Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Sfînta Treime. Johan, Pep, Leo

Începem să ne pierdem simţul măsurii. Şi să dăm drumul blasfemiilor cu voioşia pe care ne-o permite fotbalul

Simţiţi cum se încălzeşte Planeta? Cum vibrează rîul, ramul, catalanul şi castilianul înaintea lui El Clasico? Cum toată planeta se conectează la […]

joi, 19 aprilie 2012, 8:18

Începem să ne pierdem simţul măsurii. Şi să dăm drumul blasfemiilor cu voioşia pe care ne-o permite fotbalul

Simţiţi cum se încălzeşte Planeta? Cum vibrează rîul, ramul, catalanul şi castilianul înaintea lui El Clasico? Cum toată planeta se conectează la măreţul eveniment? Iar dacă te deconectezi, dacă mişti în frontul extazului general, dacă strici fotografia adoraţiei necondiţionate şi ai tupeul să spui că mai sînt şi alte echipe pe lumea asta care ar merita iubirea noastră oarbă, dacă ai îndoieli şi dacă gîndeşti altfel, bunăoară că nu-i foarte sănătos să gîndim toţi la fel, iar să simţim unitar nici atît, atunci, după toţi aceşti „dacă” puşi în discuţie, eşti privit cu o nesfîrşită milă amestecată cu un profund dispreţ. Nu înţelegi fenomenul, mă-nţelegi? Nu pricepi cum e treaba asta cu fotbalul de calitate, pentru că tu, mic punct rebel în univers, te hrăneşti cu ură, în timp ce oamenii adevăraţi îşi taie porţii mari de frumos. Mănîncă şi se uită, mănîncă şi se uită, nimeni nu face indigestie.

Şi ce dovadă mai bună că Planeta se pregăteşte pentru încleştarea dintre extratereştri şi galactici decît „Treimea Divină” identificată de L’Equipe Magazine pe pămîntul făgăduinţei fotbalistice, Barcelona. Le Pere (Tatăl) – Cruyff, Le Fils (Fiul) – Guardiola, Le St. Esprit (Spiritul Sfînt, scris prescurtat, ca la fotbal frate) – Messi. Aşadar, nici mai mult, nici mai puţin decît Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfînt (Sfîntul Duh în variantă creştin ortodoxă), deci Sfînta Treime în slujba tiki-takăi. De fapt, la geneza acestui sistem de joc care îmbină tehnica individuală perfectă cu mişcarea continuă a fotbaliştilor şi o ţesătură de pase „dumnezeiască”.

Nu vi se pare cam mult? Nu vi se pare că sună a blasfemie? Nevinovată, veselă, sprinţară, dar blasfemie în stare pură. După Biserica Maradoniană, ne-am pricopsit cu Sfînta Treime Barceloniană. De ce nu şi cu Sagrada Equipo ori Sagrada Division? Oare cînd ne vom închina la ghetele lui Messi? Cînd vom ţine postul lui Iniesta şi cînd va apărea Evanghelia după Xavi? Dar fiţi pe pace, dragi credincioşi, atei şi liber-cugetători, bineînţeles că nimeni nu va fi ars pe rug. El iartă multe, iar Inchiziţia a fost înlocuită de Corectitudinea Politică. De aceea, puteţi fi siguri că înaintea lui El Clasico nu vom avea excomunicări ale ereticilor, chiar dacă, în secret, Papa Benedict s-ar putea să-şi dorească o finală cu Bayern pe teren. Amin!

P.S. Nu ştiu de ce, dar simt că Preafericitul Daniel e fan Barcelona. Nu pretind că informaţia mi-a furnizat-o Duhul Sfînt.

Comentarii (43)Adaugă comentariu

Comentează