Oana Dușmănescu

Descoperă subiecte de viață în sporturi extreme și povești extreme în sporturi la care toată lumea crede că se pricepe

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Oana Dușmănescu
Quickie de Italia

Pe Mititelu, care a fost încoronat dintr-odată ctitor, sigur nu-l deranjează, iar pe Popescu-mixat-cu-Belodedici sigur nu-l interesează. Înainte, acum vreo 10-15 ani însă, luam foc dacă o făcea cineva unguroaică pe Gabriela Szabo. Iar în rândul ziariştilor responsabilitatea era crescută, […]

...

Despre ce nu se vorbește în Turul Franței…

Ciclistul scoţian Robert Charles Millar a cunoscut succesul în anii ‘80 și ‘90 într-un sport sisific, dur. Într-un sport care te poate face cu ușurinţă să uiţi de tine, să nu mai știi exact ce ești și cine ești. Millar […]

...

De neînlocuit

Cine e omul care îi va călca pe urme în istoria sportului? Cine îi va urma pe lista campionilor olimpici de la Tokyo încolo va fi o simplă chestiune de statistică, pentru că probele de sprint nu vor dispărea odată […]

...

Despre vanitate

O femeie frumoasă, pe care unii o ştiu mai bine după pozele în costum de baie făcute pentru Sport Illustrated decât după coborârile-i celebre. Deh, cu cască şi fără cască! De câţiva ani, americanca îşi tot exprimă dorinţa de a […]

...

Dragă Novak,

Ştiu, ai umor cu carul, eşti inteligent şi deschis, dar pentru mine erai bestia din castel, cu nici cea mai mică şansă de spulberare a vrăjitoriei. Păreai că vrei să rămâi aşa, mai multe de jumătate monstru, în trupul tău […]

...

Cum se schimbă lumea

Echipamentul din baschetul feminin a devenit subiect de campanii politic corecte şi ipocrite

Permalink to Cum se schimbă lumea
duminică, 14 mai 2017, 10:11

Acum 20 de ani, când FIBA a interzis hijab-ul jucătoarelor, lumea a spus: „Aşa e bine. Toată lumea trebuie să poarte, pe teren, acelaşi echipament”. Acum, când a ridicat interdicţia vestimentară, aceeaşi lume spune: „Aşa e bine. Sportiva trebuie să se simtă bine psihic când joacă baschet”.

Ce s-a schimbat într-un răstimp istoric atât de scurt încât am ajuns să considerăm că „lumea” asta avea dreptate şi atunci, şi acum? Cel mai probabil, interesele financiare.

Evident, şi dacă pledezi pentru un echipament egal între componentele din două echipe, ba chiar din interiorul aceleiaşi formaţii, care ţin de un sport rişti să pari că discriminezi simbolul unei religii care atâta aşteaptă. Însă, mai mult decât atât, te iei la trântă cu producătorii de articole sportive, care au făcut o nouă afacere triumfătoare din punerea pe piaţă şi perfecţionarea turbanului sau hijabului, special îmbunătăţite pentru baschet, scrimă sau judo. Dincolo de orice argument de natură religioasă şi spirituală, partea cea mai gravă e că şefii diverselor federaţii internaţionale au schimbat în ultimii ani regula capului acoperit din motive financiare. Pentru ca parteneriatele cu marile firme să meargă în continuare ca unse. Mari firme care au luat o frază emoţionantă a unei sportive musulmane de naţionalitate americană: „A fost groaznic să fiu nevoită să aleg între religia mea şi pasiunea mea” şi au făcut din asta noua regulă după care se modifică sportul.

Totuşi, pentru ca afacerea să se extindă, mai trebuie acum lucrat şi la celălalt capăt al fenomenului. Experţii mondiali în sport şi spiritualitate cred că acum fetele de religie musulmană vor veni valuri-valuri la cluburi, ca să se facă baschetbaliste, fotbaliste, handbaliste. Greşit. Ţările ultratradiţionaliste nu permit copiilor de sex feminin să participe nici măcar la ora de sport, darămite să spere că vor câştiga, într-o bună zi, un titlu olimpic! Pe tărâmurile acelea e puţin invers. Fetiţele de-acolo nu au voie să poarte echipamentul de baschet, ci doar hijabul.

Mă întreb care vor fi următoarele motive de discriminare, fie ele foarte bine justificate, pentru care marile companii să găsească soluţii false, de suprafaţă, manevre de marketing care, de fapt, nu rezolvă nimic în profunzime. Mişcări care nu alungă ura sau manifestările conservatoare absurde sau diferenţierea oamenilor din cauze religioase. Ba chiar, în unele părţi ale lumii, le vor accentua, cu tuşe groase, apăsate.

Comentarii (3)Adaugă comentariu

a (1 comentarii)  •  14 mai 2017, 11:20

urmatorul pas e sa imbrace si jucatoarele din echipa adversa in haine lalai cu basmale pe cap ca sa nu fie dezavantajate jucatoarele mahomedane; za se interzica mataniile si semnul crucii inainte de intrarea in teren, sendvisul cu sunca pentru ca e posibil sa atinga mancarea mahomedanilor si in final daramarea bisericilor pentru ca afecteasa emotional jucatoarele

Gogu (1 comentarii)  •  14 mai 2017, 15:28

Unde ajungem cu intoleranta religioasa?

Robert (3 comentarii)  •  15 mai 2017, 8:48

Gogu, unde ajungem cu toleranta religioasa?