Povestea a început cu un flaut fermecat şi un tînăr pletos-bărbos-cam ştirb care cînta într-un picior. Era pe cînd academicienii domeniului decretaseră că în rock nu mai e cine ştie ce de spus, că toate bulevardele şi autostrăzile expresiei muzicale fuseseră ocupate. Floyd, Purple, Zeppelin, Yes, Giant. Nu ajungea? Tînărul cu pricina a crezut că nu, iar lumea a descoperit alt univers. Muzica lui era proaspătă şi surprinzătoare. Seducătoare şi scandalos de simplă. Influenţe folclorice şi preclasice, pasaje de heavy metal, underground, psyhedelic, rock progresiv. Erau sunete la îndemîna oricui, care veneau dintr-un loc pe unde trecuserăm şi noi, dar pe care nu ştiusem să le descoperim.
Între timp, tînărul a devenit tată, apoi bunic şi a pierdut trei sferturi din podoaba capilară. Nu şi energia. Nu bucuria de a cînta. Nu inspiraţia, în nici un caz umorul. Numele personajului este Ian Anderson, dar mulţi continuă să creadă că îl cheamă Jethro Tull. Adevăratul Jethro Tull se născuse în Anglia sfîrşitului de secol 17 şi se ocupase cu ale scrisului, dar nu în literatură, ci în domeniul agricol. Revenim la Ian Anderson, alias Jethro Tull. Omul s-a identificat cu imaginea trupei pentru că el a fost trupul, sufletul şi spiritul acesteia. Chitaristul Martin Barre l-a însoţit tot drumul, fiind singurul care a rezistat lîngă capriciosul Ian. Au mai lucrat cu el şi alţii, toţi muzicieni de calitate. Glenn Cornick, Mick Abrahams, Clive Bunker, John Evan, Jeffrey Hammond, Barriemore Barlow, Andrew Giddings. Toţi alungaţi atunci cînd încercau să uzurpe puterea lui Ian. Totuşi, dictatura andersonistă a dat albume ca Thick as a Brick, Aqualung, Living in the Past, Minstrel in the Gallery, Songs from the Wood, Roots to Branches. Fiecare o capodoperă în miniatură. Albume pentru care alte formaţii şi-ar vinde sufletul. Nouă ne rămîne plăcerea de a le asculta. O dată, de două ori, de zece ori. De fiecare dată vom descoperi ceva nou. Despre cîte alte trupe se poate spune acelaşi lucru?
Cu o energie care depăşeşte gustul proverbial pentru cîştig şi zgîrcenia domnului Anderson, nobody’s perfect, aflăm că Jethro Tull pregăteşte turul aniversar al celor 40 de ani de existenţă a formaţiei. Un tur de forţă pentru nişte inşi trecuţi binişor de 60 de ani. 70 de concerte din aprilie pînă în august 2008, pe întregul cuprinsul patriei. Al patriei rockului de calitate. Adică, Anglia. Cu sec, ca la poker. Dar cariera acestei trupe nu a semănat deloc cu o partidă de poker. Poate cu una de whist, elegantă, dar accesibilă tuturor, în care licitezi talent, muncă, inspiraţie divină, curaj, un strop de nebunie. Ca să obţii puncte într-un clasament pe care nu-l ţine nimeni. Cine naiba măsoară cît valorează o victorie a flautului mînuit de Anderson într-o deplasare în Statele Unite ori cît una în Franţa? Pentru că bătrînul Ian n-a jucat niciodată la zero. N-a cîntat niciodată la alibi. Şi e mai tînăr decît noi toţi. Apropo, tipul are acum toţi dinţii în gură, e mai bogat cu cîteva zeci de milioane de pounds, dar doarme pe la prieteni cînd se află în turneu prin lumea largă. E mai ieftin decît la hotel. De fapt, e gratis!
43 comments ↓
Pagini: [3] 2 1 » Afiseaza toate comentariile
Stimate Domn, va adresez rugamintea de a face o ancheta despre Stadionul Municipal din Sibiu. Acesta a fost inchiriat de catre primarul Sibiului Johannis unui prieten, om de afaceri german pe nume Keul. Echipa de fotbal a fost desfintata de catre Keul care si-a mutat firmele la stadion si conform declaratiei primarului suporta intretinerea. Primarul a declarat textual ca “M-am saturat de fotbal” . si sa fim fericiti ca prietenul Keul plateste intretinerea (nici un ban de chirie). Sibienii vor fotbal si vor ca primarul sa lase oamenii care au bani sa se ocupe de stadion si de echipa. Primarul se crede Dumnezeu in Sibiu, multe informatii despre situatie gasiti pe internet. Succes.
traim in romania si asta ne ocupa tot timpul !!!
