Pîine şi sare
După cel mai concludent zero la zero din istoria recentă a naţionalei, se întîmplă ca următorul meci să aibă loc la Piatra-Neamţ. Nu contează că adversarul de miercuri se numeşte Luxemburg. Delegaţie cu antemergător, girofar, gîşte speriate de moarte, urmaşi […]
După cel mai concludent zero la zero din istoria recentă a naţionalei, se întîmplă ca următorul meci să aibă loc la Piatra-Neamţ. Nu contează că adversarul de miercuri se numeşte Luxemburg. Delegaţie cu antemergător, girofar, gîşte speriate de moarte, urmaşi ai răzăşilor treziţi din picoteala de după-amiază. Emoţie la pătrat, la cub. Efuziuni sentimentale. Nemţenii s-au bulucit să-i vadă pe tricolori, să-i pipăie, să-i încurajeze. 5000 de suflete la antrenament. Selecţionerul însuşi a făcut obiectul adoraţiei populare, ceea ce nu s-a întîmplat nici măcar după golul înscris în poarta lui Anderlecht. Undeva s-a titrat chiar: „Notre respect, Piţi!”.
Pîine şi sare. Panglici tricolore. Şi panglicari, şi oameni merituoşi. Tradiţia pămîntului. De la pîine şi sare la pîine şi circ e o distanţă periculos de mică, iar profesionişti ai deturnării sensului evenimentelor se găsesc oricînd, oriunde. Da, să ne bucurăm că sîmbătă ne-am scuturat de mediocritate. La Rotterdam am străbătut primii metri ai despărţirii de superficialitate. O perioadă ne putem permite să nu mai fim antipatici şi critici. Aşa stînd lucrurile, sentimentalismul nemţenilor nu trebuie nici cenzurat, nici amendat. Se simte însă nevoia unor nuanţări. Pe negîndite, a reînceput războiul rece dintre suporterii împărţiţi în cele două mari categorii. Capitala şi Provincia. Noi sîntem aşa şi pe dincolo. Ba noi! Ca de obicei, tonul nu-l dau cele două tabere, ci terţii.
Mircea Sandu a remarcat ataşamentul publicului olandez faţă de propria echipă, faptul că la ei lumea vine ca la teatru. Poate că era prea obosit, altfel ar fi auzit şi fluierăturile limpezi ca ochii albaştri ai frumoaselor batave. Olandezii şi-au fluierat favoriţii la scenă deschisă, presa din Amsterdam şi Rotterdam a scris veninos despre Van Basten şi echipa lui care a jucat încălţată cu saboţii suficienţei. Nimic nou sub soare, cînd lucrurile merg prost, nimeni nu te aplaudă. Mai în glumă, mai în serios, englezii au de gînd să organizeze o chetă naţională pentru plata rezilierii contractului selecţionerului McClaren.
Scindarea suporterilor naţionalei în buni şi răi, în fideli şi infideli, în cîrcotaşi şi necondiţionaţi nu serveşte decît celor obişnuiţi să colporteze. Bucureştenii sînt la fel de buni sau de răi ca semenii lor de pe cuprinsul patriei-mumă, depinde ce spectacol li se oferă. Bucuria sinceră a oamenilor din Piatra-Neamţ nu trebuie confundată cu un cec în alb viager. Sîntem un neam emoţional şi, pînă la proba contrarie, Mutu şi compania vor fi aplaudaţi cînd vor învinge şi huiduiţi cînd vor pierde. Oriunde, cu notele specificului local.
Pîine şi sare. Pîinea este fotbalul, sarea, rezultatul, golurile. Pîine şi sare. Pîinea este jucătorul, sarea este publicul. Pentru el se întîmplă totul. Să nu uităm asta niciodată, altfel confundăm naţionala cu federaţia şi calificarea cu un nou mandat de preşedinte al lui Mircea Sandu!