May 2011 ↓

Suporterii Craiovei ies în stradă de dorul echipei, participă la o cruciadă în numele amintirilor

Cimitirul e chiar la şosea, pe o colină. Dacă treci prin comuna Petreşti din judeţul Alba, pe drumul spre Sebeş, e de ajuns să ridici capul peste volan. N-ai timp să-ţi faci cruce, că o altă imagine te tulbură. Deasupra cimitirului o mînă neinspirată a scris “Groapa de gunoi”. Un mod straniu de a semnala locul unde se depozitează deşeurile comunei.

O senzaţie la fel de neplăcută ne-a produs şi tirada lui Gigi Becali, care anunţa că a pregătit o valiză pentru olteni, să-i motiveze în meciul cu Gaz Metan. Fanii tocmai au aşezat o bandă neagră pe blazonul “Ştiinţei”, în semn de doliu, cînd fanfaronul din Pipera a învîrtit cuţitul în rana Universităţii. Dacă valiza era un cadou pentru Mititelu, să-şi împacheteze palavrele şi să plece departe, am fi apreciat gestul. Aşa, e încă o umilinţă pe care o îndură oltenii. De la paşalîc dinamovist, Universitatea a devenit în ultimii ani feudă roş-albastră. Jocuri suspecte, declaraţii mieroase, un bilanţ ruşinos pentru juveţi în partidele directe.

Pînă să-l declare FRF persona non grata, pe Adrian Mititelu l-au repudiat suporterii Craiovei. Minciunile nu mai ţin, circul nu mai vinde bilete. Duminică, fanii Universităţii organizează un miting în Bănie, un protest împotriva lui Adrian Mititelu, patronul vinovat de retrogradarea echipei şi de amputarea speranţelor. E un strigăt de revoltă, un apel către autorităţi şi oamenii de afaceri să se implice. Au ieşit în stradă şi suporterii Universităţii Cluj, ai Politehnicii Timişoara, ai Petrolului, ai Rapidului. Fără violenţă, fără scandal, în numele amintirilor.

Au început diversiunile, nu le cădeţi în plasă. Fiţi măcar în acest moment împreună! Nu e un efort prea mare să ieşiţi duminică în oraş, să vă întîlniţi cu camarazii din peluză. Nu răspundeţi la provocări. Neţoiu se plîngea că e contestat de fanii cu cazier, Mititelu e mult mai vocal şi mai pregătit pentru un război de gherilă. S-a antrenat timp de şase ani jonglînd cu fumigene.

Fiţi inteligenţi şi inspiraţi. Lupta pentru eliberarea Universităţii nu va fi uşoară.

Cînd puţini mai vorbesc despre Giuleşti, a luat cuvîntul Cristian Săpunaru

Totul s-a petrecut în direct, într-o transmisie cu largă audienţă, cu milioane de privitori. Rahan din Giuleşti a ţinut trofeul Europa League în palme, înfăşurat cu tricolorul pe care a imprimat o poză cu Neşu. Altceva ne-a atras atentia. Aproape de încheietura mîinii stîngi şi-a legat fularul Rapidului. Săpunaru nu are rău de înălţime. Nu a uitat de unde a plecat, nu a uitat unde se va întoarce. E un tip dintr-o bucată, un luptător, băiatul rău din jurnalele de ştiri sportive, dar şi fundaşul dreapta al uneia dintre cele mai frumoase echipe din Europa. Avem un prim reper pentru partida cu Bosnia.

Rapid nu termină cu mîna goală sezonul. E parte din povestea lui FC Porto. Portughezii au ştiut mereu să refacă puzzle-ul victoriei, alegînd cu dibăcie piesele. Sînt atît de îndemînatici, încît mulţi dintre noi am rămas cu gura căscată cînd l-au transferat pe
Săpunaru pentru 6 milioane de euro. Atunci, se vorbea de iminentul transfer al lui Mirel Rădoi, de alte şi alte “bombe” care au fost dezamorsate în zori, şi a plecat Săpunaru.

