Oana Dușmănescu

Descoperă subiecte de viață în sporturi extreme și povești extreme în sporturi la care toată lumea crede că se pricepe

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Oana Dușmănescu
Pi buni, nu Pirelli

Adică, mă rog, cât s-a arătat din el, pentru a se vorbi la scară largă de lucruri deja ştiute, cum ar fi faptul că o actriţă nu e o femeie normală la nicio vârstă, darămite la cea mijlocie, şi că […]

...

Genul programului: telenovelă

Deja cariera lui Lucian Bute, cu bune şi cu rele, începe să semene, aşa răslungită, cu o bucată de elastic care poate nu se rupe, dacă e dintr-un lot rezistent, de calitate, dar care a început să se jerpelească serios. […]

...

Gerrard, episodul 2

America a fost frumoasă, dar parcă tot în Europa te distrezi mai bine, mai ales dacă eşti un fotbalist respectat, care nu mai are nevoie de confirmări şi plasturi pentru ego, ci de un final demn de carieră, într-un mediu […]

...

Păpuşi de cristal

Mulţi ani, în ochii lumii întregi atletismul de la Jocurile Paralimpice a fost egal, la nivel de imagine impecabilă, mai apoi de scandal, cu sud-africanul Oscar Pistorius. Voinţa, antrenamentele, tehnica, lamele lui controversate, apoi crima oribilă, lacrimile din boxa acuzaţilor, […]

...

Mituri ciobite

Protejează-i pe incocenți. Despre asta se vorbeşte în Biblie. E un album al trupei Motorhead. E una dintre regulile după care se ghida până şi Robocop. Mai ţine cineva minte? „Protect the innocent. Uphold the law”. Uneori, cele două sunt […]

...

Mat la regine

Amintirea mea preferată din timpul carierei la ziar coincide cu momentul în care era să mănânc bătaie de la bodyguarzii președintelui FR Șah

Permalink to Mat la regine
luni, 22 februarie 2016, 9:51

Totul se întâmpla în mezozoic, anul de grație 2002. Contextul era unul conflictual – Alexandru Crișan, om de afaceri și președinte al Federației de Șah, înființase un milion de cluburi de apartament, fără nicio metaforă la mijloc, care să-l voteze la greu în continuare. Cu vreo săptămână înainte intraserăm la niște cetățeni în casă, care erau președinți de cluburi, dar n-aveau nici măcar un set de piese prin debara sau balcon.

De data aceasta, Crișan urma să se întâlnească, la Sibiu, conspirativ, cu un înalt oficial din conducerea federației internaționale. Misiunea era simplă. Trebuia să ajung la locul întâlnirii, cu fosta mea colegă fotoreporter Gabriela Arsenie, să facem câteva poze și un scurt interviu cu domnul de la FIDE. Evident, ori de câte ori trăiești cu senzația că misiunea e simplă, ea se complică în atâtea feluri încât singurul lucru care-ți rămâne de făcut e să râzi.

Ceea ce s-a și întâmplat. Dar nu chiar de la început. Beneficiez de o memorie chinuitor de vie. De aceea îmi amintesc aproape pas cu pas tortura de a umbla într-un oraș nefamiliar, după o adresă înfundată pe străduțe drăguțe, dar, vai!, atât de încurcate. Era vară, iar chestia asta se reflecta mai ales în privirea Gabrielei, care căra în spinare sacul cu tonele de echipament. Când sentimentul de căutare pură se transformase într-o disperare mută – am făcut praf subiectul, nu suntem în stare să găsim o nenorocită de adresă – minunea s-a întâmplat.

Crișan, înaltul oficial și trei sau patru gărzi de corp au ieșit, de parcă ne-am fi dat rendez-vous, dintr-o clădire. Gabi s-a repezit cu aparatul către ei, am dat și eu buzna, încercând să-mi transpun întrebările în engleză.

Crișan și Omul de la FIDE, repede într-un Mercedes. Bodyguarzii, iute să-i confiște Gabrielei aparatul. Tot cereau filmul, deși camera era digitală. M-am apropiat de geamul fumuriu, în încercarea de a realiza primul interviu din carieră prin mimă. Și atunci am simțit o mână în gât. Apoi și pe a doua. Gabi își căuta pe jos nu știu ce capac. Fuseserăm depășite, atât numeric, cât și tactic. Mercedesul a plecat în trombă, cu gorilele înghesuite în ea. Misiunea dăduse greș, dar ne mândream cu supraviețuirea. Ne-am dat seama cât de tulburați eram cu toții de-abia vreo oră mai târziu, la întoarcere, când, cu largul concurs al șoferului, am uitat-o pe Gabi la o benzinărie de la ieșirea din Sibiu.
Alte amintiri, peste 50 ani, că atunci vine desecretizarea. z

