Secretul revenirii? Jucătorii rapizi folosiţi de Ţălnar în detrimentul numelor mari

Înaintea meciului, specialiştii măsurau cu rigla echipele. Ups! Defensiva Stelei număra mai puţini centimetri decît atacul “cîinilor”. Stoichiţă a muşcat momeala şi l-a pus străjer pe Ovidiu Petre. Surpriză! Dinamo nu a trimis aviaţia, ci cavaleria uşoară. Andrei Cristea, Torje şi Alexe au făcut iureş pe benzi. Aţi văzut copii hrănind porumbei? Dacă sînt şi vrăbiuţe prin preajmă, porumbeii rămîn flămînzi. Vrăbiile sînt iuţi şi şterpelesc dintr-o mişcare firimiturile. Derby-ul de miercuri a semănat cu o joacă de copii, cu steliştii în rolul porumbeilor păcii, astfel încît Dolha nu a avut nici o minge de apărat. Rezultatul a fost blînd, dar umilinţa trăită de fanii Stelei nu se va uita uşor. Uneori, 2-0 e cel mai ruşinos scor.
 ”Cine nu aleargă nu joacă”, a dezvăluit Cornel Dinu, noua strategie a lui Dinamo. Nu e de mirare că Zicu a urmărit partida din tribună şi Claudiu Niculescu a rămas ţintuit pe banca de rezerve. Gîndiţi-vă că Florin Bratu, care scoate 11,3 secunde pe suta de metri, a intrat doar 10 minute, ca să înţelegeţi ce forţă are ofensiva lui Ţălnar. Pînă şi Scarlatache a sprintat în cîteva rînduri pe lîngă jaloanele cu carnete de fotbalişti. Dinamo nu i-a luat Stelei doar punctele, ci şi porecla primită graţie generaţiei lui Lăcătuş. “Viteziştii” primei ligi sînt îmbrăcaţi în alb şi roşu.

 Cornel Dinu l-a protejat pe Cornel Ţălnar de imixtiunile şefilor. Toanele şi interesele acţionarilor n-au mai influenţat staff-ul tehnic. Dolha, pus la zid de Borcea şi Giovanni după gafa de la Cluj, este un exemplu al emancipării purtătorului treningului cu inscripţia A1. Vestiarul nu mai este poluat de trabucuri. Dinamo e creaţia antrenorului, o fostă extremă dreapta, rapidă, rea şi tehnică. O simbioză din care s-a născut o echipă fără fiţe, gata să se bată pentru fiecare balon. Dinamo de azi a preluat calităţile jucătorului Cornel Ţălnar.
 Adăugaţi cele două puncte pierdute cu Ceahlăul şi cele două făcute cadou de Dolha CFR-ului şi Dinamo ar fi lider. Echipa are forţă şi caracter, nu a putut fi virusată de negustorii de suflete, şi-a regăsit spiritul de luptă. Au fost şi erori de arbitraj, cu Craiova şi CFR, dar ar fi nedrept să punem doar pe seama acestora revirimentul “cîinilor”. Să nu uităm că în tur oficialii din “Ştefan cel Mare” alcătuiseră un pomelnic cu gafele arbitrilor.

La Dinamo totul e pe repede înainte. A început returul din pluton şi acum vrea să ajungă în vîrf în cel mult două etape. Dinamo ia viteză spre titlu. Radarele contracandidatelor semnalizează pericolul. Rivalii trebuie să-şi adapteze riposta la noile condiţii de joc.

Nicolae Dică a venit ca un star la CFR şi a ajuns una dintre schimbările antrenorului

CFR nu convinge deşi a fost creditată cu transferul iernii. Nicolae Dică îşi continuă siesta şi la Cluj. La Catania s-a mulţumit doar să-i ia lui Mascara tricoul cu numărul 10, la Salonic a debutat cu o dublă şi apoi a pus piciorul pe frînă. Nici în Gruia n-a fost mai generos. A caligrafiat cîteva centrări. Cu jocul său molcom şi prezenţa sa discretă pe teren n-ar fi avut nevoie de adaptare în Ardeal. Totuşi, a devenit chiriaş al băncii de rezerve. În loc de o baghetă magică, Dică are o flaşnetă cu care interpretează şlagăre de altădată. Cînd intră pe teren, ai impresia că a început Teleenciclopedia.

