doream să vă transmit, domnule Geambașu.

ovidiu_3003 (644 comentarii)  •  5 ianuarie 2013, 20:44

Mourinho este imens …nu i pasa lui de Cruyff…Cruyff ca antrenor este in esalonul trei impreuna cu Lucescu…inaintea lor sunt cei din grupul Ferguson,Ancelotti ,Wenger …

Gonzales (9 comentarii)  •  5 ianuarie 2013, 21:12

INIMA, domnule Geambasu, INIMA!
Ea este cea care nu l-a mai lasat sa antreneze. Cat despre „invitatia” lui Mou… Acest portughez este la fel de penibil ca si conationalul lui, C. Ronaldo. Doi frustrati…
PS Superb comentariul lui GENU
PS2 – sunt de acord cu afirmatia dvs domnule Geambasu ca Johann Cruyff a fost cel mai mare jucator al tuturor timpurilor (eu, ca si dvs, l-am prins jucand)

tret (1 comentarii)  •  5 ianuarie 2013, 21:48

un alt mare antrenor care s-a retras foarte devreme …Arrigo Sacchi

gery76 (78 comentarii)  •  6 ianuarie 2013, 2:18

-Un alt exemplu ,oarecum asemanator cu cel al lui Cruijff,este cel al lui ”KAISER’Franz Beckenbauer,cea mai mare personalitate a fotbalului european.
-Campion mondial si european ca jucator,multiplu castigator de C.C.E. dar si de Cupa Cupelor tot ca jucator,campion si vicecampion mondial ca antrenor al Germaniei in’86 si ’90,s-a retras la 45 de ani,spunand ca a fi campion mondial ca jucator si antrenor,este cam tot ce si-ar putea dori cineva.
-A obtinut rezultate fantastice si din pozitia de conducator de club[CH.League in 2001 cu Bayern] si a fost alaturi de Cruijff, exemplul celei mai frumoase rivalitati din istoria fotbalului european [Germania -Olanda si Bayern-Ajax],reprezentat de cei doi mari titani ai fotbalului ,Cruijff si Beckenbauer in anii ’70-’74!

ciupi (376 comentarii)  •  6 ianuarie 2013, 7:37

cand realizezi ca inima E NUMAI UNA, iti dai seama si de faptul ca fotbalul nu poate fi trait SI DINCOLO, apoi te gandesti ca MAI BINE PRIVIT, DECAT NETRAIT.

Mihai Ionescu (1 comentarii)  •  6 ianuarie 2013, 9:14

Ma bucur ca in aceasta dimineata am citit articolul dvs. M-a uns la suflet, foarte inspirat si foarte reusit. Iata ca se pot face comparatii sau analogii intre fotbalisti si mari actori. Dar cand vorbim de Johan Cruyff, vorbim de un mare artist al sportului „rege”, fotbalul. Geniul sau s-a vazut atat cat a jucat in teren cat si in afara lui. As vrea sa spun ca suprematia sa ca mare fotbalist s-a manifestat in perioada cand nationala Olandei era formata din superfotbalisti. A fost cel mai bun dintre cei mai buni.

Demolarii (40 comentarii)  •  6 ianuarie 2013, 9:59

Comform unei alte legende, acum traim intr-o lume libera in care fiecare are dreptul sa aleaga ce fel de viata vrea sa duca. Din pacate alte persoane, indiferent de ce au realizat, sunt mereu nemultumite aruncand provocari in stanga si dreapta.
O legenda mai veche, daca tot suntem la capitolul legende, japoneza spune ca Mushashi-cel ce a inventat stilul de lupta cu doua sabi a samurailor, dupa ce si-a demonstrat superioritatea ca luptator a ales sa dispara. De ce? El nu era un simplu luptator ci si un filosof ce cauta prin arta sa esenta vietii…..
Din punctul meu de vedere Mouriniho a fost si este doar un mare antrenor……despre capacitatea sa de a fi si un caracter uman am dubii, de acea cred ca in jurul sau nu va exista vreo legenda………..

FV (3 comentarii)  •  6 ianuarie 2013, 10:14

Multumesc domnule Geambasu, multumesc tuturor celor care au comentat pana acum. Am avut ce citi, am avut ce invata. Si mie mi se pare putin fortata comparatia intre cei doi titani dar parerile exprimate (toate apartinand unor oameni instruiti si buni cunoscatori ai fenomenului sportiv) largesc putin subiectul si ne aduc aminte ca intre sportivi exista unii demni de respectul cuvenit oamenilor de mare valoare. Iar cei mari, ajunsi undeva sus in baza unor filozofii proprii sunt fara indoiala contestabili. Valoarea ramane totusi.

