Oana Dușmănescu

Descoperă subiecte de viață în sporturi extreme și povești extreme în sporturi la care toată lumea crede că se pricepe

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Oana Dușmănescu
Vampiri şi noduri în gât

1. Cea mai dragă medalie îmi rămâne bronzul de la haltere al lui Gabriel Sâncrăian. Ca o strângere de inimă, undeva, în umbră, departe de luminile rampei unde jucau finala de dublu Mergea şi Tecău. Ca o paradă în faţa […]

...

Simplu şi cuprinzător

Spectaculoasă, dar numai dacă ştii să te bucuri de muzică şi dans şi căldură naturală, generată nu de milioane aruncate pe scenografie, ca la Londra 2012 sau Beijing 2008, ci de culorile vii ale inimilor celor aflaţi pe Maracana. Nicio […]

...

Patriotism și Olimpiadă. Mic ghid de utilizare

Dan Podeanu, antrenor de spadă încercat, e obișnuit și cu binele, și cu răul. El și spadasinele lui au văzut succese și eșecuri cât văd alții în două vieți de om. Într-un interviu apărut în ediția de ieri a ziarului, […]

...

Rio e mai aproape decât credeți

Pe vremuri exista armistițiul olimpic. Pe vremuri, oamenii aveau onoare. Acum însă, în timpurile noastre, nici măcar Brazilia, tărâm îndepărtat geografic și ideologic de frământările europene, n-a scăpat de atingerile extremiste. Zece indivizi au fost arestați în țara sud-americană pentru […]

...

Casus belli

Stilul românilor de a-și asuma gloria sportivilor sau, dimpotrivă, de a se simți de-a dreptul furați în cazul unui eșec sau al unui abandon ar putea deveni studiu de caz într-un manual de psihologie aplicată mulțimii. Gândul că Jocurile Olimpice […]

...

Fakeball

Tinerii fotbaliști nu mai aspiră la fotbal în sine. Stilul de viață, mult mai spectaculos decît viața din cantonament, e adevărata chemare

Permalink to Fakeball
duminică, 24 ianuarie 2016, 9:33

Adolescenții care au de-a face cu mingea au crescut cu ideea că nu trebuie să fii geniu ca să intri în atenția largă a cetățenilor. Trebuie să fii șmecher. Să ai un nume de familie celebru. Să ridici pretenții nesăbuite și nejustificate fără să duci în spate nici un dosar cu rezultate. Să ai tupeu.

Că uite, generația asta din urmă, care n-a făcut nici un spanac pe unde a umblat, tot a dus-o bine. Oamenii ei apar în reclame la televizor, staruri fabricate, de voie-de nevoie, după dispariția irecuperabilă a celor dinaintea lor. Strălucesc în superficialitate, cu excepțiile de rigoare, dar au devenit modele, pentru că alții mai buni n-am avut. Iar puștii care acum vin să asigure fotbalul românesc încă 10-15 ani de acum încolo nu au avut pe cine să copieze. Nici măcar dacă au avut prin casă vreun tată merituos. E mai simplu, mai convenabil să vezi că dacă și cei mai slabi se descurcă, acolo, la înălțime, păcălind oarecum crestele, pe tine ce te-ar putea opri? E la îndemînă să fii ca Marica-Mutu. Pentru că pe ei i-ai avut sub ochi. Nici un efort, pe tricourile lor nu e transpirația generațiilor trecute. E parcă una mai diluată, mai cool.

Într-un fel e corect să se întîmple așa. Poate că e mai indicat să citești aventurile sumbre ale lui Harry Potter și nu Amintiri din copilărie, pentru că statutul tău de copil al anilor 2000 nu se mai potrivește la nivel ideatic cu chestiile propovăduite de Ion Creangă în scrierile sale. Copilăriile, adolescențele, viețile noastre au alți senzori, alte butoane la capătul degetelor utilizatorilor. Cel mai bun lucru pe care îl poate face un tînăr e să-l citească pe Harry, să sară peste Creangă, dacă i se pare de necitit, dar să bage totuși mîna în bibliotecă după Balzac sau Llosa. Niște repere din trecut sînt temă obligatorie și în cazul unui domeniu ca fotbalul, pentru că riști să te trezești cu credința nezdruncinată ca Gareth Bale e cumva bărbat de stîncă, deși se îmbrăca, acum cîțiva ani, cu bluză cu volănașe și purta în mîini o gentuță pentru care l-am invidiat sincer.

Modelele nu trebuie alese dintre cele zăpăcitoare. Confuzia lui „merge și-așa”, risipită cu atîta larghețe în fotbalul românesc, dar nu numai în fotbal și nu numai în România, te poate face, la fel de repede, din star de carton, frumos luminat și așezat pe soclu, victimă a rîsului și a umilinței.

Tinerețea nu trebuie să însemne sublimare și irosire. Dar mi-e frică de generațiile ce vin. Nu contează că ne dezamăgesc pe noi, privitorii. Dar va conta momentul în care se vor dezamăgi singure.

Comentarii (3)Adaugă comentariu

dan (1 comentarii)  •  25 ianuarie 2016, 6:46

Oana, you deserve your last name! Articolul asta o demonsreaza!

Adu (4 comentarii)  •  30 ianuarie 2016, 22:22

Șmecher vine din cuvântul german Shmecker = degustător de vinuri. Adică un om cu gusturi și percepții alese, capabil să simtă, într-un pahar de vin, arome, gusturi și nuanțe insesizabile pentru alții. Azi, e un cuvânt derizoriu, numele unui om capabil să îi păcălească pe alții (până e prins), poate chiar și pe sine însuși, indiferent de educație sau abilități…

AlterEgo (15 comentarii)  •  15 februarie 2016, 12:42

Probabil ca lumea trebuie sa se prabuseasca pentru a fi apoi reconstruita din temelii .