Acesta nu e text despre Simona Halep

Ci despre Serena Williams și mîndria națională de weekend

Facebook-ul luminează incandescent cînd joacă Simona Halep finale. Adică mai ales spre final de săptămînă. Este un sentiment tare frumos – pînă la urmă, ne place sau nu s-o credem, Simona ține sportul românesc în atenția lumii întregi, în mod constant, prin natura disciplinei pe care o practică și la un nivel extrem de dificil. Știu și amatorii. Și experții. Simona e bună. Foarte bună.

Dacă stai să studiezi rețelele de socializare, acele locuri dubioase unde noi sîntem noi înșine și nu sîntem deloc noi în același timp, observi cum unii își încurajează favorita direct și convingător. Gestul suprem al unui fan este să se trezească din somn noaptea către dimineața, sau poate să nu se culce deloc, ca să vadă meciurile preferaților – indiferent că e vorba de tenis, fotbal australian sau de care-o fi el, NBA sau box.

Gestul suprem al unui fan nu este nicidecum să călărească Facebook-ul și s-o înjure pe adversară. Ura cu care românii, acest popor slab, sănătos, îndrăgostit de mișcare și de performanță, o înconjoară pe Serena Williams la confruntările cu Halep – și nu numai – depășește cu mult iubirea arătată sportivei noastre. Termeni precum „elefant”, „monstru”, „animal”, „mascul”, „dopata”, „sumo” și mult-așteptatele apelative
rasiste sînt întîlnite mult mai des decît tradiționalul „Bravo, Simona, ne faci mîndri ca sîntem români”, de parcă românismul în sine ar fi ajutat-o pe Halep să ajungă numărul 2 WTA, i-ar fi plătit lecțiile de tenis și i-ar fi suflat în ureche să facă sacrificii.

Dacă aș fi sportiv, mi-ar fi rușine să provin dintr-o lume care-mi face praf adversarul prin cuvinte veninoase și nemeritate. Dacă aș fi sportiv, n-aș vrea ca oamenii aceștia să mă susțină. Aș vrea, pur și simplu, să mă lase în pace. Să nu-mi scrie numele în public, alături de dorința sinceră și plină de sensibilitate naționalistă „bate-o pe vaca asta grasă”. Nici alte jucătoare de tenis nu scapă de gura experților în tenis din mediul online. Sînt fie crăcănate, fie n-au sîni, fie sînt teribil de norocoase, fie urîte, fie, pur și simplu, foarteeeee proaste.

Doar ei sînt deștepți. Și buni. Și talentați. De la taste. La orice, nu doar la tenis. Desigur, opinia nu are cum primi căluș, mai ales pe un subiect atît de larg și de cuprinzător cum este sportul. Civilizația însă ar trebui să primeze, în era netului aproape gratuit și a libertății de a îndrăgi pe cineva anume, deschis și din suflet.