March 2009 ↓

A fost prima partidă în care arbitrii ne-au dezavantajat după ce Naşu’ a ajuns în Comitetul Executiv al UEFA. Să fie doar o întîmplare?

Tăcerea lui Sandu naşte monştri. Zilele lui Piţurcă sînt numărate. “Naşul” nu şi-a mai folosit influenţa pentru a-i oferi Naţionalei măcar un arbitraj corect, dacă nu unul binevoitor. Sandu a intrat în silenzio stampa, iar în locul său au vorbit Trefoloni şi Stagnoli. Clemenţă pentru cotul lui Zigici, un gol din ofsaid, un penalty neacordat. Suficient cît să dezechilibreze o echipă dezorientată. Cînd grecul Kyros Vassaras valida golul lui Goian cu Olanda, Piţurcă persifla ziariştii care acuzau ofsaidul: “Este problema arbitrului. Contează că am cîştigat”.

 Vassaras n-a mai venit la Constanţa din pricina unor chestiuni medicale apărute brusc. Greşelile brigăzii italiene au devenit acum problema lui Piţi. Calificarea e ca şi ratată, numărul contestatarilor a crescut vertiginos. Selecţionerul culege ce a semănat. Mereu ciufut, pus pe harţă, arogant uneori, şi-a transformat pînă şi aliaţii în inamici. Primul care a întors armele a fost Mitică Dragomir, nemulţumit că Piţurcă nu a intervenit în conflictul cu Lupescu. Cînd l-a rechemat să antreneze Naţionala, Mircea Sandu a vrut să-şi achite o datorie. Avea o obligaţie, după ce-l îndepărtase de la lot pe Piţurcă, deşi olteanul calificase România la Euro 2000.

 ”Naşul” nu uită şi nu iartă. Piţurcă l-a sfidat după turneul final din vara trecută, n-a ţinut cont de sfaturile preşedintelui. Sandu şi-a luat mîna de pe el. Urmează Lupescu, oficialul cu care Piţurcă şi-a negociat contractul, şi contracandidatul Naşului la viitoarele alegeri.

“Nu am contestat arbitrajul, dar acum am fost dezavantajaţi în cîteva rînduri”, s-a lamentat selecţionerul. Piţurcă se plînge că a avut ghinion cu Serbia. “Norocul ţi-l mai şi faci”, e o vorbă pe care am auzit-o des şi pe stadioane. De la Casa Fotbalului, răzbate un murmur: “Nu şi dacă-l superi pe Sandu”.

Comparat cu Ştefănescu, Stoica a jucat pînă la 28 de ani în ligile inferioare

Săptămîna viitoare împlineşte 31 de ani. E liderul Craiovei şi suporterilor Universităţii le reaminteşte de Costică Ştefănescu. “Nu e deloc hazardată comparaţia”, ne asigură Balaci. Forţat de accidentări şi suspendări, Piţurcă dă semne că s-a hotărît să meargă pe mîna lui Dorel Stoica în testul adevărului. L-a mai încercat şi cu Slovenia, cînd căpitanul “Ştiinţei” nu l-a dezamăgit. La fel ca Mirel Rădoi, fostul său coleg de la Clubul Sportiv Şcolar Severin, Dorel interpretează convingător rolurile de fundaş central şi de mijlocaş defensiv.

Într-un meci al disperării, e doar aparent o soluţie disperată. Dacă ne-am ghida după forma sportivă, Dorel Stoica nu avea cum să lipsească de pe lista selecţionerului. Emoţii ar fi avut Răvan Cociş, uitat în sala de aşteptare la Moscova. Craiova încîntă, iar Stoica securizează raidurile fraţilor Costea. Nu-ţi ia ochii, dar îşi face bine treaba. Nu e genul de fotbalist răsfăţat de presă. Cine a privit atent partidele “Ştiinţei”, i-a remarcat intuiţia, plasamentul, jocul curat, are un singur cartonaş galben în 21 de etape!, şi serviciul precis ca un bisturiu. Nu are viteză, dar şutează năprasnic de la distanţă, loveşte bine mingea cu capul, ratează extrem de rar un “11 metri”. În plus, e printre fotbaliştii lui Nicolo Napoli cu cele mai bune rezultate la testele fizice. Stoica a reuşit să depăşească un moment dificil, cînd fanii şi patronul Craiovei şi-au pierdut încrederea în el. A revenit mai puternic, cîştigînd respectul unei peluze pretenţioase.
Problema nu e că Piţurcă mizează pe Stoica, trist e că un fotbalist cu calităţile olteanului a bifat prima prezenţă în liga întîi abia la 28 de ani!! Plîngem că nu avem variante de rezervă, dar cîţi Dorei se irosesc prin eşaloanele inferioare? Criza financiară are şi părţile ei pozitive. Directorii sportivi vor fi obligaţi să renunţe la vacanţele exotice şi să monitorizeze mai atent forţa de muncă autohtonă. Vor fi mai puţine sacoşe pentru antrenorii loturilor naţionale de juniori, unde Stoica n-are nici o selecţie. Cîte selecţii credeţi că a strîns Florin Costea? Aţi ghicit, nici una! Nu sînt excepţii. Au preluat ştafeta de la Adrian Ilie.

