Munții au regrete

Toate cele care nu s-au întîmplat. Steve Gerrard are o listă scurtă, dar care nu-l lasă să doarmă noaptea

Alții s-ar fi mulțumit, în locul lui, să pună deoparte insuccesele și să trăiască din amintirile fericite ale unei cariere care a avut din plin și din unele, și din celelalte.

Gerrard a mărturisit însă că nu trece nici măcar o zi fără să nu retrăiască senzația copleșitor de dureroasă a ratării titlului, în miraculosul sezon 2013-2014 al „cormoranilor”. Istoria a fost simplă și crudă. Liverpool cîștigase 11 meciuri la rînd, nu pierduse în 18 partide. Totuși, meciul în care Chelsea a învins cu 2-0 a contat mai mult decît toate minunile dinr-un campionat întreg la un loc. Titlul a alunecat printre degete. Atunci Jose Mourinho a predat o lecție tăioasă, lecția dezamăgirii și a conștientizării faptului că uneori constanța genială nu este altceva decît este sinonima mai bine îmbrăcată a eșecului.

Căpitanul și-a încheiat misiunea la el acasă. Dar își amintește în detaliu acea zi în care el și echipa lui au ratat visul cel mare – cucerirea titlului în Premier League. Își amintește în ce stare erau coechiperii săi, care dintre ei era în formă și care nu, care au fost greșelile tactice și care au fost slăbiciunile emoționale ale fiecăruia. Se vede că analizează obsesiv ziua aceea și că nu se poate ierta, nici pe sine, nici pe cei din jurul său. În plus, recunoașterea faptului că Mourinho i-a avut atunci la degetul cel mic pare a fi o pedeapsă potrivită, dar măcar recunoscută curajos.

Cred că e o exagerare, mai ales după ce împlinești o anumită vîrstă, să susții că nu ai nici un regret. Că nu-ți reproșezi nimic, nici ție, nici altora. Că pentru tine nu există altceva decît bravada și ziua de astăzi. Regretul, în cele din urmă, este dovada responsabilității și a asumării.

Nu. Mai au importanță și zilele de ieri, e evident acest lucru, dacă încă te mai pot face să te simți ca naiba. Dacă te definesc într-o măsură anume și îți tot revin în memorie. Dacă tot simți nevoia să vorbești despre ele, mai ales în public, nu doar în sinea ta. „Am atins o grămadă de vise cu o formație care nu a fost favorită la nimic. Am amintiri, amintiri frumoase, care vor trăi în mine mereu, dar am și acest moment care mă va bîntui pînă în ziua în care voi muri, pentru că dacă aș fi stăpînit acel moment, mi-aș fi îndeplinit toate visele alături de Liverpool. Și mă doare, pentru că sînt om”, așa a spus Gerrard.

Eu i-aș spune: și te doare, pentru că ești bărbat.