Dică e un pariu riscant al conducătorilor clujeni. Fostul golgeter al Stelei nu s-a putut impune în Serie A, deşi a avut susţinerea antrenorului Walter Zenga, cu care colaborase în Ghencea. A prins doar trei partide la Catania!!! De ce să aşteptăm să dea randament în Gruia, unde e pregătit de un alt tehnician italian, care foloseşte instrumentarul şcolii din Peninsulă? Singura legătură cu Serie A e porecla. I se spune “Dicanio”, dar nu e suficient să ai un nume de scenă dacă îţi uiţi rolul. “Se vede că ştie să jongleze cu balonul, dar asta nu este de ajuns. În fotbal dacă nu pui suflet, nu poţi ajunge la un nivel înalt”. Am spicuit din rechizitoriul jurnaliştilor italieni. Ziariştii greci au sesizat că încetinea jocul lui Iraklis, spre deosebire de Mara, care-i oferă fluenţă şi-i ajută pe atacanţi cu pase decisive. Schimbul Mara-Dică nu avantajează, cel puţin deocamdată, liderul campionatului intern.

Dică a naufragiat în stil românesc. A crezut că primeşte credit doar cu buletinul. Talentul nu i-a fost colac de salvare. Clujenii au mizat pe orgoliul lui Dică, ironizat de omul căruia i-a băgat milioane de euro în cont. Cum să nu oboseşti, cînd ai ţinut ani la rînd Steaua în spate, cu lovituri miraculoase? O muncă de Sisif. Ce a plămădit măiestria lui Dică a distrus patronul Stelei.

CFR a vrut să găsească un fotbalist cu eficienţa lui Trică din sezonul eventului, dar s-a trezit cu clona lui Adrian Cristea. Arpad Paszkany l-ar vrea în prima echipă pe fostul internaţional. “Am destulă experienţă, iar antrenorul va face cum vom spune noi”, avertiza înaintea returului finanţatorul clubului ardelean. Mai sînt 13 etape şi se încheie campionatul. Mandorlini, căruia i s-a amînat executarea sentinţei, are o grijă în plus. Maurizio Trombetta a demisionat de la formaţia de tineret a Regginei şi poate e mai cooperant în privinţa rolului decarului în jocul de fotbal.

Dică a ars în Ghencea, de unde a plecat prea tîrziu. A fost un vulcan din care nu a mai rămas decît cenuşa din care clujenii speră să renască golgeterul de acum cîţiva ani.
 

Oţelul reclamă un penalty. Suporterii roş-albaştrilor îşi cer echipa înapoi

Stoichiţă are o stea norocoasă. Dacă Grahovac îl imita pe Palop şi egala în prelungiri, poate că azi era un om liber. La Urziceni s-a scos cu o fază bine lucrată la antrenamente,  Kapetanos egalînd după un no look pass inventat de Pepe Moreno. A fost un chin pentru suporterii Stelei să privească partida din Ghencea. Bogdan Stancu a deschis rapid scorul, tot “Motanul” a irosit dubla şi apoi stop joc.

Dacă n-ai fi ştiut că vineri nu sînt meciuri din Liga Campionilor, ai fi crezut că Oţelul e Real Madrid. Puştii lui Dorinel le-au ascuns balonul steliştilor în repriza secundă. Au pasat bine, au presat, dar au uitat unde e poarta. Cînd, în sfîrşit, au ajuns într-o situaţie de gol, Parpas i-a pus piedică lui Axente, dar arbitrul a iertat gazdele de un penalty şi de o eliminare. Răutăcioşii au şi găsit o legătură între numele centralului şi patronul roş-albaştrilor. Cum să pui Berbecaru paznic la oi? Dinamo este răzbunată. Arbitrii nu greşesc doar în favoarea “cîinilor”. Acum a fost rîndul Stelei să profite de o eroare a “fluieraşilor”. Rivalele vor începe derby-ul de pe poziţii egale.