Eu cred că un ziar de sport poate și trebuie să facă educație. Și câtă nevoie este! Excelent articol ! Și mai completez: ascult și azi cu același nesaț creațiile Anderson/Vangelis. Ce părere aveți? Îi prefer chiar înainte de JETHRO TULL!
exista in textul dv o fraza care mi-a dat fiori. ASTAZI, adica la inceput de 2008, mai are rockul ceva de spus, in afara veteranilor. am scos din internet topul 40 al albumelor din anglia, top din ianuarie anul acesta si m-am ingrozit. noi ca noi, da’ pustii astia care vin ce asculta, daca n-au alaturi pe cineva care sa le povesteasca despre MUZICA?!
DECEBAL, subscriu total!
www.dreamshoes.eu
www.dreamshoes.eu
www.dreamshoes.eu
Versiune in limba ROMANA,transport GRATUIT in maxim 3-4 zile si garantie dupa vânzare!!
Contactati-ne la contact@dreamshoes.eu
www.dreamshoes.eu
www.dreamshoes.eu
www.dreamshoes.eu
Versiune in limba ROMANA,transport GRATUIT in maxim 3-4 zile si garantie dupa vânzare!
Contactati-ne la contact@dreamshoes.eu
www.dreamshoes.eu
www.dreamshoes.eu
www.dreamshoes.eu
Versiune in limba ROMANA,transport GRATUIT in maxim 3-4 zile si garantie dupa vânzare.
Contactati-ne la contact@dreamshoes.eu
Am observat ca tot scrii despre muzica si sunt curios daca nu asculti si formatii mai noi. Clasicii sunt clasici dar totusi muzica a evoluat de la Pink Floyd & Co incoace. Unii spun ca in bine, altii inca asculta doar muzica acelor ani.
RESPECTUL MEU GEAMBASU. FOARTE BUN ARTICOLUL. IN SFARSIT UN GSP-IST, CARE M-AI SCRIE SI ALTCEVA, IN AFARA DE TOATE CARPELE DIN LIGA MILITIANULUI. RESPECTUL MEU…
@Burzum:
simplu esti tu la cap daca ti se pare ca Jethro Tulle muzica simpla - ia prinde-ti tu urechile in Thick As a Brick si A Passion Play si ramii asa pina-ti vine mintea la cap.
si nu te mai burzumui daca nu intelegi!
CRISTI GEAMBASU, GOD BLESS YOU PENTRU M UNCA TA DE APOSTOLAT IN DESERTUL ASTA POST-ATOMIC IN CARE TRAGE SA MOARA MUZICA, IN CIUDA ZIMBETELOR DESANTATE CA O DUCE MAI BINE CA ORICIND!
Continua tot asa si nu te lua dupa oamenii-massa care nu vad legatura, dom’le, nu vad legatura cu sportul.
@Decebal
ai uitat de Priest
@Makaay
Anglia este patria rock-ului de calitate: Beatles, Rolling Stones, Who, Led Zeppelin, Black Sabath, Deep Purple … Blur, Oasis, Babyshambles …. are rost sa mai continui ?
Sa vezi Jethro Tull live e total diferit decat sa-i asculti pe un vinil, o caseta si mai nou, cduri sau alte minunatii. Jethro Tull are ceva special si asta nu o simti doar prin muzica lor. E ceva inedit. Si asa va ramane mereu.
www.blogfoto.wordpress.com
din cate stiu eu, la varsta mea frageda, n-a venit waters la noi!
poate confunzi budapesta cu bucuresti.nu e nimic se mai intampla vezi morcheeba
e bine ca mai scrii despre muzica printre randurile pline de oameni care au ceafa lata si lanturi de aur(groase) la gat.
All right ,,Paul”!
Pt. ,,Noone” .Credeam ca blogul asta e pt. oameni normali ,nu pt. vagabonzi care isi revarsa frustrarile injurind aici. Probabil ca nu ai nici un cuvint in casa ta si te-ai gasit sa injuri grobian(intelegi cuvintul?) aici.
CE TREABA ARE ASTA CU SPORTUL?AM VAZUT TITLUL ARTICOLULUI SI AM CREZUT CA VOI CITI O STIRE SPORTVA.CAND COLO CITESTI NISTE RANDURI PE CARE PROBABIL AUTORUL LE VISEAZA CAND DOARME.SA SE ANGAJEZE DOMNULE LA O REVISTA DE MUZICA,CA SUNT DESTULE.
Draga domnule Geambasu, sunteti mai priceput in muzica rock decit in sport, de exempu in sah. N-o sa uit niciodata gafa dvs. cind l-ati caracterizat pe Robert Fischer, unul dintre geniile secolului al XX-lea, drept un “personaj destetabil”. Asadar, articolul despre Jethro Tull si Ian Anderson este un articol bun. Cel despre Bobby Fischer, un “articol detestabil”.
Pagini: [3] 2 1 » Afiseaza toate comentariile
Leave a Comment