În rîndurile următoare nu vom povesti despre Gigi, George, Cristi, Vasile, Adrian. Uite aşa! Nici despre arbitri străini ori stimulări creştineşti ale adversarilor adversarilor noştri. Deci nu vom face rating. Un articol despre un scriitor care tocmai a obţinut distincţia cea mai importantă a breslei sale e condamnat la o audienţă restrînsă. Let it be!
Radu Cosaşu a cîştigat Premiul Naţional pentru Literatură, acordat de Uniunea Scriitorilor din România. Încă se mai premiază excelenţa. Nu despre scriitorul Radu Cosaşu e vorba însă mai departe, ci despre gazetarul sportiv cu acelaşi nume. Despre îndrăgostitul de Manchester. Colegul nostru de pagină. În fiecare săptămînă, de 10 ani. Omul alături de care am traversat deşerturile Diviziei A şi piscurile Champions League.
Lui nea Radu nu i-a fost niciodată ruşine să facă gazetărie sportivă. Nu i s-a părut o activitate minoră, destinată plebeilor cu muşchii bombaţi şi cu fruntea teşită. El nu aparţine categoriei de intelectuali cărora lumea stadioanelor le alimentează complexele de superioritate. Ca şi noi, slujbaşii cotidieni ai nebănuitelor frumuseţi ascunse într-un meci, într-un sprint sau într-un lung de linie, nea Radu trăieşte evenimentul sportiv cu plăcerea omului liber. Cu prospeţimea şi bucuria unui tînăr care de-abia s-a apucat de meserie. A văzut tot ce se putea vedea şi nu s-a săturat, de la Tour de France la turneele de snooker, de la Mondialele de fotbal la Wimbledon şi Roland Garros.
Radu Cosaşu a impus un stil fără să tragă de urechi, a pus mai presus ironia decît pamfletul. Ne-a arătat că un gest de nobleţe pe terenul de sport valorează cît o duzină de articole vitriolante. Prin ochii lui nea Radu i-am descoperit pe Dobrin şi pe Dumitrache, pe Cruyff şi pe Beckenbauer. I-am descifrat pe Năstase, Borg şi Sampras. Pe vremea cînd se citea mai mult decît se naviga, pe cînd nu erai demodat dacă îţi cumpărai ziarul de la chioşc în fiecare dimineaţă, Radu Cosaşu însemna o formă de rezistenţă. Împotriva celor care se specializaseră în numărat şuturi la şi pe spaţiul porţii. Împotriva contabililor cornerelor.
Noua generaţie de ziarişti sportivi îi datorează mult premiatului Uniunii Scriitorilor. El ne-a arătat că se poate şi altfel. Că e o meserie care se poate face senin, cu talent şi onestitate. Bineînţeles, nu vom fi în stare să ne revanşăm de vreme ce nea Radu continuă să fie mai tînăr decît toţi tinerii din juru-i!
29 comments ↓
Pagini: [2] 1 » Afiseaza toate comentariile
bravo, geambasu!
Cind eram in scoala in liceu , nu stiu daca mai stii Cristiane ne puneau obligatoriu sa facem abonamente la cite o revista si un ziar , atunci puteai si tu sa ceri un ziar pe care il vroiai eu ceream(altfel nu se putea si la chioscuri nu prea le gaseai ) “Sportul ” si ” Scinteia Tineretului ” cine scria in scinteia ? Radu Cosasu . Poate nu ai sa crezi dar ma abonam la acel ziar numai pentru articolele acestui mare (eu il consider )gazetar de sport . Si mai erau si altii , dar ar trebuii ca voi sa va aduceti mai ades aminte de ei si sa luati de la ei arta de a scrie decent si obiectiv despre sport .
E mai interesant
Felicitari (inca o data) pentru premiu… Radu Cosasu e motivul principal pentru care, la un moment dat, cand “Dilema” o cotise mult prea obositor catre politica, prin ‘97, dupa victoria Conventiei in alegeri, am continuat sa cumpar revista. Si acum, “din vieata unui extremist de centru” e primul lucru pe care-l citesc…
Pacat ca “Supravietuiri”-le nu se gasesc mai deloc in librariile din provincie.
