Revolta lui Pancu

A înţeles. I-a luat ceva timp, dar acum ştie pentru ce i-a fost lăsat talentul de fotbalist

La 28 de ani suferea de spate, la 26 se plîngea de pubalgie. La 34 de ani are nostalgia trecerii timpului, ambiţia şi […]

A înţeles. I-a luat ceva timp, dar acum ştie pentru ce i-a fost lăsat talentul de fotbalist

La 28 de ani suferea de spate, la 26 se plîngea de pubalgie. La 34 de ani are nostalgia trecerii timpului, ambiţia şi prospeţimea unui adolescent. Daniel Pancu aleargă, trage de el, se scoală în zori. Vorbim despre acel Pancu petrecăreţ, superficial şi risipitor? Despre fotbalistul talentat şi capricios, care a trebuit să intre în raza de acţiune a familiei Lucescu pentru a nu eşua definitiv, ca alţi mulţi fotbalişti talentaţi, capricioşi şi risipitori? Bineînţeles că despre el. Despre el, dar şi despre un bărbat încă tînăr care a înţeles cum devine treaba cu zilele astea care nu se mai întorc. Vorba cîntecului de petrecere, dragă Pancone, „Aş da zile de la mine!”. Dar viaţa nu e o petrecere. Deşi ai bani să îţi cumperi numai vinuri de colecţie. Viaţa nu e nici doar o plimbare. Deşi ai făcut cărare prin Europa şi Asia Mică. Iaşi, Rapid, Cesena, iar Rapid, „naţională”, Beşiktaş, din cînd în cînd „naţionala”, iar Rapid, Bursa, Terek Groznîi, ŢSKA Sofia, Vaslui. Din nou Rapid. Rapid limanul dintotdeauna. Locul unde suporterii te iubesc fără să te întrebe la cît ai adormit în dimineaţa meciului.

Pancu ediţie vară-toamnă 2011 se pregăteşte împreună cu lotul Rapidului în Austria. Sîmbătă, giuleştenii s-au trezit foarte devreme pentru deplasarea din Estonia către Alpii austrieci. În zori înseamnă pe la 4 dimineaţa. Răzvan a procedat corect şi, din dorinţa de a-şi menaja jucătorii de bază, a programat un singur antrenament în ziua cu pricina. Şi acela doar cu tinerii din echipă. Pancu a ignorat liberul dat de fostul selecţioner şi s-a prezentat la şedinţa de pregătire. Nu era întîia dată cînd Pancone sfida programul unui antrenor. De data asta însă, mesajul s-a schimbat. Risipitorul a devenit elev sîrguincios. Cu tîmplele puţin albite de nebuniile primei tinereţi, dar înţelepţit.

Da, ştiu, s-ar putea să mă păcălesc. E posibil să ne păcălim împreună. Dar nu contează. Pancu merită ceva mai mult decît să fie pus pe coji de nucă de moraliştii care se găsesc la tot colţul de tastatură. Pancu e un personaj şi un om cu personalitate. Printre tot felul de modeşti cuminţi şi nedăruiţi, el face notă discordantă. Iar eventuala comparaţie cu Dodel şi Nilă îl proiectează pe Pancone undeva în altă galaxie, printre stele care cuvîntă şi se revoltă. Şi care joacă fotbal. Cu o plăcere pe care nu o înveţi la nici o şcoală. Nici măcar la cea a vieţii.