Dacă-i ordin, cu plăcere! Altfel, nu ştim ce caută Toja pe teren. Se învîrte în jurul axei, e jucător de un singur picior şi, pînă-l găseşte, pierde mingea. Are stofă de ratangiu. E prematur să-l judecăm pe Parpas. Stoichiţă a riscat şi a plusat: “Credeaţi că eu aduc ştifturi? E un fotbalist pe care eu l-am construit cu migală în Cipru timp de doi ani de zile”. Umblat pe toate meridianele, Stoichiţă a uitat vorba românească: “Gura bate fundul”. Zapata a trecut peste şocul Ceahlăul, Bogdan Stancu nu poate fi neglijat de Răzvan Lucescu, iar Ovidiu Petre e croitorul ce peticeşte găurile.

Dacă numărăm ocaziile, putea fi 4-2 pentru Steaua. După fotbalul meschin etalat de liderul de vineri noaptea, ar fi jenant să se invoce ofsaidul semnalizat aiurea la Nicoliţă. Cu cea mai slabă apărare din ultimii ani, Steaua trebuie să improvizeze pentru întîlnirea cu Dinamo. Jelev este suspendat, Tall e obosit, Artiom s-a accidentat, Tudose are interdicţie de la stăpînire. Revine Baciu? Parcă mai mult se bucură dinamoviştii de veste.

 Cum să vină lumea la stadion, cînd Steaua nu mai face spectacol nici măcar acasă, într-un meci cu Oţelul? Publicul e barometrul fidel, nu clasamentul. “Eu fără Liga Campionilor sînt mort! N-avem voie să nu cîştigăm campionatul”, a anunţat miza Gigi Becali. Steaua joacă returul pe viaţă şi pe moarte. După cum se prezintă oastea lui Stoichiţă, echipa nu face faţă în război, ci mai degrabă la o ruletă rusească.

Din Champions League au ajuns în liga a patra. Fotbaliştii n-au nici o vină?

Pierde Rapidul? Profită Timişoara? Pînă se va pronunţa Tribunalul de la Lausanne, avem doi învinşi fără drept de apel. Numiţii Tiberiu Bălan şi Dacian Varga au fost deportaţi de onorabilul domn Dragomir în liga a IV-a. Ironic, printre formaţiile din campionatul bucureştean se numără şi Poli Timişoara, echipa cu care Claudio Zambon joacă la cacealma, servit de crupieri de la FRF. Cine e pe ultimul loc? Cine e pe ultimul loc? AFC Fair-Play e codaşa seriei a III-a. Măcar aici clasamentul reflectă realitatea E pierdere de timp să vorbeşti de spirit sportiv în pădurea păstorită de Vasile Avram sau în jungla lui Dragomir. Pentru cine tragi sforile, Mitică? Să nu ne impacientăm că ora exactă se dă la Lausanne. Dacă avem un guvern ghidonat de FMI, de ce ne-am aştepta la un fotbal emancipat?

Bălan şi Varga au făcut din nou trotuarul în faţa Ligii. Şiman i-a purtat de colo pînă colo, i-a îmbrăcat în echipamentul Unirii, i-a aşezat în vitrină pentru a-i aţîţa pe muşterii. Clienţii nu s-au înghesuit în pofida nopţilor de vis din Champions League. Cei doi s-au întors în Regie şi au fost iar scoşi la produs bani. Îi compătimim, dar nu credem că sînt victime. Despre Varga am auzit că este un fotbalist cu personalitate cînd i-a dat papucii fetei de la Meteo. În schimb, nu ştim cînd a semnat cu Sportul, de ce şi pe cîţi ani. E un angajament pe viaţă? Şi Bălan a parafat un contract silenţios. Au fost legaţi de glia lui Şiman cu complicitatea lor. Episcopul de Alba, Andrei Andreicuţ, nota într-o carte de memorii: “Nu semna alături de Dracul pe aceeaşi foaie, chiar dacă scrie că există Dumnezeu”.

Pînă la vară, pe Tibi şi Dacian îi vom revedea doar la buletinele de ştiri sportive. Prilej de poante, întrebări tîmpe despre mocirla eşaloanelor inferioare şi despre rezultatele Rapidului sau ale Unirii Urziceni. Vor fi invitaţi şi la emisiunile ce vor analiza lupta pentru titlu, unde cei doi au punctat din nou decisiv, spre bucuria lui Şiman, care va porni următoarea licitaţie de la un preţ mai mare.

