“Ştiinţa” trece printr-o terapie de şoc. Se poate şi mai rău? Se poate!
Secvenţa e surprinsă în “Supleantul”, cartea în care Petru Popescu trage perdeaua şi dezvăluie povestea de iubire cu Zoia Ceauşescu. Aflat în Berlinul de Est, pentru o vizită de trei zile, scriitorul a fost “invitat” la un concert al formaţiei Led Zeppelin ce avea loc în Berlinul de Vest. “Sala” de concerte era o străduţă de lîngă zid, cu clădiri ce purtau încă urmele bombardamentelor din Al Doilea Război Mondial, cu ferestrele astupate de cărămizi. Vocea lui Robert Plant era inconfundabilă, iar rockerii est-germani ingenioşi reuşiseră să prindă imagini în direct cu ajutorul unor oglinzi montate pe stinghii. Continue reading →
Mijlocaşul Vasluiului a încîntat în Giuleşti, graţie unui procedeu pe cale de dispariţie în prima ligă
Giuleştiul a fost fierbinte, pasional, bun de pus pe rana Naţionalei. Nu e o surpriză, nu e un lucru ieşit din comun. Giuleştiul e acelaşi, chiar dacă în tribună sînt şi stelişti, şi dinamovişti. Cine intră în arenă respectă obiceiul casei. Cîntă fără plasă de frînare.
În aşa arenă, nu poţi evolua meschin, nu are succes aria pragmatismului. România s-a îmbrăcat din nou în galben şi a brodat faze savuroase. După mult timp am văzut ocazii, goluri şi o victorie limpede. A reapărut driblingul, graţie unui fotbalist rătăcit prin lanul speranţelor neîmplinite. Dacă are mingea, ai timp să bei o gură de cafea. Balonul e tot la noi cînd ridici privirea spre ecran, sîntem în siguranţă, pontăm la posesie. Doar la Ioan Ovidiu Sabău am mai întîlnit aceeaşi uşurinţă şi eleganţă în a manevra mingea.
Lucian Sînmărtean a fost supranumit cîndva “Platini”. O exagerare, desigur, dar în fotbal poreclele ţin loc de titlu nobiliar. Între timp, Platini a ajuns preşedintele UEFA, iar mijlocaşul plecat din Bistriţa s-a refugiat undeva în spatele frontului, la Vaslui. Sînmărtean invită adversarul la o coridă. Driblingul său e greu de anticipat. Mişcarea e naturală, corpul şi mingea sînt într-o simbioza perfectă. Probabil că n-ar putea să explice cum fentează. E mai mult instinct decît ştiinţă.
A fost foarte aproape să înscrie un gol filigranat din metalul rar al talentului. “Sînt tehnic şi nu mă tratez”, e mesajul lui Lucian, un mijlocaş deficitar la rezistenţă. “L-am convins cu greu la Bistriţa să lucreze mai mult la sală. Credea că dacă face forţă, nu va mai fi la fel de tehnic. Are mereu soluţii, are viteză de gîndire”, şi-a amintit Remus Vlad.
Alungat de Malesani de la Panathinaikos, şicanat de accidentări, ignorat de Răzvan Lucescu, Sînmărtean a revenit tîrziu la lot. A fost o soluţie de avarie sau un compromis făcut de selecţioner, criticat că-i preferă pe Florescu şi Deac. La 31 de ani, Lucian nu e un fotbalist terminat, ci un sportiv care trebuie să recupereze timpul pierdut în spatele scenei. În cazul în care va juca în amicalele din America de Sud, mulţi se vor întreba dacă nu avem în echipă un brazilian naturalizat. Printre ai noştri chiar pare un marţian. Un Sînmarţian.