Ramon (72 comentarii)  •  6 ianuarie 2013, 10:37

din cate imi amintesc, Cruyff a acuzat serioase probleme cardiace atunci cand s-a retras. Poate Mourinho vrea un duel, poate doar a fost o incurajare, dar cel care alege este Cruyff si viata este mai importanta decat cateva trofee in plus. Daca Pele si Maradona au fost cei mai mari jucatori, cei doi nu au fost si mari antrenori. Cruyff a ajuns in varf in ambele joburi si, ca si Beatles sau Abba, este dreptul lui sa se retraga in glorie. Noi am citit multe despre Cruyff, dar un tanar de 20-25 de ani va trebui sa ia colectiile pentru a edea cine a fost Johann. Viata merge inainte, cei tineri acum vor avea alti idoli, iar Mourinho in ciuda arogantei are un palmares remarcabil. Michels, cel care a asamblat marele Ajax, nu a cucerit trofee continentale precum Mourinho. Jucatorii sau antrenorii sunt ierarhizati doar in creierele noastre, in realitate fiecare este diferit, are alta viata si alt cont in banca.

sorin (16 comentarii)  •  6 ianuarie 2013, 11:19

n-am stiut , spre rusinea mea , de problemele pe care le-a avut cu inima . l-am prins jucand ,era fantastic , ducea o intreaga echipa (la randul ei alcatuita din jucatori unul si unul) in spate. Ca antrenor a facut minuni. se pare ca este singurul fost mare fotbalist care, ca antrenor a fost numit direct la nationala tarii sala, Olanda . o chestie pe care a vrut s-o imite si Hagi. dar nu e pentru toata lumea. LUI CRUIF RESPECT SI SANATATE !

Tibi (8 comentarii)  •  6 ianuarie 2013, 12:03

Johan nu mai antreneneaza dar are o influenta enorma in fotbalul olandez si mai ales la Ajax unde in 2011-2012 a produs o adevarata revolutie.

Ramon (72 comentarii)  •  6 ianuarie 2013, 15:09

Sorin: Cruyff era varf de atac, deci nu stiu care pe care ducea in spate, desi nu astfel trebuie pusa problema. Sarcina lui era sa marcheze, ceea ce a si facut, 33 goluri in 48 meciuri la nationala, într-o perioadă în care se juca puțin. Si de la aceasta s-a retras repede, înaintea CM din 1978, când Olanda a ajuns (din nou) în finală. Posibil i-a fost frică să nu-și ”strice” firma, iar cum Rensenbrink a ratat golul victoriei în m.89, este doar de estimat dacă Johan putea face mai mult pentru națională, la CM 1978.
Nu a antrenat naționala Olandei, Platini a antrenat Franța, cu care nu a făcut mult cașcaval. Lui Hagi i s-a dat șansa să antreneze la nivel înalt, dar nu a mers. Oricum, cei 3 au fost mari fotbaliști, nu merită să-i terfelim, așa cum îi place presei noastre.

gery76 (78 comentarii)  •  6 ianuarie 2013, 18:23

@Ramon
-Ai perfecta dreptate,in ceea ce-l priveste pe Platini,dar cel mai graitor exemplu ,ramane de departe cel al lui Franz Beckenbauer,
-”Kaiser ”Franz Beckenbauer a fost numit selectioner al nationalei Germaniei de Vest ,in locul lui Jupp Derwall,imediat dupa dezastruosul Euro’84,turneu in care R.F.Germania,nu a reusit sa treaca de faza grupelor.
-Marea surpriza vine din faptul ca Franz Beckenbauer,nici macar nu poseda licenta de antrenor.
-A venit intr-un moment extrem de greu,a obtinut o performanta incredibila in Mexic’86,ajungand in finala cu o echipa extrem de imbatranita[Schumacher 32 ani,Briegel 32 de ani,Magath 33 de ani,Dieter Hoennes 33 de ani,Rummenigge,31,Allofs 30,Eder 32 sau Jackobs33 de ani],a sacrificat intr-o oarecare masura Euro’88 ,pentru a schimba generatiile si a castigat titlul mondial in Italia’90,reusind sa creeze o trupa de vis cu Matthaus ,Brehme ,Klinsmann,Voller,Littbarski,Haessler,Buchwald sau Berthold!
-Revenind la Cruijff,nu pot sa uit un meci Barca -Real ,scor 5-0,in mandatul olandezului,atunci cand era o incantare sa vezi pasele senzationale ale lui Laudrup,pentru golurile fabuloase ale lui Romario sau Stoickov!