Laşitatea fotbaliştilor români a transformat sindicatul într-o glumă sinistră. Prunea şi Lupescu au demonetizat instituţia sărind pîrleazul în moşia “Naşului”. Oare cîţi dintre jucătorii din prima ligă îşi citesc contractele înainte să le iscălească? Varga şi Bălan au mers pe încredere. Şiman le-a promis că nu-i lasă în stradă, dar cei doi mijlocaşi au căzut la mijloc în războiul băieţilor “deştepţi” şi s-au trezit în sînul lui Avram

Pentru Craiova a început numărătoarea inversă

Gluma se îngroaşă. Paradox oltenesc: timpul nu mai are răbdare cu “Ştiinţa”, deşi Universitatea oferă scheletul naţionalei de tineret. V-aţi plictisit de cîte ori aţi auzit că returul se deşiră în 17 finale. Craiova mai are 14 meciuri decisive pentru salvare. Sînt destule? Vă spun că sînt îngrozitor de puţine. Ceva s-a rupt iremediabil în jocul “Campioanei unei mari iubiri” după demiterea lui Nicolo Napoli. Banca tehnică s-a transformat în poligon de încercare pentru toanele şi finanţele preşedintelui. Gane, Mogoşanu şi Neagoe au fost tot atîtea gloanţe oarbe. Cînd alţii nu stau în ghete, Wobay şi Bornescu stîrnesc regrete.

Wotte a venit tîrziu şi, atenţie!, nu e un vrăjitor. În cartea sa de muncă scrie că e muritor, adică antrenor. Olandezul a readus disciplina în defensivă, Iliev şi Găman oferă siguranţă, iar Lung nu mai apără doar cu numele. Firţulescu şi Dina primesc note de trecere. Aici se încheie plusurile. Punctul bifat la Tîrgu Jiu nu camuflează slăbiciunile “Ştiinţei” şi nu ridică Universitatea peste linia de demarcaţie dintre dezamăgitor şi mediocru. Craiova nu leagă trei pase. Bădoi înoată pe teren şi e caraghios cînd încearcă să dribleze, pentru că nu mai are suflu să ajungă mingea. Buşu e necopt, Prepeliţă s-a blocat de cînd poartă banderola, Mihai Costea e un egoist cu aere de primadonă, iar Gîngioveanu e mai inspirat la lotul de tineret decît la echipa de club. Loviturile libere sînt un calvar pentru fanii care nu i-au uitat pe Balaci şi Craioveanu. Dincolo de eliminare, Bărboianu n-a convins că merită încrederea antrenorului, indiferent dacă a fost folosit pe postul de fundaş dreapta sau ca mijlocaş central. Îi tremură picioarele, nu e în stare să dea o pasă bună, nu ştie să centreze. Wotte trebuie să mizeze măcar o repriză pe Trică. E singurul mijlocaş din lot ce simte jocul şi poate specula erorile adversarului.

Florin Costea a intrat pe derdeluşul din Tîrgu Jiu doar în prelungiri din cauza unei răceli. La cît a stat pe teren, decarul Băniei nu avea răgaz nici să-şi ia febra. N-a fost timp pentru un gol-minune, aşa cum izbutea Hagi, într-un meci amical cu Portugalia, cîştigat de România cu 3-2. Atunci, Gică a evoluat numai 8 minute şi a înscris de la 40 de metri, făcîndu-le în ciudă termometrului şi portarului. De un miracol are nevoie şi Craiova pentru a sfida prognozele sumbre! Istoria unei formaţii orgolioase solicită dreptul la recurs. Oare cum ar fi comentat Domozină partidele de azi? “Aş vrea să mai ascult o dată transmisia de la Leeds”, a fost una dintre ultimele dorinţe ale crainicului ce mobiliza tribuna mai abitir decît un şef de galerie. De prea multă vreme Craiova nu mai produce momente memorabile.

Mititelu rămîne optimist şi după Tîrgu Jiu. Clasamentul nu se încheagă cu scuze, explicaţii şi bune intenţii. Tot punctele se adună. Acum a fost o eliminare, altădată un penalty ratat. Să nu minţim! Universitatea e rău bolnavă şi încă nu găseşte leacul potrivit.

Despre miracol în fotbal. Ce v-a surprins, golul lui Matici sau lupta fanilor cu zăpada?

