Bayern, coroana de oţel

Din Bavaria ne vine un mesaj fotbalistic. Nu e şocant, dar arată drumul spre Champions League

Trăim în epoca extratereştrilor, cerul e brăzdat de nave galactice, cu supraoameni la bord care decid de unii singuri meciurile.

Mă rog, cam asta […]

Din Bavaria ne vine un mesaj fotbalistic. Nu e şocant, dar arată drumul spre Champions League

Trăim în epoca extratereştrilor, cerul e brăzdat de nave galactice, cu supraoameni la bord care decid de unii singuri meciurile.

Mă rog, cam asta ar trebui să pricepem dacă Florentino Perez ne-ar preda o lecţie despre marketingul fotbalului astral, care se opreşte în sferturile de finală ale Champions League. Dar noi vom vorbi despre o grupare pămînteană care se luptă cu aceste armade iberice şi cu aceste divizii premiershipiste insulare. Bayern Munchen, formaţia aceea bavareză căreia italienii îi spun Bayer di Monaco, asta ca să ne bage în ceaţă definitiv şi să nu mai înţelegem ce are ascuţitul Principatului monegasc cu prefectura producătorului de aspirine din Leverkusen.

Bayern a intrat în finala UCL după o dublă de reglaj împotriva lui Olympique Lyon, nu înainte însă de a scoate din cursă pe Manchester, victimă a propriei adoraţii şi a unui orgoliu care s-a topit ca gustul gumei mestecate de Sir Alex. Bayern a defilat pe Stade Gerland cu siguranţa proprie unei mari echipe. Cu seriozitate, cu hărnicie. Fotbalişti buni, fotbalişti destoinici, un antrenor care îşi foloseşte creierul, care s-a redescoperit împreună cu cei pe care îi trimite în teren, ca Robben, chelul care nu ar avea loc la Steaua, ori ca Ivica Olici, creaţia propriei voinţei şi a unei încăpăţînări vecine cu disperarea. Povestea croaţilor şi a sîrbilor e povestea unor răzvrătiţi care produc şi altceva decît frustrări.

Înapoi la modelul Bayern Munchen. Cu 120.000 de membri susţinători, nu demolatori, clubul bavarez se situează pe locul trei, după Benfica şi Barcelona, în rîndul marilor grupări a căror filosofie este aceea de a îl face părtaş la succese şi la crize pe omul din tribună. Cotizant la bine şi la rău. Cointeresat, responsabilizat. Neştiut de cei mai mulţi şi deloc în trendul coloşilor cu picioare de lut, Bayern înseamnă o asociaţie în care fiinţează şi secţii de şah, tenis de masă, baschet şi gimnastică. Înainte de a fi club de fotbal, Bayern este un club în care se face sport. Alternativa la dezmăţul financiar al puterilor spaniole şi engleze este o bunăstare cuminte. Van Bommel, Van Buiten, Lahm, Demichelis, Schweinsteiger, Muller, Olici, Klose sînt fotbalişti de calibru, dar nu nestemate. Coroana bavareză e din oţel, nu din aur de 24 de carate bătut cu pietre preţioase. Acesta e mesajul nemţilor din Bavaria.

Avem bani, nu atît de mulţi ca alţii, şi nu aruncăm cu ei pe fereatră.

Putem construi lucruri formidabile cu bun-simţ fotbalistic, fără exhibiţionismul patronilor de dată recentă: arabi, ruşi şi de alte monezi convertibile.

Rezultatul se vede. O echipă solidă, care practică un fotbal curat, gîndit de Van Gaal, inginerul rătăcit pe banca tehnică, şi pus în aplicare de nişte tipi care evoluează aşa cum o fac îndeobşte nemţii în uzină şi pe ogoare. Aplicat, conştiincios, cu o atenţie maniacală pentru detalii. Centrare, şut, dribling. Centrare, şut, dribling. Gol. Tor pe limba lor. În mod normal, Bayern ar trebui să-i reprezinte pe toţi cei care nu se ţin de fente la locul de muncă.