IO (144 comentarii)  •  6 ianuarie 2013, 20:16

Il consider pe Cruyff egalul lui Pele si a lui Maradona. Imi aduc aminte de acel 3-1 al Barcelonei pe Ghencea in care a fost absolut magistral. Era un Von Karajan pt Barca. Nu este nici o exagerare. Indica prin gesturi precise unde trebuie jucata fiecare mingie. Absolut spectaculos acest FOTBALIST.
Pt respectarea adevarului, Cruyff nu a jucat atacant central. A fost mijlocas ofensiv si da, cara echipa in spate.
Recunosc ca nu mi-a placut faptul ca nu a vrut sa joace in Argentina ’78. Nu stiu daca e adevarata povestea cu amenitzarile impotriva familiei sale, dar stiu ca Olanda ar fi fost campioana mondiala daca ar fi fost el in teren.

banks (1 comentarii)  •  6 ianuarie 2013, 21:09

@genu… mi-a placut mult comentariul tau, documentat, destept, interesant.
Ceva imi spune ca nu esti un simplu comentator. Te putem citi si altundeva ?

Ramon (72 comentarii)  •  7 ianuarie 2013, 10:49

IO: si eu l-as vrea pe Cruyff la fel de mare ca Maradona, dar n-am vazut niciodata o ancheta care sa faca aceasta comparatie, poate si pentru ca pele si Maradona au adus titluri mondiale, iar Cruyff nu. Dar astfel de ierarhii se fac doar in capul nostru, fotbalul se joaca pe teren si nu are rost sa fie ierarhizat. Acelasi Cruyff pierdea finala CCE 1969 la un dezastruos 1-4 in fata lui Milan.
Daca Olanda putea castiga finala CM 1978 (sau la noi, daca Romania cu Dobrin s-ar fi calificat in sferturile CM 1970): iarasi sunt intamplari care nu se pot calcula pe PC. Olanda a fost la o bara de titlu (1978), iar in 1974 cand Cruyff a jucat, chiar a condus cu 1-0 pe tara gazda. In 1974 Cruyff nu a putut face minuni, le-ar fi facut, oare, in 1978 ? El a jucat in nationala intre 1966-77, la 31 de ani (1978) putem vorbi de o uzura, pleca de la Barcelona si chiar daca a mai rasturnat clasamente, probabil a ales sa nu dea chixuri.

Gery: inca o dovada ca diploma nu ofera rezultate, dar nici evolutia jucatorilor nu este constanta. Sunt antrenori care au sansa sa reuseasca (Bearzot, Beckenbauer), altii care rateaza. Predecesorul lui Beckenbauer, Derwall, are al doilea cel mai bun procent de reusite cu nationala (74 %) si o finala mondiala (1982), in timp ce Franz abia are 66 % (dar un titlu). Vad mereu, dupa o finala, potopul de laude pentru invingatori si evidentierea greselilor pentru invinsi. Dar in 1990 Germania castiga cu 1-0 gratie unui gol din penalty in min.85. O sigura greseala si s-a stabilit campioana, ca sa nu mai zis de 1994 cand doar un penalty ratat a readus Brazilia (si nu Italia). Sigur, trebuie sa avem castigatoare, dar inseamna asta o mare diferenta intre invingator si invins ? In 2010 Spania intrecea Olanda in prelungiri, dar daca Robben ar fi inscris s-ar fi scris totul invers.
Sau imi amintesc un articol scris la Steagul Rosu-Besiktas 1974. Esecul exista in fiecare fraza, pana in min.85, schimband un sir de adjective totul era pozitiv dupa min.90 (vezi Almanahul Sportul 1975). O dovada a cum se schimba totul in 5 minute, sau de multe ori intr-un singur minut (vezi finala CM 1990). Sansa sau nu!