Nu a fost un gol miraculos. A fost un gol muncit. Mingea n-ar fi ajuns niciodată pe stîngul lui Matici dacă suporterii Rapidului nu ar fi curăţat terenul de zăpadă. Ca la curling, balonul pasat de Spadacio a alunecat cuminte graţie lopeţilor mînuite cu sîrg de fani. Olimpiada de iarnă a continuat în Giuleşti cu proba bunului simţ. Sînt gesturi care spun mai mult decît o mie de cuvinte. Înţelegem de ce e aşa de greu să se fixeze preţul corect pentru vînzarea Rapidului. Cum poţi să evaluezi galeria alb-vişinie, pilonul ce nu a lăsat clubul să se scufunde în anii prigoanei comuniste? Cum cuantifici o stare de spirit?

Înaintea finalei Ligii Campionilor, Guardiola şi-a mobilizat jucătorii cu ajutorul unui filmuleţ de şapte minute, inspirat de “Gladiatorul”. În pelicula pregătită de tehnicianul catalan, imaginile cu Messi alternează cu secvenţele în care apare Russell Crowe. În Giuleşti nu au fost necesare mixajele şi efectele speciale. Nu era timp pentru încă o “dublă”. Acţiunea se derula în direct. Bornescu, Herea şi Iencsi s-au încălzit alături de suporterii ce înfruntau omătul. Nae Manea n-a mai avut nevoie să rostească un discurs mobilizator. Nu ştim dacă au fost şi lacrimi, ca în vestiarul Barcelonei, dar băieţilor le-ar fi fost ruşine să piardă sau să dea vina pe gazon. După ce gladiatorii lopeţilor s-au întors în peluză, galeria a cîntat neîncetat, chiar şi atunci cînd Timişoara presa cu toată echipa. Rezultatul a fost nedrept pentru bănăţeni. Dar nu era păcat de efortul zecilor de voluntari? Sînt situaţii cînd regreţi că în caseta meciului nu mai apare nota rezervată publicului.

N-a fost partida plimbăreţilor Varga şi Bălan, titularizaţi surprinzător, alături de Ciz. “Gestul suporterilor a fost admirabil, poate şi de acea ne-am mobilizat şi am cîştigat acest meci”, a recunoscut Tibi. George Copos a preferat loja muncii de jos. Cabotinul patron al Rapidului e inconfundabil în rolul de figurant. Probabil că l-au ostenit negocierile cu Şiman sau s-a temut să nu-l ia la rost fanii fiindcă nu a înţeles că iarna nu-i ca vara. Rămîne un manager de top. A rezolvat chestiunea urgentă fără să scoată un ban din buzunar.

Pe alte stadioane omătul se transformă în proiectile. Scapă cine poate din bombardament. Unii apelează la deţinuţi pentru deszăpezire. Doar la rugby am mai asistat la un moment la fel de emoţionant, cînd susţinătorii naţionalei au renunţat la o zi de lucru pentru a îndepărta stratul de nea ce fardase gazonul de pe “Tineretului”. E o conexiune specială, greu de explicat laicilor. Nu oricine iubeşte rugbyul, nu oricine poartă Rapidul în suflet.
 

Lucescu jr a reuşit imposibilul: o parte a publicului îl regretă pe Piţi!

După aproape un an cu Răzvan Lucescu pe bancă, batem pasul pe loc. Ne învîrtim în jurul cozii. Ascultăm discursuri care dau bine la norod pînă începe joaca pe puncte. Organizare, atitudine, disciplină, spirit de echipă, bla, bla. Cu Israelul ne-au lipsit cîţiva titulari, s-a scuzat selecţionerul cu cercel. Oare şi Mutu? Din tribună sau din faţa televizoarelor s-a observat însă absenţa antrenorului. N-am recunoscut echipa României, şi nu fiindcă era îmbrăcată în roşu, pentru nişte euro aruncaţi în portofelul federaţiei de o firmă de bere. Un joc la întîmplare, fără soluţii în faza ofensivă, cu o defensivă de carton. Un ghiveci fără gust. O înfrîngere fără demnitate. Sîntem în cădere liberă. În ritmul acesta vom fi carne de tun pentru Bosnia şi vom tremura cu Albania!

