Rio e mai aproape decât credeți

Atât ca zile numărate până la ceremonia de deschidere – 12, cât și din perspectiva amenințărilor teroriste

Pe vremuri exista armistițiul olimpic. Pe vremuri, oamenii aveau onoare. Acum însă, în timpurile noastre, nici măcar Brazilia, tărâm îndepărtat geografic și ideologic de frământările europene, n-a scăpat de atingerile extremiste. Zece indivizi au fost arestați în țara sud-americană pentru că plănuiau atacuri în timpul Jocurilor Olimpice.

Niște atacuri care, cel mai probabil, nu s-ar fi întâmplat niciodată, pentru că teroriștii brazilieni în devenire nu aveau nici pregătirea și nici resursele colegilor lor mult mai evoluați din Lumea Veche. Erau niște tipi care aderaseră online la extremismul islamist, fără să fi vizitat vreodată Siria sau Irakul și probabil fără să știe exact despre ce e vorba, decât, în cel mai bun caz, la un nivel teoretic destul de vag.

Doar că nu e nimic de râs aici. Nimic de luat în glumă. Chestia asta s-a extins până și în colțurile de lume care aveau până acum problemele lor personale destul de grave, precum sărăcia, infracționalitatea, bolile ciudate, fără să mai aibă nevoie și de personaje care se aruncă în aer împreună cu 50 de nevinovați sau intră cu camioanele în mulțime. Pericolul se apropie, chiar dacă e la început un pic caraghios și rudimentar. Umbrele fricii încep să se întindă peste întreaga sferă pământească – teroarea n-are, într-adevăr, nici granițe, nici bun-simț. Ceva tocmai a amenințat buna desfășurare a Olimpiadei, ceva în afara obișnuitelor substanțe dopante care au făcut deja ravagii printre sportivi. Ceva mic, zicem acum. Dar multe dintre nenorocirile istoriei noastre contemporane au izvorât din gesturi solitare, aparent ineficiente, ale unor tipi care, după opinia câtorva servicii secrete atât de secrete încât nici ele nu păreau să știe de propria lor existență, nici măcar nu erau foarte periculoși.

Teroriștii și-au făcut o semnătură din a strica evenimentele care aduc cu ele bucuria și distracția. Iar Jocurile Olimpice exact asta înseamnă plus toate neamurile, pașnice și nepașnice, ale lumii adunate la un loc.

Nici măcar n-ar fi o premieră – orașele-gazdă Atlanta și, mai demult, Munchen știu mai bine, pe pielea lor, la ce mă refer. Atentatele de acolo s-au petrecut în secolul trecut și iată că nici secolul nostru, cel al așa-zisei relaxări aduse de Pokemon Go și de comunicarea-fulger, pe alocuri aproape telepatică, nu e cu nimic mai breaz.