Oana Dușmănescu

Descoperă subiecte de viață în sporturi extreme și povești extreme în sporturi la care toată lumea crede că se pricepe

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Oana Dușmănescu
O lume mică

Femeile sunt foarte complete şi se deschid într-o mie de nuanţe când vine vorba de ură. Se pricep şi la poveşti directe, se pricep şi la reproşuri ocolite. În volumul „Unstoppable: My Life So Far”, rusoaica Șarapova insistă pe ura […]

...

Emoţia care dispare

La EuroBasket 2017, Cluj-Napoca, un singur meci a făcut sală plină. România-Ungaria. Din păcate, din motivele total greşite – unii au venit ca să-şi descarce ostilitatea etnică, lucru care, în acest moment din acest secol, mi se pare desuet şi […]

...

O mână de noroc

După atacul din propria casă, ştiţi voi, locul acela unde ar trebui să te simţi mai în siguranţă decât oriunde altundeva pe lume, palma Petrei arăta ca una făcută din silicon şi sânge fals, făcută în laboratoarele de efecte speciale […]

...

Un vis alb dintr-o insulă caldă

În lumea noastră avansată care se dărâmă, oraş cu oraş, din cauza temerilor, a violenţei, a şocurilor, a depresiei şi răzbunării nu ne putem imagina decât cu greu că undeva, pe o insulă însorită, la care se ajunge cu greu […]

...

O luptă memorabilă pe care o va uita toată lumea

Ştiţi ce distanţă e de la Pyeongchang, gazda Jocurilor Olimpice de iarnă din 2018, până în Coreea de Nord? Ca de la Casa Presei la Ploieşti, cu bonus de ameninţare nucleară în loc de flacăra petrochimică de la Brazi. Ştiţi […]

...

Recompensa

Pentru unii gimnastica e casa sacrificiului şi a privațiunilor de toate felurile – mâncare, dans în club, copilărie. Pentru alţii e tinereţe fără bătrâneţe

Permalink to Recompensa
duminică, 7 mai 2017, 11:32

Exemplul de viaţă al Cătălinei Ponor ar putea deveni un exerciţiu de manual despre cum, din când în când, ar trebui să ne punem în pielea celor din jurul nostru. Sau cel puţin să încercăm.

În interviul acordat zilele trecute de Ponor colegului meu Ionuţ Coman, eu am citit despre un personaj pentru care vârsta este un aspect secundar – ştiţi, acel sfat pe care revistele glossy şi nu numai îl acordă cu ipocrizie laxă tuturor femeilor? Văd o sportivă care, înainte de a-şi găsi echilibrul, înainte de a se „aşeza”, şi-a găsit menirea şi pasiunea. Condimente extrem de importante, esenţiale, care lipsesc din alte existenţe, care la prima vedere, cel puţin, par mai complexe şi mai „grele” decât cea a Cătălinei.
Cu atât mai preţios este să-ţi urmezi pasiunea când ştii exact ceea ce reprezinţi, cât te mai lasă corpul sau mintea să lucrezi sau, dimpotrivă, să dai înapoi, cât de mult din drum ai parcurs şi cât poţi aprecia că va mai dura acesta.

Ştiţi pe câţi sportivi care nu atinseseră anii Cătălinei în gimnastică i-am auzit că de-abia aşteaptă să se lase? Ştiţi câţi fug de ceea ce i-a definit într-o perioadă, pentru că da, e greu, consumă, devorează? Ştiţi câţi spun: „Nu mai vreau să aud niciodată de…” şi aici completaţi voi: „minge”, „sală de antrenamente”, „floretă”, „cantonament”, „bârnă”, „mănuşi”?

În acest timp, Cătălina îşi face planuri, competiţie cu competiţie. Din păcate, îşi face oarecum planuri şi pentru resuscitarea gimnasticii româneşti, iar de sub vorbele ei calculate răzbate totuşi speranţa, aşa, slăbuţă şi cu aripile frânte, cum e ea acum. Nu se poate abţine. E dificil să fii aproape ultima din spiţa ta, să te uiţi în urmă şi să nu mai vezi nimic apropiindu-se. Dar uneori drumurile singuratice oferă recompense cu atât mai mari.

