Din nou despre Bute

Cum se mai poate, cît se mai poate

Revenirea în ring a lui Lucian Bute este așteptată cu interes din mai multe motive. Unul dintre ele ar fi dorul acut de eroi tricolori din ultima și îndelungata vreme. Anul acesta […]

Cum se mai poate, cît se mai poate

Revenirea în ring a lui Lucian Bute este așteptată cu interes din mai multe motive. Unul dintre ele ar fi dorul acut de eroi tricolori din ultima și îndelungata vreme. Anul acesta s-a dovedit ceva mai darnic cu sportul românesc decît anii trecuți. Larisa Iordache, Andreea Chițu, Simona Halep, băieții din canoea de dublu sau echipa masculină de sabie înseamnă gurile de apă proaspătă care nu pot și nu trebuie lăsate deoparte sub nici o formă.

Un al doilea motiv este că totuși Bute, reprezentantul unei alegeri de carieră în profesionism, rămîne povestea nesfîrșită pentru public – din România și din Canada deopotrivă – care trăiește de doi ani într-o perpetuă controversă. Iar oamenii sînt morți după controverse. Unii vor să-l vadă cum se ridică din nou, în timp ce alții de-abia așteaptă să-l vadă cum se afundă. Ambele posibilități, care acoperă toată gama, de la admirație sinceră și nostalgie pînă la sadism crunt, satisfac cererea de telenovelă a tribunelor. Orice s-ar spune despre Lucian Bute, omul duce în cîrcă o superpoveste – drumul de la Mister KO la omul care acumulează înfrîngeri sau victorii puse sub semnul întrebării trebuie să fi fost anevoios și plin de senzații de toate felurile.

Pînă ieri, în presa din țara sa adoptivă, numele lui Lucian Bute, fost campion mondial IBF, era amintit într-un articol despre Jean Pascal, ultimul său călău din ring, în ianuarie 2014. Și mai sus pe pagina de Internet a publicației Journal de Montreal se afla un banner cu un concert al lui Bryan Adams, care va avea loc la final de februarie 2015, la arena Centre Bell din Montreal. Aceeași care pe 6 decembrie va găzdui meciul de revenire al lui Bute, în compania argentinianului Roberto Bolonti, dar și lupta lui Pascal cu un adversar misterios, deci încă nenumit. Dintre toate, dacă e să ne luăm după entuziasmul și anvergura cu care sînt prezentate, evenimentul cu adevărat palpitant pare concertul lui Adams, 54 de ani, artistul canadian care făcea furori prin topuri cu muzica sa în anii ’90.

Este și frumos, și dureros în același timp că mai așteptăm și că ne agățăm de meciurile lui Lucian Bute. Boxul mare își arată fascinația în diversele etape ale carierei unui sportiv, iar atenția în cazul pugilistului român se lungește și din cauza întîrzierii apariției unui alt român cu adevărat puternic în sfera profesionistă de peste Ocean. Pasiunea noastră pentru reușitele sau eșecurile lui Bute începe să vină din melancolie și istorie. Ceea ce nu pare cea mai bună opțiune. Din păcate, e singura.