Gimnastica românească e marcă înregistrată în sportul mondial
Sînt puţine lucruri pentru care merită să te trezeşti la 5 dimineaţa. Serios, cînd aţi pus ultima oară mobilul să sune la o oră aşa de matinală? Poate la mare, pentru un răsărit de soare împreună cu iubita. Acolo era mai uşor, ajungeai pe plajă direct din discotecă. Sau înaintea unui examen nasol de la facultate. Cu ceaşca de cafea aburindă în mînă răsfoiai haotic subiectele pe care n-ai avut timp să le parcurgi integral nici acum. Te rugai să iei 5-ul magic, promiţînd că nu vei mai ajunge niciodată să stai la mîna hazardului. Şi uitai a doua zi de angajamentul luat.
Ieri a fost una dintre zilele în care trebuia să te trezeşti cu noaptea în cap. Era un efort necesar pentru un sport ce nu şi-a încălcat promisiunile. E mereu pe podium de la Montreal încoace, de cînd Nadia a dat peste cap cutumele gimnasticii. Ieri, Izbaşa, Nistor, Tămîrjan, Drăgoi, Acatrinei şi Grigore i-au făcut să roşească pe cei ce prevesteau decesul gimnasticii româneşti post Belu. Un bronz cu reflexe de aur, o garanţie că filonul nu a secat. Fetele cu codiţe şi antrenorii mustăcioşi sînt marcă românească înregistrată în gimnastică. E STRANIU CĂ AVEM SUCCES ÎNTR-UN DOMENIU UNDE E NEVOIE DE SERIOZITATE, MUNCĂ DE OCNAŞ, SACRIFICIU. POATE DE ASTA SÎNTEM ATÎT DE MÎNDRI DE GIMNASTE. NE PREZINTĂ ALTFEL LUMII. Palmele fetelor, în care bătăturile formează canioane ale suferinţei, îndeamnă la reverenţă.
Cel mai mare punctaj în finala pe echipe l-am obţinut la bîrnă. În urmă cu cîteva luni, Forminte ameninţa că mută lotul de la Deva la Izvorani după ce o parte din aparatura de concurs, printre care şi trei bîrne, fuseseră deteriorate de muncitorii ce renovaseră sala de antrenament. Tipic românesc. Nu doar că fetele au primit rar ajutor, le-am şi încurcat în pregătire. Au răzbit, deşi aveau zeci de scuze pentru un nedorit eşec.
EXISTĂ MEDALII ŞI DUPĂ EPOCA BELU ŞI BITANG. PRIVIT CU SCEPTICISM, NICOLAE FORMINTE A EVITAT NAUFRAGIUL. Nu e genul de antrenor-dictator, a mărturisit că “nu va rupe fetele pentru rezultate”. Nu săriţi, nu există un conflict între Forminte şi Belu, sînt doar două stiluri diferite de pregătire. Cîrcotaşii îi vor reproşa că nu a luat aurul, dar în China nu ar fi fi putut cîştiga nici Nadia. Asiaticii aşteptau de prea mult timp primul aur olimpic.
Forminte poate pregăti în linişte Jocurile de la Londra. Atunci, putem avea alte pretenţii dacă nu rămînem indiferenţi. SĂ NU UITĂM DIN NOU DE GIMNASTE PÎNĂ LA URMĂTOAREA OLIMPIADĂ. E TIMPUL CA GUVERNUL SĂ SE IMPLICE. Să ofere burse pentru copiii ce vor să vină la Deva sau Oneşti, să-i scutească pe părinţi să mai achite 300 de lei lunar, să-i plătească lui Forminte un salariu mai mare decît al unei femei de serviciu de la Renel. Acum e momentul să demonstraţi că vă pasă de imaginea României. Mîine, poate fi prea tîrziu, rămînem doar cu poneiul roz.
