Oana Dușmănescu

Descoperă subiecte de viață în sporturi extreme și povești extreme în sporturi la care toată lumea crede că se pricepe

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Oana Dușmănescu
Regi de tot felul

Vineri seara, puteai să ții cu Spania sau cu Portugalia sau cu vreo echipă de pe vreo planetă încă necartografiată. Cristiano e ca un dragon acaparator, devastator, încrezut și imposibil de imitat. Unii spun că dragonii fac prăpăd și nimic […]

...

Micul îndreptar emoțional al orfanului de Mondiale

Au trecut zece ani de când România a participat la un turneu final – atunci de Europene -, dar impresia e că a trecut o veșnicie. Pozele din 1994, de pildă, par acum vintage, iar pentru un copil născut, să […]

...

Mândria altor oameni

Meciul de ieri al Simonei Halep, lider mondial, jucat în compania Andreei Petkovic, a fost programat și s-a disputat pe terenul 18. Din complexul Roland Garros. Unul dintre cele patru locuri din lume care găzduiesc turneele de Grand Slam. Are […]

...

Lecția

Wow, unii chiar devin mai înțelepți pe măsură ce înaintează în vârstă! În cazul lui Messi, într-o eră în care roboții gândesc și se exprimă mai bine decât majoritatea locuitorilor Pământului, acest lucru înseamnă că, pe lângă vorbele de PR, […]

...

Freedom

Joe Hawley nu e nici bătrân, nici bolnav. E un ditamai om plesnind de sănătate, talentat fără să fie geniu la un sport dur, care aduce satisfacții majore, de toate felurile. De la faima în care se scaldă practicanții de […]

...

Un vis alb dintr-o insulă caldă

Lumea o să râdă, probabil, de el şi dacă ajunge la Olimpiada din Coreea de Sud.

Permalink to Un vis alb dintr-o insulă caldă
duminică, 20 august 2017, 10:01

În lumea noastră avansată care se dărâmă, oraş cu oraş, din cauza temerilor, a violenţei, a şocurilor, a depresiei şi răzbunării nu ne putem imagina decât cu greu că undeva, pe o insulă însorită, la care se ajunge cu greu (ce noroc pe locuitori!), există un tip care vrea să meargă la Olimpiada de iarnă.

Mai ţineţi minte? Aţi râs de el în 2016, la defilarea naţiunilor de la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, când a apărut uns cu ulei pe pieptul gol şi purtând fusta tradiţională ta’ovala, în fruntea micuţei delegaţii a statului Tonga. Un sălbatic, un nebn, un circar. Pita Taufatofua a participat atunci în competiţia de taekwondo.

Mi-e greu să cred că la Pyeonchang, la JO de iarnă din 2018, Pita, preferatul de la Rio al doamnelor, va defila tot la bustul gol. Asta dacă se va califica, desigur. Taufatofua are, pe lângă visul de a străbate pârtia olimpică, cu vreo 20 de kilograme mai mult decât un schior obişnuit. În plus, tongalezul a văzut pentru prima oară zăpadă acum un an şi jumătate, iar prima cursă de schi fond a susţinut-o în februarie 2017.

Lumea o să râdă, probabil, de el şi dacă ajunge la Olimpiada din Coreea de Sud. Va trece linia de sosire târziu, haios de târziu, dar în insula lui îndepărtată, şi poate nu doar acolo, toată lumea îi va ţine pumnii. Aşa, puţini cum sunt ei la număr, în universul lor paralel care-ţi permite să visezi şi în care principalul risc este obezitatea genetică, nu terorismul sau războiul. Dacă mă gândesc mai bine, pe Taufatofua îl invidiez pentru că-şi permite luxul de a-şi urma un vis în relaxare şi Zen insular, combinând soarele din Pacific cu sângele de luptător care curge prin venele neamului său.

Pentru că ştie cu siguranţă că e inadecvat prin pădure, prin zăpadă, alături de norvegieni, ruşi sau nemţi experimentaţi şi încrâncenaţi, dar pentru el principala măsură a visului nu e vreo medalie, ci comparaţia cu el însuşi. Iese mereu necâştigător, cu toate astea bucuria lui e ajunsă din urmă doar de dificultatea încercărilor pe care şi le impune singur.

Să nu credeţi că Pita Taufatofua e vreun naiv sau vreun polinezian needucat! Sportivul are o diplomă în inginerie, locuieşte la Brisbane şi face voluntariat, ajutând copiii care trăiesc pe străzi. Pita e asumat, şcolit, un atlet ambiţios şi complet în limitările sale, care va intra mereu în categoria poveştilor condimentate, fără scrâşnituri din dinţi, care decorează marile competiţii – important e că nu fură startul şi nici nu se dopează. Respectul înseamnă nuanţe şi motive diferite şi nu se cuvine doar premianţilor, ci mai ales celor cu cauze imposibile pe agendă.

Comentarii (2)Adaugă comentariu

ovidiu_3003 (164 comentarii)  •  20 august 2017, 13:45

...Pita are o fusta frumoasa ...cum sa razi de el ?

Petro Burgener (5 comentarii)  •  29 august 2017, 21:55

Important e sa participi!

Comentează

Redacția GSP și echipa de investigații te invită să sprijini jurnalismul apăsând butonul DA!

Publicitatea pe net este vitală ca să putem produce în continuare investigațiile, știrile și faptele pe care le regăsești zilnic aici. Așa că avem nevoie de acceptul tău ca să-ți oferim, în continuare, jurnalism independent, în timp real și verificat.

Redacția GSP și partenerii noștri utilizează tehnologii precum cookies, profilare și prelucrare automata a datelor, pentru a personaliza către tine articolele și reclamele. Prin acceptarea cookie-urilor, ne ajuți să utilizam această tehnologie pe site și să ne finanțăm ziariștii. Ai posibilitatea să iei oricând altă decizie, printr-o simplă revenire pe site. Pentru detalii, te rugăm să citești Documentul de informare a utilizatorilor despre prezenta cookie-urilor pe site și Termenii de utilizare.

Da, sunt de acord