Viaţa care se vrea trăită

Oamenii puternici găsesc întotdeauna soluţii puternice

Jonas Gutierrez este un fotbalist argentinian care suferă de cancer testicular. A fost vindecat o dată, din nefericire boala a plecat doar pentru scurtă vreme, căci s-a întors din nou, cu forţe proaspete […]

Oamenii puternici găsesc întotdeauna soluţii puternice

Jonas Gutierrez este un fotbalist argentinian care suferă de cancer testicular. A fost vindecat o dată, din nefericire boala a plecat doar pentru scurtă vreme, căci s-a întors din nou, cu forţe proaspete şi nechemate. Calvarul tratamentelor s-a reluat cu aceeaşi agresivitate, dar şi cu aceeaşi speranţă. Dacă a mers prima dată, de ce să nu funcţioneze şi de data aceasta?

Fotbalistul lui Norwich a decis că vrea să trăiască, în ciuda spitalelor, a doctorilor şi a operaţiilor. Că nu se va lăsa îngenuncheat de noul program, mai trist şi mai monoton decît cel de dinainte, din viaţa de om fără probleme de sănătate. Argentinianul de 31 de ani s-a apucat de alergat, iar săptămîna trecută a încheiat un maraton.

A fost modul lui de a-şi arăta încă o dată forţa fizică, dar şi pe cea mentală, de a demonstra că trupul propriu devine un medicament în sine cînd vine vorba de situaţii disperate. Un mod de gîndire, pînă la urmă, care transmite că omul care îl practică nu are chef să cedeze. Care spune cancerului că acest pacient nu va claca, aşa, cu una-cu două, pentru că mai are mult de alergat – maratoanele sale de-abia acum încep, iar cel de pe asfalt a fost doar unul, uşor, de antrenament, deşi a durat 5 ore.

Oamenii care îşi aleg încercări greu de dus în cele mai dificile momente ale traiurilor lor îşi acordă, cu stil şi generozitate, şansa de a lua încă o gură de aer. Sînt admirabili, pentru că îşi lărgesc luptele cît pot de mult, în toate direcţiile pozitive. Poate un om atît de bolnav nu ar trebui, medical vorbind, să fugă atîta distanţă, dincolo de puterile sale, să-şi slăbească organismul şi aşa vulnerabil. Dar, în materie de suferinţă, probabil că Jonas Gutierrez este mult mai autorizat să vorbească. În pozele postmaraton, internaţionalul argentinian pare cel mai fericit om de pe Pămînt. Da, nu mai are pletele de odinioară – preţul plătit chimioterapiei -, dar în acest fel zîmbetul îi pare mai larg.

Datorită acestui zîmbet şi datorită acestui maraton alergat cînd poate nu ar fi trebuit să fie, sînt gata să pariez că Jonas Gutierrez va cîştiga, în cele din urmă, războiul cu boala.

Declaraţia de încredere în sine şi în forţele neştiute care stau să erupă din fiecare dintre noi, în clipele urîte, nu îi va fi probabil suficientă, dar îl va ajuta cît se poate de mult.

Nu toate maratoanele merită să fie alergate. Maratonul lui Gutierrez însă a meritat.