Oana Dușmănescu

Descoperă subiecte de viață în sporturi extreme și povești extreme în sporturi la care toată lumea crede că se pricepe

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Oana Dușmănescu
Fonturi şi durere

Nici nu e nevoie de vreun mare specialist în web design ca să te convingă de faptul că site-ul Campionatelor Europene de gimnastică, www.clujeurogym2017.ro, e un strigăt disperat din trecut. Un vestigiu al tehnicii rătăcit într-o buclă temporală, nu din […]

...

Despărţiri

Sunt ca două jumătăţi ale unui cuplu căsătorit de două decenii care au neînţelegeri şi tulburări în universul lor, dar care, pentru lumea de afară, dau senzaţia că au rezistat, că „au reuşit”. Acel „They made it”, lipsit de glorie, […]

...

Eclipsa lui The Sun

Atunci, cu aproape 28 de ani în urmă, tabloidul britanic scria că fanii lui Liverpool au intrat beţi în arenă, fără bilete, iar cei care au supravieţuit au jefuit cadavrele rămase în urma busculadei. Ulterior, toată nenorocirea – prăbuşirea unei […]

...

Despre proteste

Hou Yifan este unul dintre cei mai inteligenţi oameni de pe planetă. Chinezoaica este de cinci ori campioană mondială la şah, deci are acel gen de minte închisă şi deschisă în acelaşi timp, structurată, dar nu pe compartimente, ci mai […]

...

Ole şi starea de graţie

Şi asta din cauza lui Ole Einar Bjorndalen. Norvegianul a împlinit vineri 43 de ani şi e tot acolo, într-o stare de graţie care durează de peste două decenii. Nu se poate opri, e pe locul 7 în clasamentul Cupei […]

...

Să te uiți la tine și să te recunoști

Credeam că Nadia Comăneci a depășit de multă vreme bariera emoțiilor

Permalink to Să te uiți la tine și să te recunoști
duminică, 28 februarie 2016, 10:03

Cine nu tremură pe bârnă nu mai poate avea tresăriri de inimă când își vede trecutul pe un ecran. Credeam că, în mintea ei de superstar internațional, povestea primei note de 10 a devenit mai banală decât mersul la supermarket în existențele noastre. Nu știu de ce, dar credeam că Nadia, ca mai toate gimnastele, și-a robotizat mișcările, trăirile, amintirile, dacă nu pentru altceva, măcar pentru supraviețuire.

Revenirea Nadiei în arena de la Montreal, unde acum 40 de ani a devenit supraom în ochii omenirii, a fost expresia emoției pure. Fără dramatisme nejustificabile. Fără surplus de lacrimi. Fără nostalgii exagerate. A fost imaginea unei femei care și-a construit împlinirea exact de când se întrupa doar în fetița de 14 ani care nu știa să comită erori. Modestie, decență, continuarea unei frumuseți sobre și constante pe care, în 1976, Nadia Comăneci o promitea lumii și pe care nu și-a luat-o înapoi niciodată.

Minutele petrecute la încercarea de a reconstitui gloria – știm cu toții că așa ceva nu se poate, dar ne-a plăcut momentul și am apreciat momeala – au arătat aceeași ființă fără ezitări. Fără vârstă, deși, cu siguranță nu mai are 14 ani. Poate e un îndemn să scoateți de prin cutiile prăfuite de pantofi filmările de când aveați aceeași etate și să nu vă mai rușinați cu ele. Cu freza, cu țoalele, cu adidașii, cu elasticele de păr. N-om fi toți multipli campioni olimpici, dar de la atitudinea și de la privirea aceea de atunci a plecat totul. În viața Nadiei și în viețile noastre, ale tuturor.

Desigur, uneori oglinzile mai și mint. Aceasta însă a avut grijă să-și elimine, pe drum, toate imperfecțiunile, toate denivelările. Personajul știe atât de bine cine este și cine a fost, încât fragilitatea trupului de gimnastă, de femeie, devine mai puternică decât orice nuanță masivă, agresivă sau sfidătoare care s-ar fi putut strecura în acest portret dublu.

Și lacrimile, lacrimile discrete. În care s-a scurs tot drumul străbătut de acolo până în ziua de azi. Numai că în momentul reîntoarcerii Nadiei în sala de la Montreal cei 40 de ani s-au simțit în aer ca și cum n-ar fi trecut niciodată. Poate că numai supereroii au talentul acesta, de-a fixa timpul în loc și de a-l marca pentru totdeauna în calendar, cu foc de artificii.

Nadia s-a uitat la ea însăși și s-a recunoscut. Semn că, pe parcurs, dacă a pierdut vreodată ritmul, a recuperat. Semn că uneori copilele și femeile în toată firea sălășluiesc laolaltă, în aceeași minte, în același trup.