Am mai văzut români purtînd tricolorul în momentele de glorie, dar nu şi însemnele unei alte formaţii. Raţ n-a apărut în cadru cu fularul vişiniu, Chivu şi Gică Popescu nu şi-au luat accesorii alb-albastre la focurile de artificii. Suporterii lui FC Porto n-au de ce să se supere. Săpunaru nu a purtat însemnele unei rivale. Fără antrenamentele şi meciurile cu Rapid, cu FC Naţional, chiar şi cu Callatis Mangalia, Cristian nu ar fi ajuns să dea mîna cu Platini.

“E de-al meu. Îi curge sînge vişiniu”, a comentat Marius Şumudică imaginea la Sport.ro. Daca un copil, dezamăgit că Rapidul a ratat în ultimii ani cupele europene, se întreabă de ce să mai ţină cu giuleştenii, i se va putea răspunde simplu şi clar: uite, pentru că este clubul care poate naşte un gest ca al lui Săpunaru.

Învingătorii nu iau tot. Iubirea pentru Poli rămîne

Onorurile sînt pentru campioni. Şi învinşilor ce să le spunem? Cînd Banatul e Fruncea, cum să te consolezi cu locul secund? Timişorenii nu vor să conjuge verbul a pierde. În anamneza suporterului bănăţean au fost trecute două finale de cupă şi două titluri irosite la potou. Patru iluzii spulberate în doar patru ani. Explicaţiile dor, scuzele nu mai sînt suficiente. S-a pierdut campionatul din cauza remizelor de pe “Dan Păltinişanu”? A fost prea fricos Uhrin? Nu şi-a motivat Marian Iancu fotbaliştii? Au fost prea mulţi antrenori într-un singur sezon? Zicu nu a avut suficientă muniţie? Au fost prea multe erori de arbitraj
pro-Galaţi?

Marian Iancu nu se poate schimba. A deschis săptămînal cîte un front. E un război obositor, în care riscă să nu mai fie credibil nici cînd are dreptate sută la sută. Bănăţenii tolerează tot mai greu limbajul finanţatorului şi circul televizat la care cotizează mereu cu prezenţa. Şi cînd are intenţii bune, Iancu dă cu bîta-n baltă.

Fotbaliştii au fost puşi la zid. Bourceanu a plîns azi cînd a vorbit despre titlul ratat. Aşa arată un mercenar? Băieţii au revenit de nenumărate ori cînd nimeni nu le mai oferea vreo şansă. Pur şi simplu nu au fost mai buni decît adversarii în duelul direct.

Pe site-ul oficial, suporterii sînt chemaţi să-şi susţină echipa într-o partidă decisivă pentru locul doi. O greşeală de abordare. Timişorenii vor fi prezenţi pentru Poli, nu pentru o participare efemeră în preliminariile Champions League. Nici Dinamo nu contează. La Timişoara, iubirea e mai puternică decît ura. Veştile ce vin din Banat sînt incredibile. Fanii se mobilizează. Vor fi acolo pentru culorile alb şi violet, vor fi pe stadion pentru ca jucătorii să ridice capetele din pămînt cînd îi vor striga pe nume. Suporterii s-au calificat deja în Liga Campionilor. Nu mai au nevoie de baraj.

Încă 90 de minute din cei 90 de ani de viaţă ai unui club orgolios. Cu siguranţă, Poli Timişoara e mai mult decît o echipă. E o stare de spirit, o emoţie pe care cifrele reci ale clasamentului nu o pot desluşi. Statisticienii uită că esenţialul nu poate fi văzut decît cu ajutorul inimii. Povestea nu s-a încheiat la Galaţi. Nu se va termina cît timp în oraş mai există un steag violet. Capul sus, Timişoara!

Cînd scorul e doar un detaliu. Zeci de copii au fost la meciul Fiorentinei cu Bologna pe o ploaie enervantă

Pe strada Spartaco Lavagnini din Firenze numele lui Mutu e scris cu negru pe o clădire. E un semn de bună purtare pentru un fotbalist. Plouă infernal în oraşul lui Dante.

Meciul Fiorentina-Bologna a fost programat la o oră ciudată, 12:30. La noi, n-ai scoate copilul din casă la plimbare pe o astfel de vreme. Lîngă “Artemio Franchi” sînt însă zeci de copii, iar rîsetele lor cristaline acoperă zgomotul regimentului stropilor care mărşăluiesc ostentativ.

