Oana Dușmănescu

Descoperă subiecte de viață în sporturi extreme și povești extreme în sporturi la care toată lumea crede că se pricepe

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Oana Dușmănescu
Unde va fi fotbalul?

Alan Shearer, care dă semne timpurii de demenţă, a anunţat că-şi va dona creierul savanţilor ca să-l analizeze minuţios, după ce el va muri. Peste Ocean, s-a demonstrat de ani buni că practicanţii de sporturi dure, cum ar fi hocheiul […]

...

Oameni obişnuiţi. Şi nedoriţi

Chile i-a închis în nas lui Tyson porţile ospitalităţii. Trecutul ispăşit la închisoare, pentru viol, şi numeroasele acuzaţii de violenţă le-au determinat pe autorităţile unei ţări-model să respingă, ca pe un microb cu potenţial letal, un personaj care, în ultimii […]

...

Lumea lui Mile Svilar

Se pare că de asta şi-⁠a dat seama şi Jose Mourinho, care a început tratativele cu cei de la Benfica pentru transferul portarului de 18 ani. Cu părul de fată şi silueta filiformă, Mile Svilar e o prezenţă, iar naivităţile/⁠nebuniile […]

...

Un băiat, undeva, departe

Am ajuns să tresar la fiecare mărgică făcută de vreun sportiv român, la orice oră, în orice concurs, pe orice meridian al lumii. Eu încă mai ţin minte serile de vineri, când Gabriela Szabo ne „strica” începuturile weekend-urilor de vară, […]

...

Tristeţea McKaylei

Maroney era imaginea dezamăgirii mondiale, după ce în 2012, la JO de la Londra, se strâmba de ciudă când Sandra Izbaşa i-a suflat aurul la sărituri. S-au făcut meme-uri pe Facebook cu ea, cu mutriţa ei drăgălaşă schimonosită într-un zâmbet […]

...

Logica ţipătului

Roger Federer ne mai predă o lecție. Nu doar de tenis

Permalink to Logica ţipătului
duminică, 2 aprilie 2017, 9:28

În clasa a noua am făcut logică. Un moment prost ales să predai unor copii o materie atât de importantă, eu l-aş fi lăsat pentru o clasă sau două mai târziu.

Pe prof îl chema Cazacu şi era me-se-ri-aş! Cazacu a priceput că printre atâtea inferenţe o să ne veştejim de plictiseală. Aşa că ne încuraja să facem gălăgie. Zgomot.

Când reuşeam să dăm de cap unei probleme de tip „Dacă toate A sunt B / Şi dacă niciun C nu e A”, toată clasa izbucnea de triumf, ca la meci. Zburau în aer creioane, cocoloaşe de hârtie, manuale şi penare, chiuiam şi aplaudam. Însuşi profesorul, la tablă, bătea din palme şi-l ovaţiona pe eroul care reuşise să dezlege enigma acelei zile. Ştia să ne facă mai suportabil chinul anost al unei materii deştepte, dar care cerea răbdare, virtute care, la 15 ani, mai are mult de înflorit. Atmosfera de la orele lui nu era sobră, nu era gravă. Era una inspirată din arenele sportive, şi nu-mi dau seama nici acum dacă era ceva premeditat sau aşa era el, profesorul. Încurajându-ne să avem glas. Să fim suporteri. Să ne bucurăm pentru succese mici.

În zilele noastre, un alt profesor, inclusiv de logică, dar mai ales de tenis, spune că pe el nu-l deranjează zgomotele care vin dinspre tribună, în timpul unui meci. Ba chiar susţine că şi-ar dori mai multă voce din partea spectatorilor.

„Dacă ar fi mai multe ţipete şi mai multă mişcare ar fi la fel de OK din punctul meu de vedere. Cred că am ajuns în acel punct când toată lumea vrea superlinişte. Nu pot să spun că nu sunt de acord cu asta, dar la antrenamente jucăm în atâtea condiţii diferite încât ar trebui să ne descurcăm cu puţină gălăgie în jur”, a spus Federer.

La şcoală, ca la tenis, nu ai voie să faci prea mult zgomot. Deranjezi, ieşi din rând. Dar din când în când, un spirit superior, de la înălţimea sa, îşi permite câte o încurajare. Şi amănuntele de genul acesta sunt cele care dau naştere amintirilor adevărate, nuanţelor din cenuşiul pereţilor de liceu sau din rutina înşiruirii exacte de turnee dintr-un an de tenis.

