Succesorul lui Avram
Ion Crăciunescu a trecut peste cearta cu Mircea Sandu. Dacă vii din afara fotbalului, din lumea imaculată de dincolo de stadioane, ai toate motivele să te scandalizezi. Politicienii îşi dau mîna pentru binele poporului, sindicaliştii nu fac niciodată blaturi cu […]
Ion Crăciunescu a trecut peste cearta cu Mircea Sandu. Dacă vii din afara fotbalului, din lumea imaculată de dincolo de stadioane, ai toate motivele să te scandalizezi. Politicienii îşi dau mîna pentru binele poporului, sindicaliştii nu fac niciodată blaturi cu politicienii, pentru binele aceluiaşi popor, multinaţionalele nu încearcă să profite de criză şi ajută poporul român, profesorii îi pregătesc cu desăvîrşit profesionalism pe cei care mîine le vor lua locul politicienilor, sindicaliştilor, angajaţilor din multinaţionale şi chiar lor, profesorilor. Se înţelege, pentru un viitor mai bun al stăpînului universal, poporul, cel care nu pricepe de ce treaba merge atît de prost dacă toată lumea lucrează în beneficiul lui.
Ion Crăciunescu nu trebuie să lucreze pentru popor. Chiar l-am ruga să nu o facă. El trebuie să muncească aplicat, să stabilească priorităţi, să îşi aleagă colaboratorii. Să conducă transparent şi coerent o instituţie compromisă. E complicat. Arbitrajul nu se va însănătoşi prin vendete, ci prin aplicarea unor criterii clare şi uniforme pentru toţi. Indiferent dacă poartă numele Avram Marius ori Crăciunescu Teodor. Tudor Alexandru sau Balaj Cristian. Colţescu Sebastian sau Comănescu Adrian. Succesorul lui Vasile Avram ştie cine poate continua şi cine nu, cît de corupt sau cît de coruptibil e fiecare arbitru din subordine. Sună cazon, dar aşa stă treaba. Acolo dai comenzi, nu negociezi. La CCA, e ca la armată. Nu asta şi însemna înainte CCA? Casa Centrală a Armatei.
Acum, fără ipocrizie. Viaţa înseamnă şi compromisuri. Crăciunescu a acceptat să fie şeful CCA şi din motive profund umane. La mijloc este şi orgoliu, şi ambiţia de a ocupa o funcţie. Cîţi dintre noi nu ar fi procedat la fel puşi în situaţia de a se întoarce victorioşi în locul de unde fuseseră alungaţi printr-un puci? Nu ne place că numirea vîlceanului poartă semnătura lui Mircea Sandu, asta e clar. Dar cine să-l fi numit? Traian Băsescu? Emil Boc? Sau Opoziţia? Poate Crin Antonescu, poate Victor Ponta.
„Dacă aş refuza, mi s-ar reproşa că îmi place doar să dau din gură, să fac opoziţie de nebun”. Îi dau dreptate lui Ion Crăciunescu şi îmi permit să îi recomand două lucruri acum, la început de mandat. Să joace mai rar table cu Gigi Neţoiu la „Doi Cocoşi” şi să nu îl mai confunde pe Alexandru Tudor cu Domnul Nostru, Isus Cristos.