L-aţi uitat? A făcut parte din echipa României care a reuşit cea mai bună performanţă din istorie, locul 4 la JO de la Montreal » Claudiu Rusu şi-a luat raţia de libertate în 1982. A mai jucat pînă la 48 de ani în Suedia
“Seful de la Alimentara era Dumnezeu!”
Ce cadou să-i faci, la aniversare, unui bărbat aflat în pragul pensionării? O vacanţă frumoasă, o plasmă pentru a viziona mai bine meciurile, o cravată? Sînteţi pregătiţi să aflaţi ce a primit fostul poloist Claudiu Rusu, acum un jurist respectabil în Suedia? Soţia, Britt, şi copiii, Isabelle şi Erik, nu i-au dat voie să refuze: “Trebuie să accepţi. Nu stăm la discuţii!”. Claudiu a fost înduplecat şi de colegi: “E o onoare, n-ai cum să refuzi”. Bine, şi care e, domnule, surpriza? Un tatuaj cu cercurile olimpice în interiorul cărora au fost inscripţionaţi anii Jocurilor la care a participat Claudiu Rusu: 1972, 1976, 1980. Sînteţi gata să preluaţi modelul suedez?
Blatul care le-a furat bronzul
E timpul să facem prezentările. Claudiu Rusu a făcut parte din echipa României ce a ocupat locul 4 la Olimpiada de la Montreal, din 1976, performanţă neegalată. Ai noştri au ratat bronzul din cauza unui aranjament. “Ultimul meci a fost Italia - Olanda. Noi luam bronzul dacă meciul nu se termina la egalitate. Şi-au împărţit argintul şi bronzul. Au făcut blat. Nu le-a ieşit nimic. Italienii conduceau cu 2-1, nu ieşea treaba. Jucau la italieni doi fraţi, Marsilli. Unul dintre ei, deşi avea mingea în mînă, loveşte un adversar ca să fie eliminat. L-a dat afară, olandezii aveau un om în plus. La polo, cu om în plus, se cam dă gol, nu e ca la handbal sau la alte sporturi. Trăgeau la poartă olandezii şi nu intra. Bară, se lovea de portar. Mai erau două-trei secunde şi portarul s-a băgat la fund, sub apă. A fost un circ!”, a rememorat Claudiu, selecţionat în echipa lumii graţie evoluţiilor de la Montreal.
Sandvişuri pe sub uşă
A fost Olimpiada Nadiei Comăneci. “Aşa teroare era cu Bela Karoly, nu vă puteţi închipui. Mergeam la fete şi le dădeam sandvişuri pe sub uşă. În satul olimpic, camerele erau construite din placaj, foarte prost antifonat, nu erau finisate. Exista un spaţiu între uşă şi podea. La şase metri era un restaurant. Veneai cu nişte bonuri de masă. Fetele, anorexice, veneau să mănînce. Bucătăresele aveau indicaţii să nu le dea. Cîteodată mai primeau cîte un grătar. Îl înfulecau ca un lup şi apoi mergeau şi-l vomau. A fost îngrozitor”, a povestit Claudiu, golgeterul campionatului intern în fiecare an în care a jucat pentru Voinţa Cluj şi Crişul Oradea.
L-au refuzat pe generalul Dragnea
Tatuajul are două cercuri goale. Fiecare are cîte o poveste. Primul an care lipseşte este 1968. “Eram proaspăt în lotul naţional alături de nume mari ca Zahan sau Grinţescu. Ne antrenam de trei ori pe zi, nu aveam timp să mergem la hotel, dormeam pe mese de beton. Într-o zi a venit generalul Dragnea, şeful sportului românesc. Ne-a adus nişte contracte, gata redactate, pe care trebuia să le semnăm, să promitem că ne întoarcem cu medalie din Mexic. Ţin minte că am fugit să scriu. Zahan mi-a spus <<Linişteşte-te, băiatule, aici e Consiliul Bătrînilor!>>. Toţi aveau grade, erau la Dinamo şi Steaua. Puteau fi pedepsiţi. Eu eram student, n-aveau ce să-mi facă. N-am semnat, n-am mers în Mexic. Mi-l amintesc pe Dragnea, îşi ţinea o mînă de parcă era anchilozată. L-am întrebat ce a păţit. <<Ooo, e din război!>>, mi-a răspuns. El n-a fost în nici un război”.
