Fete supărate

Cum arată discriminarea în diverse puncte de pe glob? Desigur, depinde pe cine întrebi. Şi depinde şi cine-ţi răspunde

De pildă, iată, jucătoarele americane de top de hochei pe gheaţă se plâng că trofeul care ajunge, în fiecare an, la cea mai valoroasă dintre ele poartă numele unui bărbat. Că unele statistici nu au fost ţinute aşa cum se cuvine când vine vorba de sportive olimpice şi că, din cauza economiilor pe care le face USA Hockey în cazul lor, trebuie să rămână pe asigurarea de sănătate a părinţilor până la 26 de ani, pentru că nu-şi permit una separată.

În mare, ele se plâng că tot ce e mai bun, bani, pregătire, atenţie, se duce înspre băieţi. De la nivel de juniori, acolo unde încep să intervină diferenţele de performanţă, de stil, de posibilităţi. Cu un an înainte de Jocurile Olimpice de la Pyeonchang, hocheistele americane protestează împotriva inechităţilor, mai ales financiare, din curtea proprie şi ameninţă că nu se vor prezenta la Campionatele Mondiale, care au loc la final de martie.

În acest moment, americancele sunt campioane mondiale şi vicecampioane olimpice. La masculin, ultimul aur olimpic al SUA datează din 1980, iar în ultima vreme cea mai strălucitoare medalie la Mondiale este un bronz, în 2015.

În alt capăt de lume, echipa feminină de hochei a Coreei de Nord şi-a anunţat intenţia de a participa la meciurile din divizia sa valorică a CM – ultima, care va fi găzduită de vecinele de la Sud, în luna aprilie. Şefii lor nu sunt încă foarte hotărâţi dacă să permită această excentricitate – nişte sportive vor să joace la o competiţie! -, aşa că Federaţia Internaţională de Hochei pe Gheaţă a promis să plătească transportul hocheistelor, doar-doar să fie lăsate să evolueze.

În Statele Unite ale Americii sunt peste 61.000 de sportive care practică disciplina cu crosa şi pucul.

În Coreea de Nord sunt peste 500 de sportive legitimate la echipe de hochei pe gheaţă.

În România, mai puţin de 100 de fete joacă hochei. Arbitri – 64 la număr.

Coreea de Nord – locul 26 mondial. România – locul 37.

Suntem acea ţară care nu mai are nici măcar voce, nu doar la sporturi-fantomă ca hocheiul pe gheaţă, ci nici măcar în privinţa altora, care odinioară aveau propria lor voce. La Mondialele de senioare, al treilea eşalon, România a luat bătaie de la Noua Zeelandă şi Mexic. De la Turcia şi Islanda. De la toată lumea, în lung şi-n lat. Cel mai crunt chip al discriminării – penumbra, mersul târâş, existenţa autopalmată a unei discipline care, în alte spaţii, e motiv de schimbare socială şi de mentalitate.