Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Ultrasele şi ultrăşeii lor

Absenţa bărbaţilor din tribunele Giuleştiului a fost suplinită cu brio de doamne, domnişoare şi domnişori.

Prezenţa exclusivă a femeilor şi a copiilor pe stadionul Giuleşti urma să asigure o atmosferă asemănătoare cu aceea a unei săli de spectacol. Mai exact, […]

vineri, 13 aprilie 2012, 9:52

Absenţa bărbaţilor din tribunele Giuleştiului a fost suplinită cu brio de doamne, domnişoare şi domnişori.

Prezenţa exclusivă a femeilor şi a copiilor pe stadionul Giuleşti urma să asigure o atmosferă asemănătoare cu aceea a unei săli de spectacol. Mai exact, de teatru, fiindcă sală de spectacol este şi cupola circului. Or, de circ nu ducem lipsă, în nici un domeniu de activitate sau de inactivitate. Reprezentantele sexului frumos, odraslele lor şi tinerii liceeni trebuiau să instaureze civilizaţia pe o arenă sportivă cu graţie şi cu candoare. Pasiune microbistă plus o considerabilă creştere a aspectului estetic al tribunei.

Nu s-a întîmplat chiar aşa şi din cauză că meciul dintre Rapid şi Vaslui a avut o tensiune aparte. Răsturnări de scor, realizări spectaculoase, o echipă a Rapidului motivată şi rezistentă la presiunea exercitată de brazilienii lui Porumboiu, care Porumboiu a avut puterea să felicite arbitrajul lui Marius Avram, ceea ce poate trece, fără exagerare, la capitolul minuni ale Săptămînii Mari. Nu putem ocoli golul de generic al lui Alexa, altfel un superb rod al voinţei condimentate cu nimereală, inaccesibil unui zeu al tehnicii, fie el Messi sau Cristiano Ronaldo. Partida a continuat şi la vestiare, unde jucătorii celor două formaţii nu s-au comportat tocmai creştineşte. În fotbal, obrazul se ţine cu cheltuială şi nu se întoarce cu una, cu două către adversar.

Ne întoarcem însă la mesajele transmise de galeria feminină şi adolescentină a Rapidului către conducătorii fotbalului românesc şi rivalii din campionat. Ultrasele (!?) şi ultrăşeii nu au dus lipsă de imaginaţie. Nici de curaj în transmiterea textelor, care mai de care mai licenţioase. Ţinta predilectă a fost Mitică Dragomir, care după brutării, cofetării şi papetării a fost îndrumat să păcătuiască întru primenirea instituţiei pe care o conduce. Frumoasele rapidiste i-au făcut urări cu caracter XXX, porcărele asumate cu dezinhibiţia celor peste 20 de ani de libertate pe care România noastră, a tuturor, a deprins-o cu o iuţeală care vorbeşte despre o aplecare naturală către ludic şi lubric.

Ar fi caraghios să le dojenim pe doamnele şi domnişoarele care au continuat opera domnilor lor soţi şi prieteni. Ar fi caraghios, ipocrit şi neproductiv. Nici să le aplaudăm nu putem, că nu se cade. Trecem episodul la capitolul experimente falimentare, cu observaţia că stadionul în România este un spaţiu în care domnişoarele de pension nu au ce căuta. Oricum, nu mai avem pensioane, ci pensiuni, iar aluziile sexuale ne însoţesc pînă şi în reclamele la ierbicide ori la frecţii Diana.

Comentarii (72)Adaugă comentariu

Comentează