Oana Dușmănescu

Descoperă subiecte de viață în sporturi extreme și povești extreme în sporturi la care toată lumea crede că se pricepe

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Oana Dușmănescu
American Bully

Mai țineți minte istorioara aceea ușor tulbure din timpul Jocurilor Olimpice de la Rio, în care Lochte și alți câțiva înotători americani au inventat că au fost victimele unui jaf armat? De fapt, vandalizaseră, beți, o stație de benzină și […]

...

”It’s coming home, lads”

De ce iubește lumea o echipă pe care, în paralel, o ceartă? Că a avut traseu ușor, că nu a jucat tocmai fotbal, că pe alocuri s-a chinuit pe teren și ne-a chinuit și pe noi, în fața televizoarelor?

Vraja […]

...

Era în care râsul se îneacă

Glumele politice. Glumele întortocheate din fake news, cele care-ți trimit un nod în gât. Știrile gen pamflet, dar nu genul subtil și distractiv, ci cele care par mai amare și mai triste decât cele reale. Toate astea scufundă simțul umorului […]

...

Cele mai complicate lucruri din lume

Primele biciclete au fost inventate la începutul secolului al nouăsprezecelea. De-abia la începutul acelui secol, adică acum vreo 200 de ani. La cât de repede am învățat că trece vremea, descoperirea asta atât de simplă pare că a venit foarte, […]

...

Regi de tot felul

Vineri seara, puteai să ții cu Spania sau cu Portugalia sau cu vreo echipă de pe vreo planetă încă necartografiată. Cristiano e ca un dragon acaparator, devastator, încrezut și imposibil de imitat. Unii spun că dragonii fac prăpăd și nimic […]

...

Micul îndreptar emoțional al orfanului de Mondiale

Noi, românii, ne-am obișnuit cu senzația. Oricum obiceiul „Adoptă o țară” e distractiv și ne duce lin printr-o altă competiție fără „tricolori”

Permalink to Micul îndreptar emoțional al orfanului de Mondiale
duminică, 10 iunie 2018, 11:02

Au trecut zece ani de când România a participat la un turneu final – atunci de Europene -, dar impresia e că a trecut o veșnicie. Pozele din 1994, de pildă, par acum vintage, iar pentru un copil născut, să zicem, la începutul anilor 2000 nu e nicio deosebire între fotografiile cu Hagi-Popescu-Ilie Dumitrescu și cele de la jumătatea secolului trecut. Fac toate parte, la grămadă, dintr-o poveste spusă la trecutul îngropat, pe care ei nu l-au atins și față de care nu au emoții, pentru că nu se conectează, prin firesc și prin principiu, cu amintirile și trăirile taților sau bunicilor lor.

E greu să nu poți ține cu țara ta la World Cup, dar partea frumoasă e că poți ține cu oricare alta, din motive care nu țin de valoarea lotului, de șansele pe care echipa respectivă le are la titlu, de istorie sau de drapel. Să fii apatrid la Mondiale poate reprezenta, de fapt, o iluminare, genul acela care te face să descoperi personaje fascinante, care-și poartă viețile pe picioare la o competiție extraordinară. Universalizarea înseamnă consolare pentru cineva orfan de World Cup, iar recompensele vin în valuri. E ca și cum ai pune lumea pe lamela unui microscop uriaș – vezi lucruri care în mod obișnuit nu te interesează și pe care le ratezi. Un experiment aproape științific, despre interacțiune, contaminare – cu ură sau pasiune, după caz, supremația celui puternic sau a celui mai bine dotat cu noroc. O simulare cu 32 de combatante.

Poți ține cu Panama, Uruguay, Argentina, Anglia sau Rusia (mă rog, mai puțin). Un glumeț scria pe Facebook că e cel mai indicat să ții cu reprezentativa statului Costa Rica, la câți români au fugit acolo în ultima vreme. Poți găsi un sâmbure de pasiune după propriile-ți criterii. Nu lăsa adevărul crud – că fotbaliștii români nu merită, cel mai probabil, să meargă la o astfel de competiție a carnavalului și bucuriei față de fotbal – să-ți strice sărbătoarea.

Comentarii (8)Adaugă comentariu

ovidiu_3003 (166 comentarii)  •  10 iunie 2018, 12:57

...foarte bun articol ...acest articol ne spune adevarul crud...fotbalistii romani trebuie sa invete sa castige meciurile cu echipe ca si Albania...

Calin Tur (1 comentarii)  •  10 iunie 2018, 13:00

Am fost socat de la primul rand: "Au trecut zece ani de când România a participat la un turneu final – atunci de Europene -, dar impresia e că a trecut o veșnicie." Abia au trecut 2 ani la Euro 2016....Thc-ul nu e pentru oricine...

Obervator (10 comentarii)  •  10 iunie 2018, 13:07

Doamna, cu respect va atrag atentia ca ultimul turneu final de CE la care a participat Romania a fost cel de acum 2 ani, din Franta! De exemplu, userul @ovidiu_3003 n-a uitat de meciul cu Albania, cum de aveti tocmai dvs. o astfel de lacuna? O.

Hombre (1 comentarii)  •  10 iunie 2018, 15:02

Hm, blocasem meciul ala cu Albania adanc in subconstient. Si probabil si doamna a facut la fel. Cat despre Costa Rica, cred ca ne-ar fi batut si aia, daca am fi indraznit sa ne prezentam.

Maxentiu (9 comentarii)  •  11 iunie 2018, 15:04

Wait... what? Poate ca nationala Romaniei a facut doar figuratie, dar a fost totusi la turneul final al CE de acum doi ani. Altfel, da, o pozitie de bun simt, un articol care transmite energie pozitiva, o raritate zilele astea.

vasco (54 comentarii)  •  12 iunie 2018, 12:41

Faptul ca nu suntem acolo e consecinta fireasca a modului in care manageriem multe,intre care si fotbalul.Chiar imi pare bine,impostura nu poate castiga chiar la nesfarsit.Nu aveam ce cauta acolo,jucam urat,chinuim fotbalul si spectatorii.Chiar si marea generatie de aur juca urat uneori,distructiv,tin minte ca nu prea ne chemau la amicale de lux pentru ca jucam la heirup,inchis,urat,otraveam fantanile si parjoleam campiile,dar macar mai dadeam si goluri,mai erau si jucatori cu personalitate nu grasutii infumurati si tatuati de azi,care nu pot alerga o repriza si nu au nici macar ABC-ul fotbalului absolvit corect,pasa si preluarea in viteza....Deci,e normal sa nu fim acolo.

Petro Burgener (5 comentarii)  •  12 iunie 2018, 21:29

De ce mai putin (nu Putin) cu Rusia? Ce are sau n-are Rusia? Ca e tara gazda si ca toate tarile gazda, va fi avantajata?

Comentează