Cisternele cu apă fierbinte
În al doilea cerc gol trebuia scris anul 1984. Între timp, Claudiu fugise, în 1982, în Suedia. Puţină răbdare. Să înţelegem de ce a ales să plece cînd în România era tratat ca un prinţ. “Îmi amintesc un meci cu Aradul, jucat la ştrandul din Cluj. Nu o să-l uit toată viaţa. Era o regulă cu temperatura minimă în bazin, 16-17 grade, nu mai ţin minte. Arădenii ştiau, au venit cu termometrul. Era meciul de supravieţuire în Divizia A. Fraţilor, aici e regulamentul, noi nu jucăm. Apa e prea rece. Nu ştiu ce mişculaţie s-a făcut să se amîne meciul şi au adus cisterne cu apă fierbinte. Am cîştigat şi ne-am salvat. În <<Babeş>> se băga apă din Someş, direct maro era apa. Ca să nu intre pisici sau cîini morţi era un grătar la intrare, dar avea ochiurile mari, că intra orice. N-avea încălzire. Apa era rece şi maro, dar jucam, că eram tineri, ambiţioşi şi cu inimă mare. În <<Clujana>> ajungea apa reziduală de la spălarea pieilor. Era singurul bazin cu temperatură normală, dar în cîteva zile, cînd ajungeai la mal, auzeai oac-oac. Ieşeam afară şi eram verzi ca marţienii. Cu degetul puteai să-ţi scrii numele pe piele. A fost o revoluţie cînd s-a construit bazinul din Cluj, în România mai exista doar Floreasca”.
De ce Suedia?
După divorţul de prima soţie, Claudiu s-a transferat în 1979 la Oradea. Aici a primit impulsul ce l-a îndemnat să fugă din ţară. Era perioada raţiilor alimentare. “Cunoşteam un şef de Alimentara, mă aproviziona. Făceam naveta la Cluj să duc alimente. Eram la Sorin Stănescu în birou, la şeful de la Alimentara, şi a apărut un colonel de securitate. Un şef de Alimentară era Dumnezeu. Nu o să uit cum a început să-i curgă faţa colonelului. <<Domnul Sorin, îmi daţi şi mie un pui, că nu mă mai primeşte nevasta acasă!>> Hopa, e bai -mare! Nu mai e de stat pe aici. Nu fusesem ca turist în străinătate. Colonelul Sima era şeful Securităţii din Oradea. Era bolnav după polo. Venea la Băile Felix să ne întrebe cum ne simţim, dacă sîntem în formă. L-am rugat să mă ajute.Tovarăşe colonel, aş vrea sa plec şi eu pe afara. N-am fost niciodată! <<Care e problema?>>, mi-a răspuns Sima. După o săptămînă aveam paşaportul pentru Suedia.
De ce Suedia? Nu aveai nevoie de viză de la ambasadă. Erau două ţări unde nu aveai nevoie de viză, Suedia şi Austria. Un prieten din copilărie era în Suedia din 1968, dupa chestia cu Cehoslovacia, cînd au deschis graniţele. În plus, am fost în 1977 la Europene şi m-am îndrăgostit de Suedia. N-am avut timp să-mi pregătesc plecarea. Cînd mi-am ridicat paşaportul, era acolo şi baschetbalistele, plecau într-o deplasare. La antrenament au venit şefii. Ştiau deja. Mi-au cerut să le dau paşaportul, că noi avem turneu în Ungaria. Noi mergeam la două săptămîni în Ungaria să cumpărăm Coca-Cola şi Rama. M-am trezit din pumni ca la box. Le-am spus că le aduc paşaportul la următorul antrenament.