Stoica va susţine la vară Bacul. La fotbal, Dorel a sărit direct la licenţă. Aşa e fotbalul nostru, se bucură de licenţe fără să împartă abecedare.

Piţurcă promite că haiducii vor fi mai răi ca sîrbii. Să-l credem?

Pe vremea televizoarelor alb-negru, o lozincă întîmpina echipele la ieşirea pe gazon: “Acum ori niciodată”. Nu exista cale de mijloc. Selecţionerul nu-şi permitea să spună, detaşat ca Piţurcă, “dacă nu cîştigăm, mergem înainte”. La Constanţa e un meci de alb sau negru. Nuanţa gri e o fiţă interzisă sîmbătă. Dacă nu învingem Serbia, adio Mondiale! “Sper ca băieţii mei să fie disperaţi pe teren şi agresivi pentru a obţine victoria”, a fost mesajul prin care Piţi ne promitea o echipă a României motivată. Nu vom mai aştepta pînă în minutul 75 pentru a ieşi la atac, ca în jalnica partidă cu Olanda, îi vom lua tare din start. Vom uita de “complexul sîrbesc”, vom vedea o formaţie cu o altă atitudine.

Bun discursul, dar îi vedeţi pe ai noştri disperaţi? “Haiducii” n-au fost mişcaţi nici cînd mii de români le-au cîntat imnul în timpul confruntării cu “Portocala mecanică”, nici după ce au ratat o calificare pe care au avut-o la îndemînă. Vă amintiţi vreun tricolor prăbuşit pe gazon la finalul întîlnirii cu batavii? A roşit cineva după ce ne-a umilit Lituania la Cluj? Vi-l imaginaţi pe Lobonţ disperat? Sau pe Tamaş? E sfîrşitul lumii pentru Mutu dacă nu batem Serbia? Pentru fotbaliştii interesaţi şi de carieră, nu doar de banii din cont, un campionat mondial e maximum ce poate oferi acest sport. Pentru unii dintre tricolori e ultima şansă.  Nici Piţurcă nu e disperat: “De ce ar depinde cariera mea de acest meci?”. Va găsi cuvintele potrivite pentru a-şi mobiliza elevii, dacă pe el nu-l apasă miza?

Singurii cu adevărat disperaţi sînt fanii echipei naţionale. Nu mai vor să vadă încă un turneu final fără România. “E greu de crezut că putem să ne calificăm, dar speranţa moare ultima. Şi mie îmi este dor de vremurile lui Hagi, dar acum trebuie să ne mulţumim cu ce avem şi să ne susţinem tricolorii”, e mesajul lui Codrin pentru concursul organizat de GSP şi Ursus.

Maximilian Nicu şi Florin Costea pot condimenta mămăliga, dar nu o pot detona. Dacă jucătorii nu sînt insensibili, publicul devine un argument hotărîtor pentru victorie. Cînd antrena pe Chelsea, meticulosul Mourinho nu a ignorat rolul tribunei:”Dacă fanii ne cer să le oferim mai mult, atunci şi eu le cer mai mult. Vrem mai mult, vă rugăm să ne daţi mai mult”. Îndemnul se potriveşte şi disputei de sîmbătă. Da, suporterii vor mai mult de la Naţională şi n-au obosit să o încurajeze în pofida dezamăgirilor de care au avut parte. O vor face şi cu Serbia. Dar voi,”haiducii lui Piţi”, vreţi mai mult?

