Vive la France! Vive le but!

Irlanda a fost sacrificată în numele unei religii care nu are nimic comun cu Zeul Fotbal

Allons enfants de la Patrie/Le jour de gloire est arrive/…Aux armes, citoyens! Formez vos bataillons!/ Marchons, marchons… Înălţător, cutremurător! Cîteva versuri din Marseieză, aşa […]

Irlanda a fost sacrificată în numele unei religii care nu are nimic comun cu Zeul Fotbal

Allons enfants de la Patrie/Le jour de gloire est arrive/…Aux armes, citoyens! Formez vos bataillons!/ Marchons, marchons… Înălţător, cutremurător! Cîteva versuri din Marseieză, aşa de încălzire,

înaintea execuţiei,

înainte ca ghilotina, la guillotine, mes enfants, mais oui,

invenţie franţuzească şi ea, ca şi „La Marseillaise”, pour la revolution, butaforie pour les camarades, tovarăşi în cele din urmă, carevasăzică versuri mobilizatoare,

muzică vibrantă, Stade de France plin, allez les bleus, urma decapitarea adversarului roşcovan şi pistruiat, antrenat de domnul acela în vîrstă, cu păr alb şi ochi albaştri, tobă de fotbal, şi ce dacă?, apoi sărbătoarea la Arcul de Triumf, pe Champs-Elysees, la Tour Eiffel, la Esplanadă, la Domul Invalizilor, la Pantheon,

Franţa mîndră de calificarea la Mondialele sud-africane, ce să caute ţăranii ăia de irlandezi acolo?, ei nu au nici Camembert, nici foie gras, nici Veuve Cliquot, mănîncă prost, fish and chips, beau doar bere, sînt neciopliţi, deci Vive la France!, ziua calificării a sosit, nimeni nu se jenează că suedezul Hansson a furat cît Corpodean şi Tudor la un loc,

joi dimineaţa francezul mediu şi mijlociu şi-a băut liniştit cafeaua la bistro, cu un croissant lîngă, undeva pe Boulevard des Capucines, poate la Cafe de la Paix, unde pe vremuri se întîlneau Malraux şi Jean Paul Sartre şi Simone de Beauvoir ca să discute despre echitate, despre dreptate. Despre fair-play avant la lettre şi apres la lettre. Ha, ha, ha, ce glumă bună!

La conferinţa de presă Giovanni Trapattoni a fost demn, dar dezgustat. Ruşine! Honte! Trebuia să fie fericit că o mare naţiune merge la Cupa Mondială în dauna unei naţiuni mai mici şi rudimentare, care a fost sacrificată pe altarul unui interes superior, ce contează că a fost gol din ofsaid şi cu henţ la Henry, Gallas a băgat mingea în poartă! Noii muschetari francezi recrutaţi din toate colţurile Africii. Toţi pentru unul şi unul pentru toţi! But! Gol, tribunele au exultat, mica şi ploioasa Irlandă s-a dezumflat,

iar umbra lui Platini la braţ cu a lui Blatter s-a zărit peste cartierul Saint Denis, întinsă pînă la Cape Town şi Pretoria, pe pariu că fluieraşul scandinav Hansson nu va fi „reţinut de la delegări”?, avea suport regulamentar, aplicase regulamentul suprem, punctul 1, alineatul 1, paragraful 1:

Nu confundaţi jocul de fotbal cu jocurile noastre, les enfants!

Şi lăsaţi prostiile şi teribilismul profeţiilor! Vezi Doamne, secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc. Aiurea, va fi cum vor EI. Cum trebuie. Unde trebuie. Acasă la Mandela.