Selecţionerul şi-a asumat eşecul. Nu e destul! Şi nu merge scuza cu campionatul slab. Liga asta anemică a dat şase echipe în cupele europene, iar Unirea Urziceni a adunat 8 puncte în cea mai tare competiţie. Cînd ai fost numit antrenor, campionatul era performant? Victor Piţurcă nu a lucrat cu un dream team cînd a calificat România dintr-o grupă cu Olanda. Şi, cu riscul de a fi mitraliaţi de duşmanii lui Piţi, naţionala arăta mai bine, pînă la turneul final, sub comanda Satanei. Piţurcă a avut fixurile sale, dar în mandatul lui Răzvan naţionala a devenit un club pentru fini, prieteni şi vecini.

Cum să încerci să învingi Israelul cu Daniel Niculae şi Marica, doi “tunari” care adună împreună vreo 5 goluri pe sezon? Cum să fie Gigel Bucur rezervă la Timişoara, cînd ai nevoie şi de suportul publicului? Ce să înţelegem din convocarea lui Panin? De ce să fie titular Goian, dacă face tuşa la Palermo? Panicat, Răzvan a renunţat la poză şi l-a schimbat pe Neşu imediat după gafa de la golul al doilea. Degeaba l-a mai apărat la conferinţa de presă, dacă i-a tras o palmă în public. Nu a fost un gest elegant. Cînd îi este ciuntit CV-ul, antrenorul nu are scrupule.

Deşi e adevărat că baza de selecţie e tot mai firavă, îi oferim selecţionerului o echipă, adunată pe repede înainte:Torje, Bilaşco, Ştefan Radu, Szekely, Bogdan Stancu, Ioniţă, Prepeliţă, Goga, Bourceanu, Pîrvulescu, Jula II. Naţionala nu e o chestiune de familie, chiar dacă te cheamă Lucescu. Aveam nevoie de un profesionist cu ochi bun şi fler. Răzvan poate fi un nou pariu pierdut de federaţie dacă nu e trezit din letargie. Într-un moment de criză, s-a mizat pe un tehnician fără experienţă. Sîntem prea pretenţioşi cu un antrenor care nu a cîştigat nici un titlu. Lucescu jr. era poreclit “X-man”, pentru şirul infernal de remize, iar pe Florin Costea îl acuza că nu este un fotbalist care face diferenţa. Ironic!
Pînă la startul preliminariilor Euro 2012, avem un mesaj pentru gînditorul de pe banca naţionalei: Sîntem sătui de scuze, vrem o echipă decentă!

Tătăruşanu a trecut testul încrederii în Gruia

“E sănătos la cap”. O caracterizare ciudată pentru un portar, despre care ştim, nu-i aşa?, că trebuie să fie un pic “nebun”. Caracterizarea îi aparţine lui Marian Rusen, antrenorul care l-a legitimat pe Tătăruşanu la Juventus Colentina după ce Steaua îl refuzase. Portarul e un mic Prometeu, ce ţine pe umeri povara neîmplinirilor echipei, e suspectul de serviciu. Dacă un atacant ratează la foc automat, e cauţionat, pentru că are un plasament bun şi pentru uşurinţa de a-şi crea faze de poartă. Dacă un goalkeeper are o zi proastă, e detaşat la echipa a doua. Pe biletul de trimitere se lipesc preţul de transfer şi contractul de joc. Din ciclul “Aşa nu!”, portarul trebuie să suporte aroganţele patronului, băşcălia tribunei, privirile cu subînţeles ale colegilor.

Tătăruşanu n-a fost tratat cu mănuşi în Ghencea. Becali a plătit 1,5 milioane de euro cînd l-a cumpărat de la Bistriţa şi spera să-şi scoată banii ca pe vremea boomului imobiliar. Bagi un euro, iei 10. Greşelile din partidele cu Dinamo şi Mediaş l-au scos din echipă pe fostul internaţional de tineret. “Lui Tătăruşanu i-am dat puţină încredere şi doarme în poartă. Acolo trebuie să fii ca argintul viu”, a sunat sentinţa lojei. Cînd a preluat comanda vestiarului, Stoichiţă a fost ferm, anunţînd că Zapata este titularul. Cum să rezişti cînd ai 24 de ani şi-ţi sînt tăiate aripile? Doar dacă eşti sănătos la cap.