Cosmin (36 comentarii)  •  7 ianuarie 2013, 15:46

Nu stiu citi dintre cei ce posteaza l-au vazut pe viu.Eu l-am vazut,de aproape,nu doar la TV. Johann Cruyff a fost-ramane- un jucator de geniu,era ca si Messi astazi,jucand in echipe extraordinare. Dar nici nu poti fi mare-ah,saracul Dobrin!-daca nu joci la o echipa-si ea-mare.L-am vazut jucand si pe Petschovschi(uluitor,credeti-ma),pe multi mari fotbalisti. Insa olandezul avea si picior,rupere de ritm si creier de geniu.E greu sa faci comparatii:Pele (si pe el l-am prins,la TV,la Guadalahara),Maradona,Zidane,Platini,etc. In acest domeniu statistica nu functioneaza,ca stiinta.Memoria este prea personala,ca sa fie exacta. Asa ca vorbim de o fosta glorie,care a reusit si ca antrenor (ca si Beckenbauer,Zagalo,Capello,Trapatoni..Lucescu,etc..), de un jucator care a avut puterea sa spuna:”destul !”, in glorie fiind.Oricum ,jucatori ca si el se nasc greu azi.Totusi,noi cei mai vechi-in ani- putem depune marturie,ca fost un jucator special,inegalabil,in felul sau.Chiar daca nu a fost campion mondial,ca jucator.Este creierul „portocalei mecanice”

GENU (54 comentarii)  •  7 ianuarie 2013, 20:55

@banks Sincer, nu. Dar, chiar daca as face-o nu v-as spune-o. Ar fi meschin fata de Dl Geambasu si GSP-nu cred ca-i frumos sa-ti faci reclama in batatura altuia. Si nici n-am pretentii ziaristice, fac doar simple exercitii de stil si sistematizare. Ma joc. Mi-a placut tema abordata de editorialist si de asta am scris. De fapt, oamenii, scriitori sau nu, scriu numai pentru ei. Chiar si reporterii. Cei ce pretind ca scriu pentru ceilalti sunt doar ipocriti sau niste nanici ce-si incearca detenta.
Stiti, foarte rar cred ca sportul poate fi luat in serios-jubilez si eu, la fel ca dl Plesu, la stirea ca cel care a dat numele jogging-ului a murit la 62 de ani, evident, in timp ce facea …jogging. Fata de un simplu medic de tara Messi sau Nadia sunt simpli muritori, dupa parerea mea. Singurele sporturi ce mai merita osteneala de a le viziona cred ca sunt sahul si …boxul! Candva mai credeam si in ciclism, dar baiatul acela de pe planeta mediocrilor a lui nea Grosan mi-a rapit cheful. La cele doua nu poti trisa-a incercat ceva talentatul domn Bute, dar cineva l-a prins pe ring fara bilet si l-a amendat. Suna cam defetist, stiu. Dar relatez numai ce-am vazut. Daca va place boxul am scris ceva pe blogul dlui Tolontan in ziua alegerilor-ceva despre un meci adevarat-Paquiao-Marquez. Pentru ca tot ati intrebat. Chiar ma napadise entuziasmul si voiam sa tip de unul singur pe strada. Asa ca l-am plantat acolo. Va multumesc si reverente

Perken (6 comentarii)  •  7 ianuarie 2013, 22:34

Autorul a reusit o paralela interesanta intre arta si sport. Artista GG s-a retras din cinematografie in plina glorie, a castigat cam tot ce se putea castiga. Precum sahistul american Bobby Fischer, ce s-a retras tot in plina glorie, campion mondial en titre, dupa ce a zdrobit o intreaga scoala rusa de sah. La batranete, singuratatea lor devenise atroce si dezesperanta. Un fel de singuratate a alergatorului de cursa lunga. Greta s-a exilat undeva prin SUA ( a vazut o emisiune tv interesanta cu viata ei), iar Fischer, haituit de propria politie politica americana a murit undeva prin Islanda, unde obtinuse azil politic… (el s-a impotrivit razboiului din Iugoslavia si a ignorat regulile, asa cum a facut-o toata viata, jucand acolo cateva amicale si in felul acesta a incalcat embargoul).
Iar la fel de genialul Cruyf, chiar daca nu a castigat tot ce se putea castiga (el totusi depindea si ca jucator si ca antrenor de echipa lui), s-a retras tot prea devreme, la o varsta departe de apogeu, mai ales din postura de antrenor…
Imi place sa cred ca cei trei s-au retras pentru ca ajungand in top, le-a fost cumva teama ca vor incepe cumva sa se bata cu ei insisi, iar personalitatea lor astfel se va dedubla, aceasta contrazicand unicitatea fiintei umane. Oare ce inseamna acest lucru? Simplu. Aparitia depresiei sub toate formele ei acute…

