Insuportabila lejeritate a Serenei
Fata asta e incredibil de asumată și nonșalantă în același timp. De ce nu pot fi ca ea?
Joi, un coleg îmi aruncă peste umăr: „S-a retras Serena”. Mie îmi cade pixul din mînă. Cum să se retragă Serena? Încetați cu glumele tîmpite! Apoi vin detalii menite să mă potolească: Nuuuuu, nu s-a retras de tot, ci numai de la turneele astea de sfîrșit de an”. Aha! Toate bune și frumoase atunci, în afara faptului că iar nu știu cînd a ajuns un alt an la final. Aproape.
Probabil că nici Serena nu știe exact. Prinsă între turnee și promisiunea înșelată a Marelui Șlem, cu presiunea iminentă a coroanei rezervate celei mai bune sportive a Americii și nu doar a Americii, a văzut și ea un an complicat scurgîndu-i-se sub priviri și peste rachetă. De aceea, cu inima împăcată, s-a decis să nu mai continue pe 2015. Pentru ea, stresul, tensiunea, așteptările s-au terminat. A venit marea lejeritate, pe care numai o campioană care n-are nevoie de o mie de confirmări o are în vîrful limbii, dar și-n temelia temperamentului.
Williams a spus că vrea să se recupereze după accidentările pe care le-a suferit de-a lungul sezonului care încă, pentru alte jucătoare, nu s-a încheiat. Cel mai probabil însă, Serena vrea să respire, să se odihnească. Să se distreze. Să trăiască. Își permite luxul, pentru că nu mai are nimic de demonstrat. Misiunea ei în această disciplină și în sport în general s-a terminat și ea simte acest lucru. Că merge mai departe este un bonus, și nu neapărat pentru ea, ci pentru cei ce-o admiră și vor s-o mai vadă pe teren.
Acesta este cel mai important cîștig pe care și l-a asigurat Serena Williams, după 20 de ani de profesionism și 21 de întreceri de Mare Șlem adjudecate. Dreptul la liniște, la pasul înapoi, dreptul de a alege, dreptul, pînă la urmă, de a configura componența Turneului Campioanelor. Un drept de zeiță într-un circuit de muritoare. Nimeni nu se poate supăra pe Serena și pe deciziile ei – a dat tot ce a putut pe anul ăsta și se va întoarce cu continuarea poveștii, cu siguranță, anul următor. Sufletul lejer – în sensul pur bun al cuvîntului – de care Serena beneficiază este parte a motorului ei, pe lîngă mușchi, talent, voință,
recorduri de doborît și bani.
Este amănuntul care contrabalansează o viață întreagă de sacrificii, de renunțări. Cîteodată, Serena nu mai vrea să stea pe marginea geamului, privind de-afară înăuntru, în ceea ce ar putea fi viața ei de om normal, de la care nimeni nu mai așteaptă nimic. Nici măcar ea însăși.