Oana Dușmănescu

Descoperă subiecte de viață în sporturi extreme și povești extreme în sporturi la care toată lumea crede că se pricepe

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Oana Dușmănescu
Adevărul din cărţi

Sportivii, unii dintre ei, desigur, îşi tabloidizează viaţa, pentru că marketingul zilei de azi a devenit mai autentic decât trecutul exact, spus în cuvinte proprii. Neurosavanţii spun că amintirile noastre despre un anumit eveniment, despre o anumită persoană se alterează […]

...

Cum se schimbă lumea

Acum 20 de ani, când FIBA a interzis hijab-ul jucătoarelor, lumea a spus: „Aşa e bine. Toată lumea trebuie să poarte, pe teren, acelaşi echipament”. Acum, când a ridicat interdicţia vestimentară, aceeaşi lume spune: „Aşa e bine. Sportiva trebuie să […]

...

Recompensa

Exemplul de viaţă al Cătălinei Ponor ar putea deveni un exerciţiu de manual despre cum, din când în când, ar trebui să ne punem în pielea celor din jurul nostru. Sau cel puţin să încercăm. În interviul acordat zilele trecute […]

...

Greu de scuzat

Venite la o săptămână distanţă după spectacolul suplimentar din Fed Cup, de la Constanţa? Crede cineva că Doctor Jekyll mai are loc de Mister Hyde? Fraza-cheie: „Simt că tenisul se îndepărtează de mine”, o chestie atât de şantajist-sentimentală, de fină […]

...

Voodoo a la Cluj

Dincolo de atmosfera din sala de la Cluj-Napoca, care a strâns în ea spectatorii pe care şi-i doreşte orice sportiv din lume, senzaţia care răzbate de dincolo de ecran este că publicul apreciază la maximum evenimentul pe care-l are la […]

...

Medalii pentru lumea-ntreagă

Despre resorturile posibile ale unui gest al Olgăi Korbut

Permalink to Medalii pentru lumea-ntreagă
duminică, 5 martie 2017, 9:33

Ne-am obişnuit cu clişee, cu motive rele, cu crize financiare, cu mari foşti sportivi decăzuţi. De aceea, când Olga Korbut anunţă că şi-a vândut trofeele la licitaţii pentru a le împărţi cu lumea, tindem să ridicăm din sprânceană şi să devenim suspicioşi. Nu e vina nimănui că privim cu milă, ba chiar cu lipsă de înţelegere asemenea gesturi – medaliile ar trebui să fie cele mai preţioase obiecte din lume pentru o gimnastă de talia celei care a adus glorie pentru Rusia în anii ’70. Aşa ne-a educat planeta pe care trăim şi care şi-a creat un set de reguli extrem de tăioase, mai ales în privinţa sărăciei.

Nu ne place deloc să credem scenariul povestit de Korbut însăşi, care şi-a vândut medaliile de la Jocurile Olimpice de la Munchen şi Montreal, dar care spune că duce o viaţă perfectă în Phoenix, Arizona, alături de logodnicul ei, de o pisică foarte caraghioasă şi foarte aproape de natură. La 61 de ani, sportiva de origine bielorusă spune că a renunţat la lucrurile acelea ca să se bucure şi alţi oameni de ele. Poate că în casă nu i se mai potriveau şi poate că i se strângea inima să le arunce în garaj, în nişte cutii, ca pe nişte vechituri ce sunt.

Sau poate că…

Medaliile, costumele, trofeele de tot felul de acum patruzeci şi mai bine de ani conţin în ele nu doar amintiri despre succes şi strălucire. Poate că-i amintesc de clipe întunecate, pe care n-ar fi dorit să le trăiască. Cum ar fi Olimpiada de la Montreal, unde Nadia Comăneci devenea star incontestabil. „Eu nu voiam să concurez la Montreal, dar am fost silită”, povestea Korbut cu câţiva ani în urmă. Gimnasta nu se antrenase suficient, pentru că străbătuse globul pământesc în lung şi-n lat, într-un turneu de promovare. Era epuizată. În plus, crescuse. Trupul ei, deşi în continuare filiform, nu mai era cel al unei adolescente.
Olga Korbut a însemnat o revoluţie în gimnastică. Poate că uneori revoluţionarii simt nevoia să se distanţeze de însemnele schimbării pe care au iniţiat-o.

„Nu ai voie să mănânci, să bei, să fumezi, să ai un iubit, dar aşa a fost tinereţea mea, diferită de a altor fete. În ţara mea mă simţeam într-o mare închisoare. Nu aveam voie să fac nimic, KGB-ul mă supraveghea”. În plus, cu ani în urmă, Korbut povestea cum antrenorul ei, acelaşi care-i spunea să zâmbească orice s-ar întâmpla şi ocazional o bătea, a forţat-o să întreţină relaţii sexuale cu el, după ce a îmbătat-o cu coniac ieftin.

Poate că poveştile astea îşi făcuseră casă, nu aşa de prăfuite şi de înceţoşate pe cât am crede, în cupele Olgăi. Poate că fostei gimnaste îi era într-adevăr foame, dar nu de bani. Ci de o eliberare completă.

Comentarii (4)Adaugă comentariu

FairPlay (2 comentarii)  •  5 martie 2017, 14:43

Sa vinzi muzeului din Texas medaliile obtinute la olimpiade pentru 333,000 dolari in 2017, dupa ce ai reusit sa-ti invingi demonii care te-au impins spre alcoolism si furt in magazine. Vrabiuto, tu care ai transformat gimnastica intr-o disciplina acrobatica si care ai detensionat razboiul rece...

ovidiu_3003 (126 comentarii)  •  5 martie 2017, 20:16

...ce bine ca are ce sa vanda ...

donbas (2 comentarii)  •  5 martie 2017, 21:20

Emotionant, intr-un fel...Sa fii legenda traind intre intre muritori e complicat. Uneori habar n-avem ce "cumparam" la un spectacol sportiv.

talpaiadului (2 comentarii)  •  6 martie 2017, 3:33

Ma doare la basca de bielorusa aia si de medaliile, pe care le-a vandut/baut.