Federalii din Comitetul Executiv au votat pentru scaunele lor, nu pentru cauza Banatului
Cine e pentru? Nimeni! Cine e împotrivă? Costică Vîlcea şi Dumitru Costin nu acceptă ca Mitică Dragomir să reprezinte FRF la TAS, unde să apere punctul de vedere al bănăţenilor. Abţineri? Să numărăm: una, două, trei, …opt abţineri! Comitetul Executiv s-a spălat pe mîini. OK, şi cu punctele Politehnicii cum rămîne? “Nu ştim, e treaba TAS-ului, noi ne abţinem”, e mesajul ce răzbate de la Casa Fotbalului. Aceasta a fost dintotdeauna politica FRF, e politica naţională de la Mioriţa încoace. Declarativ toţi susţineau cauza Timişoarei, dar cînd s-a trecut la vot s-au făcut că plouă. Bănuim de ce. Să nu-l supere pe Mircea Sandu, hărţuit de Marian Iancu, să nu-şi pericliteze poziţiile în sistem.

Printre cei ce s-au abţinut, deşi susţine că Politehnicii i s-au furat cele şase puncte, se numără şi timişoreanul Sorin Altmayer!!! Cum motivează? “E un semn de întrebare pentru lumea fotbalului de ce nu a fost nici un vot <<pentru>>. Eu eram între ciocan şi nicovală. Din postura de timişorean, de polist, am considerat că e cea mai bună poziţie pe care puteam să o am”. La mijloc, între ciocanul Sandu şi nicovala Iancu, Altmayer a ales varianta comodă a neimplicării. “Am fost şi copil de mingi la Poli, am jucat la toate grupele de juniori, e echipa mea de suflet. Speţa e veche, de ani de zile, e greu să o înţelegem, nu s-au descurcat nici specialiştii. E spre binele Timişoarei să nu-şi trimită FRF reprezentant la TAS, să nu existe opoziţie la proces. Şansele cred că există, sînt puncte furate unei echipe”. Sună bine vorbele, iar mesajul de final ar provoca aplauzele unei asistenţe naive: “Sper din tot sufletul să se rezolve”.

Ştiam că la Timişoara se iubeşte, nu se discută. Altmayer a uitat. El şi ceilalţi şapte “elveţieni”, care s-au abţinut de la vot, s-au ghidat după principiul “votul trece, funcţia rămîne”. Neutralitatea înseamnă în acest caz complicitate.”Dragomir ne făcea de rîs. Prim-vicepreşedintele federaţiei să dezvăluie în proces greşelile forului condus de Sandu, asta era chiar prea de tot!”, şi-au zis cavalerii mesei strîmbe.

Să nu se înţeleagă că Mitică Dragomir e vreun erou, vreun Tudor Vladimirescu din Bălceşti. Dacă era, ar fi demisionat din funcţia deţinută la FRF, după ce Timişoarei i s-a amputat punctaverajul. N-a fost mandatat să reprezinte FRF la TAS, pentru că pledoaria ar fi clătinat nişte scaune importante de la curtea Naşului.

Zero voturi “pentru”, două voturi “împotrivă”, opt “abţineri”. Aşa e în democraţie, scrutinul decide. Ne-am obişnuit după 20 de ani brucanieni. Rămîne însă o întrebare: Dacă se abţinea şi Timişoara în decembrie 1989?

Mititelu trebuie să-i mulţumească femeii ce i-a solicitat să-l ia şi pe Mihai la Craiova, nu doar pe Florin Costea

Craiova a spart ghinionul la Constanţa. Nu jucase rău nici în primele două runde din retur, dar impresia artistică nu se punctează. Deja apăruseră ironiile tradiţionale, “oltenii ăştia iar vor cupa şi campionatul şi abia se salvează de la retrogradare”. “Ştiinţa” avea nevoie de o victorie cu Farul pentru a stopa zumzetul cîrcotaşilor.