Duminică seara, Tătăruşanu a ţinut Steaua în joc. Siguranţă în intervenţii, ieşiri prompte, curaj, intuiţie, un strop de noroc.  A avut reacţie chiar şi la mingea centrată parşiv de Nicolae Dică, dar acolo e complice şi stelistul ce-l avea în grijă pe Cadu. Cu siguranţă, n-a dormit în post. Pot depune mărturie Traore, căruia i-a suflat mingea, cu un reflex de panteră, şi Bud, care nu a înţeles cum de lunganul cu mănuşi poate fi atît de agil. Ciprian a fost îngerul păzitor. “Mă rugam la Dumnezeu să vină finalul”, a mărturisit finanţatorul roş-albaştrilor, la obişnuitul maraton nocturn prin emisiunile de sport.

Steaua rămîne în cursa pentru potul cel mare, Stoichiţă şi-a salvat scaunul. Vreun cuvînt despre Tătăruşanu? Nu! Auzim că Tudose şi Petre Marin nu mai sînt buni pentru satelit, sînt apţi pentru Marte şi Jupiter. Golul lui Stancu e reluat de zeci de ori, scuze Cadu!, Stoichiţă e lăudat pentru măiestria cu care şi-a aşezat trupa în iarbă, Szekely e propus lui Răzvan Lucescu, iar Toja e mîngîiat pe creştet.

Dacă ar fi să judecăm după grila patronilor, Tătăruşanu a demonstrat că-şi merită banii. Pînă la urmă, e mai bine că Becali îl ignoră, decît să pălăvrăgească aiurea sau să-i evalueze paradele în dolari. Dincolo de scor, e mai importantă sănătatea. Cînd lucrezi cu europarlamentarul din Pipera e mare lucru să rămîi sănătos la cap.

Ameninţată de Sandu, nevalorificată de Sabău, Timişoara nu renunţă la titlu

Veştile nu erau grozave. Mircea Sandu picurase un pic de pelin în interviul acordat “Gazetei”. Ceauşescu de la Casa Fotbalului a strecurat şi Timişoara printre formaţiile ce riscă să nu primească licenţa. “Naşul” e generos. Trage primul foc în aer. Apoi, poza lui Gigel Bucur a reapărut pe site-uri. Piticul atomic a marcat al patrulea gol pentru Kuban, iar pe Bega curgeau regretele. “Cine va înscrie cu Poli Iaşi?”, “Aţi văzut cît ne-am chinuit şi la Bistriţa?”, se întrebau, uşor neliniştiţi, suporterii. Îngrijorarea s-a transformat în furie cînd Poli Iaşi a deschis scorul după un carambol bănăţean. Timişoara juca fără busolă. Cum să înscrii cînd foloseşti trei închizători?, a observat Ilie Dumitrescu, în studioul Digisport. Bănăţenii construiau greu şi cu frică. Jucătorii se temeau să tragă la poartă, preferînd o pasă în lateral, pentru o centrare searbădă. Publicul murmura la adresa antrenorului, în timp ce Păun, Vali Badea şi Andrei Ionescu scriau prefaţa golului doi.

De aici vom folosi scenariul unui fan timişorean. Nu glumim, pentru că altfel nu ne explicăm cum, dintr-o dată, gazonul s-a înclinat într-o parte. Nu mai asistam la un meci de fotbal, ci la un thriller, cu Cosmin Contra în rolul lui Terminator. “Mă voi întoarce!”, anunţase Contra. Şi a revenit pe “Dan Păltinişanu” în stil de mare fotbalist. Determinare, dribling, clarviziune, nerv. Am avea un reproş. Prea mulţi nervi, Timişoara are nevoie de Cosmin în teren, nu în tribună. Chiar dacă nu a purtat banderola, a fost limpede pentru privitori că intrase căpitanul. Golul a fost fabulos, de cînd nu am mai văzut o reuşită din lovitură liberă în liga lui Mitică? Guriţă” a pus ordine în jocul bănăţenilor, şi-a trezit colegii din letargie, a impus ritmul strocului. Cine a făcut cel mai bun transfer al iernii? Timişoara e un răspuns bun. Contra e antibioticul pentru virusul propagat de FRF. Versurile trupei Phoenix spun acelaşi lucru: “Numai un voievod / ar putea biet norod / să te scape de tot / de ăl balaur”. 