Am fugit noaptea, la ora două. N-aveam nici un dolar, am mers cu 5.000 de lei. Am plecat cu încă o familie, care avea dolari de benzină, cu maşina. Am auzit că antrenorul Rujinschi, un om excepţional, a stat trei săptămîni la uşa blocului, pe scări. <<Nu ne face Claudiu figura asta!>> Ultima picătură a fost cînd securistul ăla cerşea un pui. Aşa am pierdut Olimpiada de la Los Angeles. Despre Munchen şi Moscova n-am multe amintiri”. Trei cercuri pline, două cercuri goale. Dacă le aduni, iese o viaţă de om.
În dreapta lui Ceauşescu, aplecînd un pic piciorul să nu pară mai înalt decît dictatorul.
Foto: Arhivă Personală
Cu echipa SKK Stockholm, cu care a cîştigat două titluri, făcînd naveta de la Goteborg. Claudiu Rusu e al doilea din stînga, jos. Unul dintre secretele succeselor: campionii la înot pe care i-a legitimat. “Cînd ai mingea, ia-o pe arătură!”
Foto: Arhivă Personală
A umblat pe la 6-7 saloane de tatuaj. “Cercurile se fac foarte greu. În viaţa mea nu mai fac cercuri”, mi-a zis băiatul care a lucrat. “În viaţa mea nu mă mai tatuez”, i-a răspuns Claudiu Rusu
Împreună cu soţia, Britt, cînd a primit titlul de Cetăţean de Onoare al Clujului. Ceremonia a avut loc în 6 mai 2010
ECHIPA ROMÂNIEI DE LA MONTREAL
Adrian Nastasiu, Rusu Claudiu, Liviu Răducanu, Viorel Rus, Dinu Popescu, Fl. Slavei, Cornel Rusu
Aruncarea “Claudiu Rusu”
Care a fost secretul lui Claudiu? “Eram stîngaci. Înotam bine, am fost foarte, foarte tehnic, aveam multă fantezie. Aşa am putut juca pînă la 48 de ani, pentru că aveam îndemînare. Eu cred că am introdus o chestie, n-am mai văzut pe nimeni să o facă. Înotam cu mingea, o ţineam la spate. Portarii dormeau, eu aruncam mingea peste cap, de la spate. Lovitura nu avea forţă, dar era surprinzătoare, important era să nu arunci pe direcţia portarului. În Suedia, cînd am înscris prima dată aşa, a fost senzaţie, mi-au făcut poze, au venit televiziunile”
Speriat de Ceauşescu
Datorită performanţei de la Montreal, Claudiu Rusu şi colegii săi au fost decoraţi de preşedintele Nicolae Ceauşescu: “N-a scos zece cuvinte Ceauşescu. Aşa am fost de idiot şi de emoţionat! Eu, care sînt mai înalt decît el, am nimerit exact lîngă Ceauşescu. Mi-am îndoit piciorul ca să nu fiu mai înalt decît el. Îţi dai seama ce idioţenie? Cînd fotografii au ieşit afară, li s-au scos filmele, s-au voalat. Tatăl lui Liviu Răducanu, avea funcţie în securitate şi a salvat un film. Am, de atunci, o poză făcută după fotografie”.
De la fiţoşi la fantezişti
Claudiu Rusu a văzut pe viu, la Oradea, meciurile prin care România s-a calificat la Campionatul European de la Zagreb. “Ăsta e iz de polo unguresc, tehnic, plin de fantezie” a fost prima sa impresie. Echipa pregătită de antrenorul maghiar Istvan Kovacs a învins Marea Britanie (17-5), Olanda (13-6) şi Rusia (12-10). “O surpriză foarte plăcută. Mi-a plăcut Cosmin Radu, pe restul nu-i ştiu. Jocul României este foarte frumos”, a remarcat Rusu. Fostul internaţional a povestit şi un episod dezamăgitor: “I-am văzut prin 2001, la Budapesta. Toţi erau dulapuri, bine făcuţi, infatuaţi. Portarul Frăţilă îşi lega casca la spate. Grija lui era să-i stea casca frumos, să nu-i cadă. L-am şi întrebat pe antrenorul de atunci, Liviu Răducanu, ce e cu fiţele astea”.