Dacă nu păcăleşti fotbalul, el te va răsplăti. Aceasta e pilda partidei de la Constanţa, scorul e doar un detaliu. A învăţat lecţia şi indolentul Florin Costea, vîrful surprins de 8 ori în ofsaid în meciul cu Bistriţa. Duminică, “Briliantul” de Oltenia ne-a adus aminte de atacantul ce bulversase bursa transferurilor. I-a ţinut în alarmă pe fundaşii Farului şi a înscris două goluri, ca un preambul pentru “finala” cu Serbia. Pasionat de bungee jumping, Florin a întins la maximum coarda răbdării suporterilor. Napoli i-a găsit punctul sensibil. Mihai Costea, zis “Nilă”, a fost energizantul de care avea nevoie apaticul Florin, strigat “Cioară” de prieteni. În 2005, cînd a bătut la uşa familiei Costea, mama zmeilor ce au speriat Constanţa i-a pus lui Mititelu o singură condiţie pentru a-l lăsa pe Florin în Bănie: să-l ia şi pe Mihai. Duminică, Florin n-a vrut să-şi supere mama, ce i l-a dat pe Mihai în grijă. O amendă, o neconvocare la Naţională nu l-ar fi afectat mai mult decît o dojană din partea femeii ce l-a crescut, pentru că tatăl era plecat la muncă în Italia.

“Dacă mai avea zece fraţi, îi luam pe toţi”, se împăuna patronul Craiovei, care trebuie să celebreze ziua cînd i-a răscumpărat pe atacanţi de la cămătarii din Vîlcea. Aşa a scăpat măcar pentru o săptămînă de reproşurile fanilor. În iarnă, suporterii i-au cerut să cumpere un vîrf, pentru că Baird şi Njock sînt accidentaţi, iar Mititelu l-a repatriat pe Şoavă. Febleţea lui Iordănescu nu poate da o pasă de 5 metri, frînează jocul, nu face faţă nici ca mijlocaş defensiv, nici ca fundaş stînga. Mihai Costea poate fi atacantul pe care-l solicitase tribuna. A marcat zeci de goluri la echipa secundă a Universităţii, are tupeu şi instinct de golgeter. Fraţii Costea nu trebuie să uite însă că fotbalul e un sport de echipă, nu de clan. Apropo, şi Wobay joacă tot la “Ştiinţa”. Napoli are griji şi la victorie. Unitatea grupului e vitală pentru îndeplinirea obiectivului. Un tehnician italian înţelege asta mai bine ca oricine. Jocul colectiv şi disciplina tactică au fost atuurile “Squadrei Azzurra”. Craiova nu poate reuşi doar prin avînt şi acţiuni individuale. E nevoie de seriozitate şi de consecvenţă din partea tuturor.

Universitatea nu s-a putut bucura de Adrian şi Sabin Ilie. S-au dus vremurile în care prădătorii pescuiau în apele tulburi din Bănie. Peştişorii de aur au scăpat de braconieri şi promit să-i îndeplinească Universităţii o mai veche dorinţă, să-i readucă zîmbetul în obraji.

Sorin Cîrţu şi Dan Petrescu au reacţionat diferit după penaltyurile ratate duminică

Aţi auzit de multe ori expresia “antrenorul e şi psihologul echipei”. Duminică seară, am asistat la o lecţie deschisă. Acelaşi caz, un penalty irosit în ultimele minute, şi două reacţii total diferite ale antrenorilor. La Tîrgu Jiu, ghinionistul Păcurar a fost taxat la conferinţa de presă de furibundul Cîrţu: “Am sînge în mine, am asta, pot să bat. Dacă-mi tremură inima, du-te bă la “C” la “B”. Ce cauţi la Divizia A să baţi penalty în minutul 85?”. La Piteşti, Brandan a avut parte de alt tratament din partea lui Dan Petrescu. “Trebuie să reuşesc să-l motivez în continuare. Ştiu cum e, sînt în pielea lui”, şi-a justificat atitudinea “Bursucul”, reamintindu-ne de coşmarul “Suedia” de la Mondialul din ‘94, cînd şi Petrescu a ratat un penalty decisiv.

Tot Sorinaccio, pe vremea cînd era antrenor la Timişoara, i-a tras jos şortul lui Bălace în vestiar, în pauza unei partide cu Dinamo, umilindu-l pe “Nedved” în faţa colegilor. Directorul sportiv al Unirii Urziceni, Narcis Răducan, povestea că Dan Petrescu evită să acţioneze la “cald”. Înveţi mai multe în vestiarul lui Chelsea decît la cursurile “Pro”. Doi antrenori, două stiluri distincte. Unul se ghidează după carte, altul merge pe instinct.

