Oana Dușmănescu

Descoperă subiecte de viață în sporturi extreme și povești extreme în sporturi la care toată lumea crede că se pricepe

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Oana Dușmănescu
Unde va fi fotbalul?

Alan Shearer, care dă semne timpurii de demenţă, a anunţat că-şi va dona creierul savanţilor ca să-l analizeze minuţios, după ce el va muri. Peste Ocean, s-a demonstrat de ani buni că practicanţii de sporturi dure, cum ar fi hocheiul […]

...

Oameni obişnuiţi. Şi nedoriţi

Chile i-a închis în nas lui Tyson porţile ospitalităţii. Trecutul ispăşit la închisoare, pentru viol, şi numeroasele acuzaţii de violenţă le-au determinat pe autorităţile unei ţări-model să respingă, ca pe un microb cu potenţial letal, un personaj care, în ultimii […]

...

Lumea lui Mile Svilar

Se pare că de asta şi-⁠a dat seama şi Jose Mourinho, care a început tratativele cu cei de la Benfica pentru transferul portarului de 18 ani. Cu părul de fată şi silueta filiformă, Mile Svilar e o prezenţă, iar naivităţile/⁠nebuniile […]

...

Un băiat, undeva, departe

Am ajuns să tresar la fiecare mărgică făcută de vreun sportiv român, la orice oră, în orice concurs, pe orice meridian al lumii. Eu încă mai ţin minte serile de vineri, când Gabriela Szabo ne „strica” începuturile weekend-urilor de vară, […]

...

Tristeţea McKaylei

Maroney era imaginea dezamăgirii mondiale, după ce în 2012, la JO de la Londra, se strâmba de ciudă când Sandra Izbaşa i-a suflat aurul la sărituri. S-au făcut meme-uri pe Facebook cu ea, cu mutriţa ei drăgălaşă schimonosită într-un zâmbet […]

...

Un vis alb dintr-o insulă caldă

Lumea o să râdă, probabil, de el şi dacă ajunge la Olimpiada din Coreea de Sud.

Permalink to Un vis alb dintr-o insulă caldă
duminică, 20 august 2017, 10:01

În lumea noastră avansată care se dărâmă, oraş cu oraş, din cauza temerilor, a violenţei, a şocurilor, a depresiei şi răzbunării nu ne putem imagina decât cu greu că undeva, pe o insulă însorită, la care se ajunge cu greu (ce noroc pe locuitori!), există un tip care vrea să meargă la Olimpiada de iarnă.

Mai ţineţi minte? Aţi râs de el în 2016, la defilarea naţiunilor de la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, când a apărut uns cu ulei pe pieptul gol şi purtând fusta tradiţională ta’ovala, în fruntea micuţei delegaţii a statului Tonga. Un sălbatic, un nebn, un circar. Pita Taufatofua a participat atunci în competiţia de taekwondo.

Mi-e greu să cred că la Pyeonchang, la JO de iarnă din 2018, Pita, preferatul de la Rio al doamnelor, va defila tot la bustul gol. Asta dacă se va califica, desigur. Taufatofua are, pe lângă visul de a străbate pârtia olimpică, cu vreo 20 de kilograme mai mult decât un schior obişnuit. În plus, tongalezul a văzut pentru prima oară zăpadă acum un an şi jumătate, iar prima cursă de schi fond a susţinut-o în februarie 2017.

Lumea o să râdă, probabil, de el şi dacă ajunge la Olimpiada din Coreea de Sud. Va trece linia de sosire târziu, haios de târziu, dar în insula lui îndepărtată, şi poate nu doar acolo, toată lumea îi va ţine pumnii. Aşa, puţini cum sunt ei la număr, în universul lor paralel care-ţi permite să visezi şi în care principalul risc este obezitatea genetică, nu terorismul sau războiul. Dacă mă gândesc mai bine, pe Taufatofua îl invidiez pentru că-şi permite luxul de a-şi urma un vis în relaxare şi Zen insular, combinând soarele din Pacific cu sângele de luptător care curge prin venele neamului său.

Pentru că ştie cu siguranţă că e inadecvat prin pădure, prin zăpadă, alături de norvegieni, ruşi sau nemţi experimentaţi şi încrâncenaţi, dar pentru el principala măsură a visului nu e vreo medalie, ci comparaţia cu el însuşi. Iese mereu necâştigător, cu toate astea bucuria lui e ajunsă din urmă doar de dificultatea încercărilor pe care şi le impune singur.

Să nu credeţi că Pita Taufatofua e vreun naiv sau vreun polinezian needucat! Sportivul are o diplomă în inginerie, locuieşte la Brisbane şi face voluntariat, ajutând copiii care trăiesc pe străzi. Pita e asumat, şcolit, un atlet ambiţios şi complet în limitările sale, care va intra mereu în categoria poveştilor condimentate, fără scrâşnituri din dinţi, care decorează marile competiţii – important e că nu fură startul şi nici nu se dopează. Respectul înseamnă nuanţe şi motive diferite şi nu se cuvine doar premianţilor, ci mai ales celor cu cauze imposibile pe agendă.

Comentarii (2)Adaugă comentariu

ovidiu_3003 (147 comentarii)  •  20 august 2017, 13:45

...Pita are o fusta frumoasa ...cum sa razi de el ?

Petro Burgener (3 comentarii)  •  29 august 2017, 21:55

Important e sa participi!