La 200 de metri de arenă, Tiziana vinde produse originale viola. Nu-l menajează pe Mutu: “E obosit. Putea fi un simbol, ca Batistuta. Nu e un simbol pentru Fiorentina. E nebun, are caracter urît”. Tiziana are ochiul format. Mutu chiar pare obosit la încălzire. E singurul care sare un sprint. Merge la pas cînd ceilalţi aleargă. În pofida unui sezon catastrofal, e încă un lider. Îl ceartă cu gesturi largi pe Vargas, pentru o minge care nu i-a fost trimisă cum dorea. Durul din Peru nu are replică.

Un moment emoţionant înaintea startului partidei. Jucătorii intră pe teren de mînă cu cîte un copil. Montolivo e grijuliu, îl protejează pe un puşti cu un program de meci, să nu-l plouă. Mutu intră singur pe gazon, probabil că părinţii copilului s-au speriat de asaltul norilor. Fotbaliştii Fiorentinei îi duc în braţe pe copii la marginea gazonului, să-i predea părinţilor. Behrami îşi protejează micuţul prieten cu corpul său, îl strînge la piept pe băieţelul ce aşteaptă să-i coboare mama din tribună.

Partida începe, galeria Fiorentinei strigă “Serie B!”. Pe teren nu sînt intenţii războinice. Bologna şi-a securizat prezenţa în prima ligă cu remiza obţinută (1-1) la Firenze. În tribună, Mutu şi Gilardino stau alături. Sînt doi fraţi ce poartă tricouri cu numele atacanţilor.

Coincidenţă sau nu, Mutu a sclipit cînd i-a pasat lui Gilardino, dar italianul a irosit o şansă uriaşă după ce a driblat şi portarul. La pauză, ultraşii viola s-au refugiat sub peluză pentru a scăpa de ploaie. Partida n-are culoare nici în repriza secundă. Statistica din “Gazzetta dello Sport” confirmă că a fost un meci mizerabil: 2-3 a fost raportul şuturilor pe poartă.
Ce se aude? Un roi de albine a intrat pe stadion? Nu, suporterii Fiorentinei au un mod inedit de a-şi anunţa următorul refren. În uvertură, îşi ascut tălpile pantofilor de scaunele din faţa lor. Spre final, lumea dă verdictul: “Biscotto!”, echivalentul italian al blatului mioritic, “Ruşine!”. “E o farsă!”. Galeria cîntă “Ne faceţi să rîdem!”. Cînd antrenorul Mihajlovici pleacă spre vestiare, cîţiva fani sînt gata-gata să rupă plexiglasul de nervi! Trebuie să se consoleze, sîrbul a fost confirmat de preşedintele Andrea Della Valle.

În pofida scorului şi a ratării cupelor europene, magazinele cu produse viola sînt pline de clienţi după meci. Iubirea pentru Fiorentina nu ţine cont de vremea capricioasă, nici de clasament. Norii se vor risipi curînd, promite Della Valle: “Vrem să readucem oraşului entuziasmul”. Despre Mutu, nici un cuvînt. Pe Tiziana n-am mai întrebat-o.

4.949 de plătitori au fost la Fiorentina- Bologna, clubul încasînd 53.133 de euro

16.077 de abonaţi are Fiorentina, ce au adus 316.586 de euro

Dacă Mititelu nu renunță, o nouă echipă este șansa Craiovei de a ieși din zodia umilinței

“Nu zidurile fac o școală, ci spiritul care domnește într-însa”. A spus-o Regele Ferdinand cînd a vizitat Institutul Politehnic din Timișoara. Dictonul e valabil și în cazul Universității Craiova, al echipei de fotbal cu același nume. Astăzi, din legenda care a luminat inimile oltenilor au mai rămas doar niște ziduri scorojite. O clădire nelocuită, bîntuită de fantoma unei iubiri trădate. Fanii doreau trofee și s-au ales cu o “dublă” neagră. “Campioana unei mari iubiri” a retrogradat pentru a doua oară după șase ani în care a încercat să se mintă că istoria nu se repetă.