Perken (6 comentarii)  •  7 ianuarie 2013, 23:32

PS. Am reintrat acum si am citit toate comentariile pentru ca mi s-au parut interesante. Mentionez ca nu citisem prima interventie a lui @Genu inainte sa postez, ci doar pe cea de-a doua si faptul ca a scris ca i-a placut sahul am asociat-o imediat cu Fischer in contextul articolului dlui Geambasu si a nuvelei Jucatorul de sah a lui St. Zweig pe care am citit-o mai demult.

gery76 (78 comentarii)  •  8 ianuarie 2013, 2:40

@Ramon
-Conteaza din punctul meu de vedere foarte mult si modul in care o echipa ajunge sa castige un trofeu ,fie el europea sau mondial.
-Germania in ’90,abordase competitia cu un joc incantator ,bazat exclusiv pe atac,in viteza si surprinzator pentru multi,plin de fantezie[ atipic anglo-saxonilor in general],cu o linie de mijloc extrem de tehnica in care straluceau Matthaus,Littbarski si Haessler+un inchizator extrem de versatil Buchwald.
-In contrapondere ,Argentina se calificase in finala in patru labe,jucand un fotbal extrem de perimat,practic dusi in finala de DUMNEZEUL fotbalului Maradona si de inspiratia la penalty-uri a rezervei de portar Goichechea[ daca nu-si rupea piciorul Pumpido,poate nici nu se auzea de el].
-La final ,vreau sa dau un exemplu de campionat mondial ,in care practic antrenorul si tactica sa,au contat mult mai putin decat randamentul unui jucator cu adevarat extraterestru.
-Este vorba despre Carlos Bilardo,echipa nationala a Argentinei si Diego Armando Maradona.
-In 1986 ,a fost singura editie de campionat mondial,in care un jucator ,in speta Maradona, a reusit sa castige in proportie de peste 50%, titlul mondial al ”pumelor.
-Cel mai bun exemplu ,esyte acela ca in afara de Maradona,nici un fotbalist argentinian ,n-a facut parte din 11-le ideal al competitiei,lucru nemaintalnit vreodata in istoria mondialelor,atunci cand cel putin 3,4,5,chiar 7 jucatori din echipa castigatoare,faceau parte din 11 ideal al competitiei,[de aici si diferenta uluitoare dintre Maradona si toti ceilalti mari fotbalisti ai planetei,in ciuda trofeelor individuale acordate pe banda rulanta in zilele noastre].

Ramon (72 comentarii)  •  8 ianuarie 2013, 7:51

a avut cineva curiozitatea sa citeasca si ce scrie wikipedia (referitor la Cruyff) ? Omul asta a avut 2 by-passuri la inima in 1991, dupa care a mai antrenat cativa ani, a luat 11 treofee cu Barcelona si, probabil, s-a gandit ca-i prinde bine o viata fara emotii. A fost convins, insa, sa revna pe gazon, selectioner al Cataloniei, sau in conducerea Ajaxului. Acum a ajuns, daca ne putem inchipui, la 65 de ani, varsta pensionarii. De ce nu ar lasa locul altora ? Romanul anilor 85 numara anii pana la pensie si daca nu ar fi dat Ceausescu faliment, ar fi fost destul de placut sa stai si sa vina postasul cu penzia. Pentru Cruyff, cu siguranta este mai placut, cati microbisti nu ar fi onorati sa-i ofere o masa la restaurant ?

gima (30 comentarii)  •  8 ianuarie 2013, 20:29

omenirea este bolnava. de ce? pentru ca isi inchipuie ceea ce nu s-a intimplat. s-a retras Cruiff. s-a retras si gata. punct. nuuu! stai domne un pic! da’ de ce s-a retras? ce nu mai putea ? s.am.d.
oameni bolnavi.
v-ati gindit vreunul ca asa a fost „filmul”. asa a fost si gata. pierdeti timpul in comentarii sterile