 Ionel Ganea a avut “sînge” cînd a bătut penaltyul cu Anglia, deşi nu fusese desemnat să-l execute. I-a luat mingea lui Dorinel, “care tremura” şi a înscris un gol istoric. “Trebuia să-l încurajeze pe Păcurar. Cîrţu e un tip coleric. Petrescu văd că a fost mai bun psiholog. Nu mai poţi să faci nimic, meciul e gata. Nu încerci să-l termini, poate te va ajuta în viitor şi-ţi va cîştiga alt meci”, e părerea fostului elev al lui Cîrţu.

Unirea şi Pandurii se vor întîlni vineri. Pentru Dan Petrescu, Brandan e gata să pună capul în gheata adversarului. Păcurar a fost scos din lot de Cîrţu. Aşteaptă revanşa. Îl poate inspira Ganea. În ultimul an la VfB Stuttgart, “Ganezul” a fost înlocuit într-o partidă cu Leverkusen, după ce ratase cîteva ocazii monumentale. Intrase după pauză, dar finalul nu l-a mai prins pe teren. S-a abţinut să pună paie pe foc. Runda următoare, acasă, cu Bochum, a început-o tot ca rezervă. “Intră şi dă măcar un gol”, i-a spus antrenorul, înainte de a-l introduce în joc la 0-1. “Intru şi dau două goluri”, i-a replicat vîrful născut la Făgăraş. Ganea nu s-a ţinut de cuvînt, a dat trei boabe şi Stuttgart a cîştigat cu 3-2.

Cîrţu nu l-a iertat pe Păcurar. Încă mai are pe cine să dea vina. E un drum înfundat. După ce-i penalizezi pe toţi, ce faci, te răzbuni pe minge că nu vrea să intre în poartă?

Rapidul a supravieţuit miraculos, cînd i se pregătise prohodul

Filmul a făcut senzaţie pe YouTube. Probabil că l-aţi văzut. Americanul Dave Budzinski l-a surprins cu camera video în Parcul Naţional Kruger din Africa de Sud. “Bătălia de la Kruger” a fost vizionată de peste 40 de milioane de ori. Pelicula e fascinantă. O turmă de bivoli se plimbă agale pe marginea unui rîu şi nu observă că e pîndită de cîţiva lei flămînzi. Felinele atacă, cireada fuge speriată. Un malac e înfăşcat de un leu şi cad împreună în apă. Cînd leii încep să-şi devoreze prada, un crocodil se repede să-şi ia şi el tainul. Imaginea e tulburătoare. Cu colţii înfipţi în puiul de bivol, leii şi crocodilul îşi dispută prînzul. Cîştigă leii, malacul e tras pe mal. Cînd felinele se pregătesc să-şi savureze captura, se întîmplă un lucru uluitor. Turma de bivoli se întoarce pentru a-şi salva puiul!! Leii sînt luaţi în coarne, viţelul e eliberat. Deşi muşcat de lei şi de crocodil, malacul se ridică şi se alătură turmei. A supravieţuit!!! 8 minute cît o lecţie de viaţă, despre solidaritate şi curaj.

Găsim similitudini cu o poveste din Jungla lui Mitică. Copos şi Taher au tras cu dinţii de Rapid să prindă ciolanul cel mare. Clubul n-a murit, stă încă în picioare. Echipa a pierdut sînge, dar nu şi-a pierdut spiritul. Giuleştiul nu poate fi răpus uşor. E obişnuit cu zbuciumul, s-a călit strigînd “Ceauşescu - PCR / Au băgat Rapidul în B”, cînd alţii nu mişcau în front. Manea şi Rada sînt doi dintre veteranii bătăliilor ce au conturat romanţa Giuleştiului. Dacă îi priveşti atent, poţi zări urmele muşcăturilor. Împreună cu peluza vişinie, Manea şi Rada au eliberat Rapidul din fălcile prădătorilor de rit nou, au alungat hienele ce aşteptau să se înfrupte din ciozvîrta vişinie.