PS: Belphegor nu e rapidist, e “progresist”…
Cand printre marile pasiuni se numara jocul de bridge ,snooker sau sah , nu ai cum sa nu detii acea noblete care in fond face diferenta intre omul inteligent,elevat,rasat si restul muritorilor de rand.La multi ani maestre “Belphegor”.
Hahahahah, auzi la ea, de unde stim ca e dinamovist. Asa a fost toata viata, s-a declarat si scuipa mereu peste fata Stelei si a Rapidului.
Hahahahah, auzi la
Cristi, ce-o fi vrut sa zica netoiu cand a spus ca stie sigur ca esti dinamovist?:P
ps: oricum, nu se vede, pt ca esti un profesionist.
fortza steaua!
impresionat omagiu adus aluia cum il cheama ca am si uitat, dar sincer mie meseria asta nu mi se pare asa de nobila,
adica e la fel ca oricare blogger care isi deschide un blog in zilele noastre..
Pt. d-nul Radu Cosasu, jos palaria!
Mare de tot, avem ani buni de trai impreuna, dansul cu scrisul, eu cu cititul.
Cat despre premiul primit, cititi Supravieturille, veti afla de ce.
Cred ca este singurul om caruia ii iert faptul ca tine cu MUFC (eu sunt cu Gunners).
Iar pt. tine, Cristi, felicitari pentru doua scriituri excelente in cateva zile, Waters si Cosasu.
Salutari!
Domnul Radu Cosasu este si va ramane mereu un distins cronicar al evenimentului sportiv dar si un fin observator al vietii de zi cu zi, un om modest si care sper sa fie in continuare apreciat chiar de cei mai tineri, pentru ca stilul lui este greu de inteles pentru brutele, asa zisi suporteri, care mai populeaza inca gradenele stadioanelor. Respectul meu maestre.
tataie, chiar ai 47 de ani ? inseamna ca te menti bine
Radu Cosasu…are un stil frumos de a scrie despre sport sau despre orice ii trece prin cap…si in paginile din Dilema Veche. Citeam cu mare placere in paginile ProSport Magazin-revista aia lunara pe care o scoateti prin 1996-1997…dar care din pacate a murit intre timp…Avea domnul Cosasu o rubrica…Belphegor parca…extrem de interesanta…un intelectual…ca multi altii de altfel care iubeste sportul…sa nu uitam ca sunt atatia intelectuali care publica in ziarul dvs.
Altfel, sunt de acord cu un comentariu anterior…nu trebuie sa va scuzati ca nu scrieti despre mazga fotbalistica damboviteana…Foarte bine! Educatia cititorului se face prin articole fara rating de obicei, dar cu un mesaj…Scrieti articole de aceasta natura daca vreti ca peste anii de zile colegii dvs. mai tineri sa vorbeasca despre dvs. cum vorbiti dvs. acum despre Radu Cosasu…
Numai ganduri de bine!
Cu respect!
… fericita zi , aceea in care mi-ai iesit in cale cu filmele, dilemele, sporturile, nevrozele, adjectivele tale Maria Ta…
Nea Radu este rapidist.
Stai sa vezi ce-l mai croseteaza Tweety cind iese din bulau peste 5 ani; o sa-l puna sa sara coarda cu ‘lesa’. Aia pe care a pierdut-o cind l-a macelarit pe reporterul TVR.
pacat ca si un articol despre cosasu trebuie sa inceapa cu “nu voi scrie despre george, cristi etc…” ca un fel de scuza ca se poate scrie si despre altceva, nu numai despre mizerii. altfel, CG, o idee de salutat. ai mai avut si altele…
si, santillana, mai sunt si stelisti care au inteles ceva, nu suntem toti idioti, iar voi, restul, niste genii… pacat ca inca nu te duce mintea sa nu generalizezi. e si asta o demonstratie de IQ.
Radu Cosaşu rămâne unul dintre editorialiştii mei preferaţi. Mă bucur că a primit (încă) un premiu. Recunoaşterea din partea semenilor e întotdeauna plăcută. Felicitări!
Dupa cum vedeti, stelistii n-au inteles nimic!
Ce sa vrei de la ei?
Los Zombies del GigiOaia…
Cata ipocrizie ! Daca l-ati respecta atat de mult pe maestrul Cosasu, nu l-ati scoate de pe blog dupa o ora.
Bine ca n-a dat Tweedy peste el.
Pagini: [2] 1 » Afiseaza toate comentariile
Leave a Comment