Herbert Holyoake (43 comentarii)  •  9 ianuarie 2013, 5:50

Fiind rezident roman cu pasaport britanic a fost ușor pt mine sa vad WC’74 pe viu,mai ales ca TVR a decis sa nu transmită eventul(doar finala).Acolo am realizat ce mare jucător era Cruyff.Il vazusem cu 5 ani mai devreme cu AC Milan,dar acolo a fost sters ca mai toată echipa Ajaxului.Tot acolo am avut onoarea sa fac cunostinta d-lui Cristian Topescu.El a fost primul ce a prevazut mare viitor pt Johan Cruyff,ba chiar a vrut sa-i ia un interviu.In Germania s-a văzut clar ca el era șeful in ciuda eforturilor disperate ale lui Neskeens,sau Muhren.Ca a fost mai apoi si un antrenor exceptional e numai datorită faptului ca Johan are si materie cenusie,nu numai reflexe si intuitie de jucător.Au încercat si alți mari jucatori sa devină buni antrenori.Bunaoara Maradona,Platini,Stoicikov,Hagi,Bobby Charlton,Paolo Rossi samd.Pt acest lucru e nevoie si de altfel de mod de a gândi .Buni antrenori foști mari jucatori sint o specie rară.Pot fi numarati pe degetele de la o singura mina. Beckenbauer,Zagalo,Del Bosque,Guardiola…si cam atit. Ah,mai vine din urma si Michael Laudrup.
Ca Johan s-a retras la 45 de ani,e alegerea lui personală.Probabil a realizat ca viața e relativ scurta si ca mai exista si altceva in afara fotbalului,nepoti,călătorii,sau pur si simplu pescuit si golf.

Ramon (72 comentarii)  •  9 ianuarie 2013, 12:20

Herbert: au trecut multi ani si memoria deformeaza putin evenimentele.
In primul rand TVR a transmis atat CM 1974 cat si 1978 (sau 1970). Cele din 1982 si 1986 au fost transmise de TV bulgara. TVR a mai transmis doar meciurile Romaniei de la CE 1984 si finala (cu finala nu-s sigur). Bineinteles, a transmis finala de la Sevilla, in rest partidele echipelor noastre in cupele europene. In economisirile din anii 80 s-a considerat ca nu trebie sa dam banii pe transmiterea meciurilor altor nationale, iar in 1982, 86 si 88 am salvat prin necalificare banii TVR. La ultimul european TVR a transmis, dar au iesit discutii in ceea ce priveste plata.
2. De la Cruyff se astepta mult la CM 1974, era deja consacrat, avea 2 baloane de aur castigate (1971 si 1973), multe alte trofee (vezi wikipedia). Chirila scria cartea Invingatorul lui Cruyff relativ la CM 1974, deci Cruyff a fost anihilat in finala de Beckenbauer. Probabil acesta este cel mai bun motiv pentru care nu este comparat cu Maradona sau Pele. Chiar daca a fost un mare jucator, nu i-a iesit totul.

Herbert Holyoake (43 comentarii)  •  10 ianuarie 2013, 5:37

@ Ramon.Multumesc pt corectie ! Totuși TVR nu a transmis WC’74 ! După event colegii mei de la UCM Reșița îmi povesteau cum plecau in grup cu o teleconstructie la Maureni sa vadă meciurile date de RT Beograd.Au transmis totuși finala !In ’78 au contractat transmisiile înainte de a se termina grupa preliminară cind FRF era sigura de calificare.Iti amintesti socul,4-6 cu Yugoslavia acasă?Dupa aceea,cum ziceai,nimic ,zero,zilch.

Ramon (72 comentarii)  •  13 ianuarie 2013, 14:30

@ Herbert: nu te supara pe mine, dar tin minte ca am vazut RFG-Olanda 2-1 / 1974 la TVR si la fel de bine imi amintesc ca Italia a castigat grupa I la CM 1978, dupa aceea deziluzionand. Ne scotea atunci de la ore si ne ducea la stadion sa ridicam niste cartoane si abia asteptam sa scap pentru a veni acasa sa vad un meci.
Cum amintirile cu TV urile bulgarilor, sarbilor, ungurilor sau sovieticilor nu le vom uita niciodata, este foarte posibil sa faci o confuzie intre editiile de CM. De altfel nu meciul cu iugoslavii l-a suparat pe nea Nicu ci pur si simplu falimentul economic din 1981 (incapacitate de plata). Dupa aceea a inceput sa taie din banii de la TVR, apoi nu a mai adus filme americane. A fost o finala televizata, dar nu mai stiu care, ori cea de la Sevilla, ori alta nu era in plan, sau anuntau ca transmit un meci cu 2 ore inainte de start. Am vazut unul la televizorul color al fabricii, pe vremea cand asteptai cu banii 2 ani sa-ti vina randul sa iei un banal TV color, asta daca aveai 14.400 lei (suma destul de mare, am inceput cu 2615 lei pe luna).
Amintirea mea referitoare la acel 4-6 este ca a fost primul meci la care s-a cantat noul imn, Tricolorul (cu versuri facute pentru nea Nicu).

Comentează