Polo pe pîine
Claudiu Rusu a fost chemat la lotul naţional după ce antrenorul federal Sandu Popescu a fost uimit de pasiunea pentru sport a tînărului. “Am avut un antrenament de juniori în Parcul Babeş şi apoi am mers cu bicicleta la Clujana, la antrenamentul seniorilor. Popescu m-a văzut şi i-a spus antrenorului naţionalei, Corcec: <<Băiatul ăsta e de naţională!”. <<Cum aşa, brusc?>>, i-a răspuns Corcec. A venit replica pe care nu o voi uita toată viaţa: <<Băiatul ăsta mănîncă polo pe pîine>>. Aşa am intrat în “naţională”.
A plîns pe treptele bazinului
Fostul avocat din barourile Cluj şi Oradea trăieşte pe o insulă, lîngă Goteborg. A avut nevoie de trei ani pentru a-şi echivala studiile juridice. “Am luat autobuzul să ajung la bazin, să mă prezint. Am ajuns într-o pădure. Am luat alt autobuz în sens invers, dar tot n-am nimerit unde trebuie. Tot aşa de vreo patru ori. Am ajuns, în sfîrşit! Există Dumnezeu! Cînd colo, bazinul era închis, am plîns pe trepte. Pînă la urmă m-am întîlnit cu antrenorul, aveam un teanc de acte la mine, să-i arăt cine sînt. <<Ştiu cine eşti, nu mai e nevoie. Şi acum mă dor coastele după loviturile încasate la Moscova>>, mi-a spus antrenorul. M-au plătit la negru, nu era profesionism la ei. Băieţii îşi plăteau abonamentele la bazin. Am ieşit golgeter în fiecare an. Soţia m-a învăţat limba, am mai lucrat ca inspector la Drumuri şi Poduri”.
Viaţa pe insulă
Claudiu Rusu s-a recăsătorit în Suedia cu Britt, de profesie optician. Au doi copii, Isabelle (24 de ani) şi Erik (21 de ani). Isabelle are în palmares 18 medalii de aur la înot sincron şi vorbeşte perfect limba română. E studentă la Drept şi lucrează ca translator de română-engleză-suedeză. Erik este în ultimul an de liceu şi a practicat judo şi taekwondo. Familia Rusu locuieşte pe insula Okero, situată în apropiere de Goteborg. “Mîncăm mult peşte. Am un vecin pescar, care ne aprovizionează”, a spus Rusu. Din prima căsnicie, cu Mioara, fostă profesoară la Liceul de Muzică din Cluj, Claudiu mai are un băiat, pe George. Mioara şi George s-au stabilit la Sibiu, unde prima sa soţie s-a căsătorit cu Virgil Flonda, fostul director artistic al Teatrului “Radu Stanca”
194 de goluri a marcat Claudiu Rusu pentru România în 205 meciuri
20 de selecţii în naţionala Suediei a bifat Claudiu Rusu
2 Cupe ale României a cîştigat Claudiu Rusu cu Crişul Oradea
9 medalii, opt de bronz şi una de argint, este bilanţul lui Claudiu Rusu la Voinţa Cluj
CLAUDIU RUSU
S-a născut pe 15 februarie 1949 la Cluj-Napoca
A fost declarat pe 6 mai 2010 cetăţean de onoare al municipiului Cluj-Napoca
A absolvit Facultatea de Drept în 1973
A practicat prima oară handbalul. Juca extremă dreapta
A evoluat la Voinţa Cluj (1962-1979), Crişul Oradea (1979-1982), SO2 Goteborg (1983-1995), SKK Stockholm (1995-1997)
Dublu campion al Suediei cu SKK Stockholm
S-a retras la 48 de ani, după ce din 1983 activa ca antrenor-jucător
A fost golgeterul campionatului în fiecare an, atît în România, cît şi în Suedia. N-a jucat în 1974, cînd a vrut să-şi salveze prima căsnicie
A fost selecţionat de două ori în echipa lumii
A participat de trei ori la Jocurile Olimpice (1972, 1976, 1980), a jucat la trei Campionate Mondiale cu România (1973, 1975, 1978), a evoluat la trei Campionate Europene (1970, 1974, 1977)
Director tehnic al Suediei, arbitru de polo.
Avocat, membru al barourilor Cluj şi Bihor. În Suedia lucrează la Judecătoria din Goteborg