În timp ce Gică Popescu îi lua un interviu lui Guardiola, Ionuț Luțu cîștiga un post de bufon la curtea lui Gigi Becali, autoritățile locale tac și nu fac, iar fostele glorii joacă meciuri demonstrative, Victor Pițurcă e dispus să se implice din nou, să repopuleze tribunele, să reaprindă flama. Unii îl acuză că nu intervine dezinteresat. Că o face doar ca să se răzbune pe Mititelu. Nu mai era nevoie, a cîștigat litigiul în instanțele sportive, putea să aștepte la cafeneaua de la Inter verdictul de la TAS. Într-o lume dominată de ipocrizie și de oameni fără cuvînt, Pițurcă ține să-și onoreze promisiunea făcută suporterilor Universității.

Cînd primarul Solomon cocheta cu ideea înființării unei noi echipe la Craiova, am scris că este o inițiativă nocivă. Acum cred că este singurul proiect viabil pentru renaștere. Spiritul “Științei” nu a murit. Nu-l căutați între actele din biroul lui Mititelu. L-ați regăsit în tribunele pline de pe “Ion Oblemenco”, în dansul fularelor alb-albastre, în refuzul fanilor de a accepta o viață de duzină. E timpul ca autoritățile să iasă din starea de letargie, să discute cu fostul selecționer, să capaciteze oamenii cu bani. Piți spune că noua grupare se va numi “Știința”. Formația va avea aceleași culori și va evolua tot pe arena leilor.

Dacă nu renunță la echipă, Mititelu va avea soarta lui Zambon. Într-o bună zi va ceda și palmaresul. E o chestiune de timp. Îl vor regreta doar televiziunile, vor avea mai puțin circ. Dacă nu vor suporta pierderea, să-l angajeze colaborator. Ar avea o sursă de venit, că tot e dator vîndut. Trebuie studiat cu atenție regulamentul. Daca noua echipă ar prelua un loc de ligă secundă, n-ar avea trei ani de zile dreptul să promoveze. Lucrurile sînt încă în fază incipientă, dar Craiova are o datorie morală față de sportul cu care a defilat mîndră prin Europa.

Pițurcă a făcut primul pas. Acum e rîndul craiovenilor să iasă la joc.

Naţionala U17 n-a fost televizată. A fost ciudat să trăim un meci fără să-l vedem

Cum a fost meciul? V-a plăcut? Ce ziceţi de şutul lui Schuller? Merita cartonaşul galben Bogdan Mitache? Aţi simţit că Himchinschi va marca în minutul 51? Am trăit meciul Naţionalei ca în “Zbor deasupra unui cuib de cuci”. Strigăm la gol, ridicăm pumnii în aer la ocaziile noastre, tremurăm că nu fluieră mai repede arbitrul, înjurăm cînd egalează Cehia.

Nebunii sîntem noi, cei ce nu înţelegem de ce nu sînt televizate partidele băieţilor pregătiţi de Văsîi. Bine, dacă posturile comerciale mai au o scuză, pot invoca bugetele de criză, nu înţelegem neimplicarea TVR-ului.Televiziunea naţională, care colectează abonamentele românilor, pregăteşte 9 milioane de euro pentru un pachet scos pe tarabă de Dumitru Dragomir. Nu cred că transmiterea partidelor României la Euro 2011 ar fi zdruncinat bugetul naţiunii şi ar fi provocat interpelări în Parlament.

În urmă cu decenii, citeam cronicile la două zile după meci. Ştirile veneau pe telex, acum trăim partidele via livetext. Aşa am aflat că un fundaş a scos de pe linia porţii şutul lui Ţîru, că Văsîi are emoţii cînd Brănescu s-a accidentat, că Schuller n-a înscris din lovitură liberă. 1-1 cu Cehia. Sînteţi nemulţumiţi? Să-i criticăm pe băieţi că n-au raportat victoria pe care o aşteptam.

“Gazeta” a titrat “Generaţia Faceball”. Mai bine mergea “Generaţia Orfană”. Nu închideţi televizoarele, urmează un comunicat important pentru ţară. Dăm imediat legătura la Palat.