Fonturi şi durere
Au sunat anii 2000. Spun că-şi vor site-ul înapoi. Şi gimnastica, probabil
Nici nu e nevoie de vreun mare specialist în web design ca să te convingă de faptul că site-ul Campionatelor Europene de gimnastică, www.clujeurogym2017.ro, e un strigăt disperat din trecut. Un vestigiu al tehnicii rătăcit într-o buclă temporală, nu din naivitate. Poate nici măcar din comoditate. Ci mai degrabă din lipsă de interes. Nu e ceva scandalos, nici măcar ruşinos, e un gest de neatenţie plată, care transmite din partea organizatorilor că imaginea nu contează pentru ei, deşi te-ar putea păcăli faptul că au numit-o pe Nadia însăşi – pe cine altcineva? – ambasador al acestei competiţii.
Pe de altă parte, aspectul mototolit al site-ului uneia din cele mai importante întreceri sportive găzduite de România anul acesta merge de minune cu ce se petrece în gimnastica din ţara noastră în ultimii ani. Rezistenţa la nou, la metode fresh de pregătire, la schimbare, la îmbunătăţire, la deschidere, încăpăţânarea, desprinderea de un trecut glorios care, e cât se poate de evident, nu are aceeaşi continuare.
Toată zbaterea aceasta a unei discipline odinioară senzaţionale pentru tricolor se reflectă acolo, în ceea ce ar putea fi proiectul la info al unui şcolar de 12 ani – deşi sunt convinsă că unii dintre ei ar scoate adevărate capodopere. Se citeşte asta atât de limpede în literele abuzate italic şi în stângăciile de traducere, când vine vorba de varianta în limba engleză a textelor. Se citeşte rămânerea în altă epocă a unei lumi care nu s-a împăcat cu decăderea sa, cu faptul că nu mai înseamnă la nivel mondial ce însemna odinioară. Ca şi cum ai privi în altă parte în timp ce pe fereastră intră vârtejul apei umflate din albia unui râu. Te ia pe sus, dar ce contează? Contează că pe vremuri eram regi.
Site-ul Campionatelor Europene de gimnastică nu este o tragedie. Cum nici gimnastica românească, în forma ei de astăzi nu e o tragedie. Sunt lucruri mai importante, de-a dreptul vitale într-o ţară care nu vrea să facă mulţi paşi înainte.
E păcat însă că pare o trăsătură nemuritoare din mentalitatea noastră că ne mulţumim cu puţin. Că nu ne interesează detaliile şi beneficiile corecte pe care le pot aduce acestea. Că ne deranjează, practic, să ne implicăm la toate etajele unei construcţii preţioase.