Spre final, bănăţenii au mai primit un impuls. Auzisem că la Timişoara publicul este al 12-lea jucător, acum ne-am convins. Un suporter a ţinut să le arate fotbaliştilor cum se înscrie. A luat o minge de pe margine, a sprintat irezistibil pînă în careu, şi a marcat. Goooool! Nu e niciunde ca la Timişoara! Ruşinat de intervenţia surprinzătoare a băiatului în pantaloni, Goga a ţinut să aibă ultimul cuvînt.

Norii negrii nu au dispărut nici la 2-1. Sabău e contestat de public, iar Timişoara ar putea fi pedepsită pentru lecţia deschisă oferită de tînăr. Credem că ar fi o măsură exagerată. A fost o poantă, fanul nu a fost violent. A atacat poarta, nu jucătorii. În plus, a fost decent, n-a zburdat în pielea goală. Dacă bulgăreala din Ghencea n-a fost taxată, nici minutul de exhibiţionism nu trebuie penalizat mai drastic. Lăsaţi publicul să-l mai vadă pe Contra. Ce generaţie de excepţie am avut!

Aventura Unirii s-a încheiat.  Va exista şi episodul următor?

“Talentul nu e suficient, dacă nu e completat de umilinţă şi pasiune”. E părerea lui Roberto Baggio, exprimată într-un interviu acordat publicaţiei “La Repubblica”, după o lungă şi autoimpusă absenţă mediatică. Il “Divin Codino”, cum îl alintă italienii, visează să devină antrenor şi îşi anunţă viitorii elevi ce pretenţii are. Din punctul acesta de vedere, Levy este un tehnician fericit.

Să nu înţelegeţi greşit termenul “umilinţă”. Nu vă gîndiţi la capete plecate, la resemnare, la acceptarea destinului. Umilinţa, de care vorbeşte Baggio, are o altă conotaţie. În fotbal înseamnă să nu te mulţumeşti cu ce ai realizat, să-ţi respecţi meseria, să rămîi cu picioarele pe pămînt, să vrei mai mult din fiecare fază, din fiecare meci, din fiecare competiţie. “A fost prima oară cînd băieţii nu m-au întrebat ce prime au”, declara Meme. Cînd există pasiune, fotbalul e pe primul plan. Vrei să le dovedeşti celor care te-au deportat în Bărăgan că au greşit cînd nu au crezut în tine. Şi atunci reintri pe teren, accidentat, ca şi Galamaz, strîngînd din dinţi pentru a-ţi ajuta colegii, sau îţi aduni toată furia într-un şut, ca Pădureţu.

11 minute. Nu e romanul lui Paulo Coelho. E numărul fatidic al Unirii. La Stuttgart în 11 minute s-a năruit tot. Joi seară, “lupii” au fost în viaţă, în acelaşi interval de timp, lung cît o pauză de la şcoală. Din 11 şuturi pe poartă, doar unul a fost gol. Întrebat despre penalty-ul ratat în finala Mondialului din SUA, Baggio a răspuns că uneori s-a gîndit că cineva a micşorat poarta. “Nu am o explicaţie logică”, a adăugat fotbalistul care a marcat 9 goluri la campionatele mondiale. Nici statistica întîlnirii cu Liverpool nu are logică, dacă citim rezultatul partidei: 11-9 la şuturi pe poartă, 8-5 la cornere pentru fotbaliştii lui Ronny Levy. Statistica e martora tăcută a unei seri în care minunea nu s-a produs. “Rezultatul este nedrept, avînd în vedere haosul pe care campionii României l-au creat în apărarea oaspete”, scrie “The Guardian”.

 Unirea a părăsit Europa jucînd fotbal. Dacă în tur s-a ascuns în tranşee, la Bucureşti a ieşit cu pieptul gol la atac. A fost ironic că ialomiţenii au bătut mult mai bine cornerele decît englezii, provocînd panică aproape de fiecare dată. Povestea s-a încheiat pentru Prîslea din Urziceni, care a strîns într-un sezon european mai multe puncte decît au adunat alţii în cîţiva ani. Final sau un nou început? Aceasta e provocarea pentru Meme Stoica şi trupa ce a dansat pe “Ibrox Park” şi a învins-o pe Sevilla. Să nu fie doar un capitol efemer, doar o afacere pe termen scurt. Să nu ne întrebăm, mîine-poimîine, ce s-a ales de Unirea, aşa cum ne gîndeam, uneori, unde a dispărut Roberto Baggio.