Comentarii (9)Adaugă comentariu

steaua fara nume (1 comentarii)  •  22 februarie 2016, 10:30

"primul interviu din carieră prin mimă. Și atunci am simțit o mână în gât. Apoi și pe a doua. Gabi își căuta pe jos nu știu ce capac. Fuseserăm depășite, atât numeric, cât și tactic" Ne-am dat seama cât de tulburați eram cu toții de-abia vreo oră mai târziu, la întoarcere, când, cu largul concurs al șoferului, am uitat-o pe Gabi la o benzinărie de la ieșirea din Sibiu. Stimata doamna Mi a placut articolul. :D Sau postarea pe blog. Am intrat pentru efectul artistic creat de2 elemente "Poza cu tabla de sah" - ma gandeam ca sahul are ceva comun cu viata si m ar ajuta sa comunic mesajul meu publicitar referitor la Pain Management prin medicina complementara pe SSIMTIA "Mat la regine" e un titlu care contine un paradox ... Reginele nu pot fi facute mat. Decat, eventual, cu voia lor. :) "Tactic" pentru ca interviul urma sa vorbeasca despre sah ? :)) ...

ovidiu_3003 (116 comentarii)  •  22 februarie 2016, 12:08

Da ...frumos articol l am citit cu placere ...Alexandru Crisan a ajuns mare maestru in sah prin concursuri trucate ...dar bani pentru sah a dat mult mai multi decat cei care au venit dupa el ... Acum FRSah este aproape in faliment ...nici 1 la suta din populatia tarii nu mai practica sahul de concurs ... Trebuie spus ca sahul este un sport extrem de greu care mananca foarte mult timp probabil este cel mai mancator de timp dintre toate sporturile ... Daca faci sah de performanta ...nu mai ai timp si de altceva...studiezi de dimineata pana seara cate 350 de zile pe an ...celelalte 15-16 zile te odihnesti epuizat ...deoarece nu mai poate creierul sa asimileze nimic ... Sahul nu este sport de placere ...este un sport dur la care se pricep foarte putini ...si motoarele de cautare ne au demonstrat ca nimeni dintre muritori nu l joaca exact ... De aceea cand mai scrieti despre sahisti fiti putin mai ingaduitoare ...oamenii acestia au nervi intinsi la maxim ...

Claudiu (1 comentarii)  •  22 februarie 2016, 15:31

Sahistii or avea nervii intinsi la maxim,da' bodygarzii?aia nici nu poseda nervi,astia vin de la creier,deci nu au.Apoi daca esti sahist prin parcuri nu te intreaba nimeni de anatate dar daca te faci presedinte de federatie mai trebuie sa stai si la interviuri.Oricum nu cred sa mai fie vreun presedinte de federatie de sah in lume care sa aiba bodyguarzi

dac.impielitzat (2 comentarii)  •  22 februarie 2016, 15:42

ce vremuri, eeeehhh :) dar ce credeti, s-a schimbat cu adevarat ceva intre timp?...

dumitrascu (2 comentarii)  •  22 februarie 2016, 16:32

am participat la numeroase turnee de sah,am jucat printre altele si doua campionate mondiale de amatori dar nu am vazut niciodata ca vreo personalitate din sah sa aiba bodyguarzi.articolul insa dupa mine este super.oana mai scrie despre sah daca mai ai amintiri.felicitari.

dan (3 comentarii)  •  22 februarie 2016, 18:03

il bateau pionii de aia si a luat bodiguarzy!

Ramon (9 comentarii)  •  22 februarie 2016, 20:23

dar pentru copiii care intâmplător pun mâna pe Gazetă ce scrieți ? Când eram elev, citeam de Fischer, Spasski, Karpov, Kasparov, Carol Partoș (ați auzit de el ? a fost campion național, mi-a dat un autograf). Acum citim cum v-ați încăierat cu nemernicii care conduc țara asta. Dar ce înțeleg copiii ? Că nu mai există Karpov ci un Crișan care bate două femei. Asta e România de acum ? Nu mai interesează cine este campion ci cum și-a căutat-o o ziaristă ? Și de ce scrieți asta după 14 ani ? Tot scriind așa ceva, nimeni nu mai vrea să facă sport. Pentru ce atâta muncă și altul își ia trofee (vedeți ce scrie Ovidiu mai sus). De ce faceți în acest ziar ceea ce face patronul trustului cu postul TV favorit ? Acolo avem telecomanda, aici am dat bani pe ziar, nu pentru ***

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Oana Dusmanescu (37 comentarii)  •  22 februarie 2016, 20:37

@Ramon, serenity now! E rubrica de amintiri. @dumitrascu, acesta avea bodyguarzi, tocmai pentru ca nu era o personalitate in sah :))

Marius Popiuc (1 comentarii)  •  24 februarie 2016, 17:45

O viata in fotbal ai Domnule si tot stelist ai ramas!!!Steaua nu merita sa castige!!De dat credit voluntariului este singurul titlu care trebuia folosit!!!