Pînă şi jucătorii străini par să fi înţeles că nu e doar o chestiune de bani, e vorba şi de suflet, de o moştenire pe care nu ai voie s-o trădezi. Vineri seară, Rapidul a cîştigat deşi a jucat în 10 oameni o repriză. Doar pentru neavizaţi e un eveniment senzaţional, nu şi pentru cei ce au prins meciurile de pe “Republicii”. Încolţit, Rapidul a strîns în retur 6 puncte din 6 posibile şi a urcat pe podium măcar pentru o zi. Giuleştiul a fost mereu stînjenit de eticheta de “favorit”. A fost un bastion al revoltei, nu al stăpînirii. Impasul financiar şi pronosticurile sumbre i-au răscolit orgoliul. Nu faceţi calcule pe seama Rapidului. S-ar putea să vă stea în gît.

Tîrziu în noapte, un animal de pradă al tranziţiei a prins iar glas. A ţinut să ne anunţe că Pămîntul se scufundă, nu şi Rapidul. Deşi a fost prins cu prada în gură, George Copos pozează în salvator şi invocă spiritul Giuleştiului. Cînd îl asculţi, îţi dai seama că e mai sigur să trăieşti în junglă.

Doi bărbaţi, orbiţi de patimă, au rămas încă datori publicului

Zilele trecute, Răzvan Lucescu i-a înmînat lui Cristi Pustai premiul fair-play pentru luna decembrie. I-a predat tricoul albastru pe care-l primise de la Mircea Rednic şi a devenit un om liber. Nu mai trebuia să pozeze. Codul bunelor maniere a fost uitat în sala unde s-a ţinut conferinţa de presă. Băiatul bun, ce a pus pe jar microbistele, fermecate de eleganţa şi şarmul său, e chinuit de obsesia “Steaua”. Trebuie să o învingă cu orice preţ, prin orice mijloace. E antistelist, continuă războiul părintelui său, bîntuit de strigoiul roş-albastru. După ce au dănţuit în jurul valizelor la lumina brichetei lui Diaconu, steliştii nu se simt comod în postura de victime.

Nu contează că Steaua de azi, vlăguită de un patron zănatic, poate fi bătută de trei ori pe zi, dimineaţă, la amiază şi seara. Răzvan a ales după-amiaza. Aşa au vrut muşchii lui de laureat al premiului “Fair-play”. Nocturna a fost doar momeală pentru “fraierii” din Ghencea şi pentru televiziune. Ce rezolvă Braşovul cu o victorie în faţa Stelei? Nu cîştigă mare lucru. Nu din cauza roş-albaştrilor, Braşovul e doar pe locul 11, ci din pricina celor 9 remize bifate pînă acum. Sterilitatea echipei sale trebuie să-l preocupe pe Răzvan mai mult decît vendeta cu Lăcătuş. Chiar dacă Lucescu jr. a lucrat silenţios, cu Vamă pe post de vîrf împins, tot nu e fair-play.

Şi Lăcătuş suferă de aceeaşi obsesie: Steaua. A mărturisit că s-a întors în Ghencea să-şi termine treaba pe care o începuse. Haaa! Haa! Ha! Asta-i chiar bună! De parcă la Steaua lui Becali poţi să-ţi propui obiective, proiecte serioase, poţi să munceşti ca un profesionist. Eşti naiv, Marius! Bannerul pe care l-ai văzut în peluză te macină. Înţelege-i şi pe fani. Cînd ţi-au scandat numele la partida cu Fiorentina, nu te invitau să-i iei locul lui Dorinel, credeau că eşti unul dintre ei. Se simt trădaţi că-i serveşti drept pavăză patronului.

“Fiara” a greşit de două ori în faţa tribunei. Prima oară cînd a trecut de partea lui Becali, a doua oară cînd s-a angajat să scoată echipa din criză deşi nu e capabil să o facă. Şirul celor 13 meciuri fără victorie al Stelei de anul trecut, a demarat cu el pe bancă. Lotul nu putea fi modificat radical în iarnă, e criză şi la Palat, antrenorul e acelaşi cu care Steaua intrase în vrie, finanţatorul îl ştiţi. Cum să salvezi pacientul?

Dincolo de orgoliile celor doi antrenori, microbiştii au şi ei ideile lor fixe. Pentru spectatori, Răzvan a rămas încă băiatul lui tata, iar omul de pe banca Stelei e doar clona nereuşită a “Fiarei”. Iată o provocare pentru amîndoi. Intraţi în joc? Acesta e adevăratul meci, Lăcă. Aceasta e adevărata victorie, Răzvan.