Vocile, larma, opinia exprimată în gura mare, bucuria, toate astea fac parte din joc, crede elveţianul, chiar dacă stai în tribune. Aşa credea şi profesorul meu de logică – şi cei din bănci au voie să se manifeste. Amândoi au mare dreptate, deşi lumea asta rea tinde să-i contrazică.

Comentarii (9)Adaugă comentariu

Vâţeglo (5 comentarii)  •  2 aprilie 2017, 16:09

Mai degrabă logica traveśtiťului. Adică a lui travęsťitus iròniçus façebuciśtus cel furios pe arbitrii, aka mustăcilă sau jilava boy. Vad ca aici pe ***.com este băgată în seamă miţă travęstiťa că alte site-uri îl ignora total pe fabrica de brânză, numai indigestia nu îl ignoră, aceasta se ţine scai după el, până face un throughout.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

laur (2 comentarii)  •  2 aprilie 2017, 17:28

Frumos...

ovidiu_3003 (147 comentarii)  •  2 aprilie 2017, 17:31

...la tenis trebuie o liniste...selenara ...

Dolgoruki (3 comentarii)  •  2 aprilie 2017, 18:00

jucatorii de tenis sunt obisnuiti cu atmosfera galagioasa.In cupa davis joaca baietii astia si cu incurajari si cu huiduieli.Linistea asta fortata din timpul turneelor obisnuite nu are argumente favorabile dupa parerea mea.

iobagul (1 comentarii)  •  2 aprilie 2017, 18:08

E superb articolul, dar foarte potrivit pentru fotbal sau alte sporturi de echipa, mai putin pt sporturile individuale! E ca si cum ati scrie un articol ȚpresatȚ de radactorul sef si ar veni cativa colegi cu vacarm, glume si v-ar si interpela la nesfarsit, ignorand total ca aveti nevoie de minim de concentrare! Ar trebui sa stiti ca zgomotele puternice blocheaza pt moment centri nervosi, cu atat mai mult cele pe care ni se pare a le recunoaste(out! la tenis, fluierul la fotbal, etc.). Nu e deloc placut, asa functioneaza psihicul uman si unii "spectatori"(le-as zice altfel, dar m-ati cenzura) au observat empiric si impiedica concentrarea individuala! Departe de mine sa plang un caracter mizerabil ca al lui Kyrgios, si-a meritat-o la cum se comporta cu spectatorii, dar nu asta e discutia. Discutia ar putea fi caracterul lui Federer, comparabil de majoritatea cu jocul genial! Eu bag mana in foc ca nu este nici pe departe! Sa arunci cu pietre in dopajul Sharapovei, cand tu insuti iei "adjuvante" ca marea majoritate a sportivilor de performanta, de alergi ca o gazela de 18 la 36 de ani; "sa rupi" momentele perfecte de joc ale prietenului Wawrinka la Melbourne, printr-o plimbare la cabina, in situatia in care celalalt s-a putut bandaja pe teren; sa comentezi tendentios cand stii ca si tu ai momente dese cand ai nevoie de concentrare absoluta! Dar nimeni nu poate nega, este un jucator genial si inegalabil ca tehnica intre toti jucatorii astazi! Dar omul si caracterul sunt doua lucruri diferite si i se aplica perfect marelui Roiger

daniel (3 comentarii)  •  3 aprilie 2017, 8:26

probabil matale n-aveai ce face si ai incropit ceva..sa fie acolo..ce legatura are larma de pe o arena de sport, fie si la tenis, unde, cica-i lume fina si tace, nu face zgomot, cu atmosfera orei de clasa, la scoala...? nu inteleg de ce devine asa penibila, presa romaneasca, in toate domeniile !!!!!!!!!!???

Geo (1 comentarii)  •  4 aprilie 2017, 19:00

Daniele, ia da-ne tu un exemplu de editorial scris de tine, d-ala nepenibil. Nu e vorba ca nu intelegi legatura in cazul asta, tu nu intelegi si basta.

Anonim (27 comentarii)  •  5 aprilie 2017, 16:55

Tipatul u-i util nici pe court-urile de tenis, nici la ore! Generatiile de astazi nu seamana cu cea din care ati facut parte! A.

Anonim (27 comentarii)  •  5 aprilie 2017, 16:56

Am omis un "n", scuze! A.