În plus, Cătălina n-are decât să plângă, dacă plânge de bucurie. Lacrimile europene de la Cluj au alungat amintirea celor olimpice de la Rio, locul în care magia a hotărât să se amâne.

În trecut, mi-aş fi dorit într-un fel ca Ponor să se desprindă un pic de gimnastică, să se relaxeze, să facă altceva cu viaţa ei. Ca un fel de răsplată pentru anii petrecuţi în zbor şi în aterizare, uneori cu medalii, alteori cu durere. Acum nu-mi doresc altceva decât s-o văd mergând mai departe.

Comentarii (5)Adaugă comentariu

israelian (2 comentarii)  •  7 mai 2017, 12:57

Bravo Cătălina,dar de ce nu un CUVÂNT și despre OVIDIU HOBAN de la Națională care mâine seară primește însemnul de campion a 2-a oară consecutiv LIGA I ÎN ISRAEL. cu HAPOEL BEERȘHEVA.fiți mândri....dar nu vreți să scrieți un cuvânt despre asta.MAI BINE DESPRE BECALI ȘI STEAUA.

Horia (13 comentarii)  •  7 mai 2017, 15:32

Domnu' israelian... aici e vorba despre o mare campioana, intr-un editorial superb. Echivalenta ar face ca Hoban sa fi fot pe la Manchester sau mai sus... Va plangeti ca nu vorbim de un jucator mediu de la echipa nationala "Ciuca Batailor", campion intr-o liga mai slaba decat a noastra langa o campioana Europeana, care si-a depasit eticheta de "batrana", care-si urmeaza intai PASIUNEA spre deosebire de dl Hoban care-si urmeaza portofelul. Ponor putea sa stea linistita cu renta viagera de vreo 2.000 de euro pe luna si sa devina consultant pe la vreo televiziune, dar a renuntat la aceasta renta (la fel ca Dragulescu) pentru a-si continua pasiunea. Ea face o barna perfecta la echivalentul varstei de 45 de ani in fotbal. E ca si cum Buffon ar apara acum 4 penaltyuri intr-o finala de Campionat European, incheiat cu 0-0 dupa ce a salvat de 3 ori singur cu atacantul advers, ca sa vorbim pe limba dumneavoastra. Intelegeti acum? Articolul asta nu e despre Becali si Steaua, nu e nici macar despre forbal, e despre CATALINA PONOR... Poate ati vrut sa postati la alt articol..."În trecut, mi-aş fi dorit într-un fel ca Ponor să se desprindă un pic de gimnastică, să se relaxeze, să facă altceva cu viaţa ei. Ca un fel de răsplată pentru anii petrecuţi în zbor şi în aterizare, uneori cu medalii, alteori cu durere. Acum nu-mi doresc altceva decât s-o văd mergând mai departe." Sublim!

ovidiu_3003 (139 comentarii)  •  7 mai 2017, 16:53

Catalina ...merge mai departe ...

Jhony (2 comentarii)  •  7 mai 2017, 19:52

Sincer , dupa esecul din Brazilia , felul in care mass-media a dat cu ea de pamant sincer nu credeam ca nu se retrage .Ma bucur foarte mult ca a putut sa treaca peste acele momente demostrand diferenta dintre a fi sportiv si campion . Succes in continuare si atata timp cat nu vor interveni probleme medicale sunt sigur ca la vointa si taria de care a dat dovada inca mai poate face performata . Astept si scuzele de rigoare din partea gazetarilor care fara pic de rusine , tinand cont de performantele Catalinei inainte de Rio , pur si simplu au desfintat-o dupa acel esec. Pacat ca din goana dupa senzational , nu stim sa ne respectam valorile nationale .Succes Catalina Ponor,Andreea Iordache si Marian Dragulescu , precum si tuturor sportivilor tricolori )adevaratii ambasadori ai Romaniei !

Dan M. (4 comentarii)  •  7 mai 2017, 22:29

Sa nu ne inchipuim ca nu-i e greu Catalinei Ponor. Ii e foarte greu. Cu atat mai mult e de admirat ce face ea.