Oana Dușmănescu

Descoperă subiecte de viață în sporturi extreme și povești extreme în sporturi la care toată lumea crede că se pricepe

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Oana Dușmănescu
O lume mică

Femeile sunt foarte complete şi se deschid într-o mie de nuanţe când vine vorba de ură. Se pricep şi la poveşti directe, se pricep şi la reproşuri ocolite. În volumul „Unstoppable: My Life So Far”, rusoaica Șarapova insistă pe ura […]

...

Emoţia care dispare

La EuroBasket 2017, Cluj-Napoca, un singur meci a făcut sală plină. România-Ungaria. Din păcate, din motivele total greşite – unii au venit ca să-şi descarce ostilitatea etnică, lucru care, în acest moment din acest secol, mi se pare desuet şi […]

...

O mână de noroc

După atacul din propria casă, ştiţi voi, locul acela unde ar trebui să te simţi mai în siguranţă decât oriunde altundeva pe lume, palma Petrei arăta ca una făcută din silicon şi sânge fals, făcută în laboratoarele de efecte speciale […]

...

Un vis alb dintr-o insulă caldă

În lumea noastră avansată care se dărâmă, oraş cu oraş, din cauza temerilor, a violenţei, a şocurilor, a depresiei şi răzbunării nu ne putem imagina decât cu greu că undeva, pe o insulă însorită, la care se ajunge cu greu […]

...

O luptă memorabilă pe care o va uita toată lumea

Ştiţi ce distanţă e de la Pyeongchang, gazda Jocurilor Olimpice de iarnă din 2018, până în Coreea de Nord? Ca de la Casa Presei la Ploieşti, cu bonus de ameninţare nucleară în loc de flacăra petrochimică de la Brazi. Ştiţi […]

...

Un vis alb dintr-o insulă caldă

Lumea o să râdă, probabil, de el şi dacă ajunge la Olimpiada din Coreea de Sud.

Permalink to Un vis alb dintr-o insulă caldă
duminică, 20 august 2017, 10:01

În lumea noastră avansată care se dărâmă, oraş cu oraş, din cauza temerilor, a violenţei, a şocurilor, a depresiei şi răzbunării nu ne putem imagina decât cu greu că undeva, pe o insulă însorită, la care se ajunge cu greu (ce noroc pe locuitori!), există un tip care vrea să meargă la Olimpiada de iarnă.

Mai ţineţi minte? Aţi râs de el în 2016, la defilarea naţiunilor de la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, când a apărut uns cu ulei pe pieptul gol şi purtând fusta tradiţională ta’ovala, în fruntea micuţei delegaţii a statului Tonga. Un sălbatic, un nebn, un circar. Pita Taufatofua a participat atunci în competiţia de taekwondo.

Mi-e greu să cred că la Pyeonchang, la JO de iarnă din 2018, Pita, preferatul de la Rio al doamnelor, va defila tot la bustul gol. Asta dacă se va califica, desigur. Taufatofua are, pe lângă visul de a străbate pârtia olimpică, cu vreo 20 de kilograme mai mult decât un schior obişnuit. În plus, tongalezul a văzut pentru prima oară zăpadă acum un an şi jumătate, iar prima cursă de schi fond a susţinut-o în februarie 2017.

Lumea o să râdă, probabil, de el şi dacă ajunge la Olimpiada din Coreea de Sud. Va trece linia de sosire târziu, haios de târziu, dar în insula lui îndepărtată, şi poate nu doar acolo, toată lumea îi va ţine pumnii. Aşa, puţini cum sunt ei la număr, în universul lor paralel care-ţi permite să visezi şi în care principalul risc este obezitatea genetică, nu terorismul sau războiul. Dacă mă gândesc mai bine, pe Taufatofua îl invidiez pentru că-şi permite luxul de a-şi urma un vis în relaxare şi Zen insular, combinând soarele din Pacific cu sângele de luptător care curge prin venele neamului său.

Pentru că ştie cu siguranţă că e inadecvat prin pădure, prin zăpadă, alături de norvegieni, ruşi sau nemţi experimentaţi şi încrâncenaţi, dar pentru el principala măsură a visului nu e vreo medalie, ci comparaţia cu el însuşi. Iese mereu necâştigător, cu toate astea bucuria lui e ajunsă din urmă doar de dificultatea încercărilor pe care şi le impune singur.

Să nu credeţi că Pita Taufatofua e vreun naiv sau vreun polinezian needucat! Sportivul are o diplomă în inginerie, locuieşte la Brisbane şi face voluntariat, ajutând copiii care trăiesc pe străzi. Pita e asumat, şcolit, un atlet ambiţios şi complet în limitările sale, care va intra mereu în categoria poveştilor condimentate, fără scrâşnituri din dinţi, care decorează marile competiţii – important e că nu fură startul şi nici nu se dopează. Respectul înseamnă nuanţe şi motive diferite şi nu se cuvine doar premianţilor, ci mai ales celor cu cauze imposibile pe agendă.

Comentarii (2)Adaugă comentariu

ovidiu_3003 (139 comentarii)  •  20 august 2017, 13:45

...Pita are o fusta frumoasa ...cum sa razi de el ?

Petro Burgener (2 comentarii)  •  29 august 2017, 21:55

Important e sa participi!