Moștenirea

Bronzul mondial de la Kazan al lui Tiberiu Dolniceanu confirmă faptul că România are o dinastie autentică de luptători cu sabia.

Scrima este un sport ale cărui temelii și le dispută națiuni precum Italia și Franța. Mai tîrziu au apărut […]

duminică, 20 iulie 2014, 9:47

Bronzul mondial de la Kazan al lui Tiberiu Dolniceanu confirmă faptul că România are o dinastie autentică de luptători cu sabia.

Scrima este un sport ale cărui temelii și le dispută națiuni precum Italia și Franța. Mai tîrziu au apărut în scenă Rusia, țara care vrea medalii la orice disciplină, și Ungaria, mereu cu rezultate importante şi constante. Iar apoi și-a cerut locul printre medaliații obișnuiți de la Europene, Mondiale și Olimpiade și România. De la Mihai Covaliu la Rareș Dumitrescu și acum la Tiberiu Dolniceanu. Și niciodată nu trebuie scoasă din amintire echipa.

Istoria scrimei nu se scrie doar la nivel de talent. Răbdarea de a repeta, zi după zi, an după an, aceleași mișcări, pentru a le stăpîni perfect, aceiași pași mărunți de pe planșă, pași pe care îi visezi noaptea și pe care îți vine să-i faci uneori și pe stradă, cînd ești civil, nu scrimer. În paralel, mintea este obligată să ți se dezvolte în viteză, să adauge tactici noi, învățate de la antrenori sau „furate” de la adversari și de la colegi. Toate acestea sînt desăvîrșite de ceea ce poți aduce tu însuți în propria-ți rețetă. Sclipire și surpriză. Cele două amănunte care nu pot fi predate de nici un maestru de arme și pe care nu le poți transmite niciodată mai departe, nici dacă ai vrea s-o faci. Micile delicii secrete ale fiecărui combatant de valoare, micile comori pe care fiecare și le descoperă și le folosește, cheile tainice care deschid uși și cuceresc medalii.

La individual, Dolniceanu a fost campion european în 2013 și acum are în palmares două bronzuri mondiale consecutive. Prin acest lucru el și-a cîștigat un titlu poate nespus prea des, dar complet meritat, acela de a fi unul dintre cei mai valoroși sportivi ai României în ultimii ani. Într-o lume în care succesul vine la cele mai diverse vîrste, Dolniceanu, la cei 26 de ani ai lui, are timp și calm suficient și pentru un aur la Mondiale. Limitele lui nu au fost atinse deocamdată, nici măcar cînd vine vorba de acest sport în care inspirația magică sau dezamăgirea totală pot lovi într-o singură zi.

Cam în același timp al istoriei sportive contemporane, în alt colț de lume, la Los Angeles, David Beckham și copiii lui erau stropiți cu aur, în timpul Nickelodeon Kids’ Awards. Bronzul lui Dolniceanu face zilele astea mai mult decît aurul inventat al lui Beckham.

Comentarii (4)Adaugă comentariu

adi_stelistul (5 comentarii) • 20 iulie 2014, 13:01

Din cate stiu eu (si cred ca nu gresesc) Ungaria a „aparut in scena” cu mult inaintea Rusiei, obtinand primele titluri olimpice la scrima in 1908. Mai verificati si dumneavoastra.

Radu (1 comentarii) • 20 iulie 2014, 13:10

Felicitari pentru un articol care nu e despre fotbal. desi e sportul meu preferat, nu-i voi mai acorda atentie. Felicitari mai ales lui Tiberiu. Vrem astfel de articole despre toti jucatorii nostri de tenis, despre fetele de la ping pong, unde se pare ca avem o generatie f f buna. Despre sportul rege, care la noi e invaluit de legea tacerii – cea mai noua varianta a omertei nu mai vrem sa auzim. Mai bine jucam noi pe maidan(mai bine in sensul ca suntem mai buni) decat alde nicolita, cocis si alte preferinte ale pseudo-selectionerului. De ce a plecat Radoi de la nationala? Dar Chivu? Dar de ce nu vrea sa vina Radu Stefan, apreciat f mult in Italia. De ce a plecat Loti Boloni?? Probabil ca oricine stie, dar nu vrea sa spuna despre mafia de la nationala. Poate ca toti care au fost pe acolo sunt manjiti. Prima dupa rusinea cu grecii….120K dupa euro 2008. Vrei sa joci la nationala? Tre sa juri ca nu spargi legea tacerii. Iar bretonatul handicapat mai si ia apararea trogloditilor sai…ca cica nesu stie el ca a luat cat a trebuit sa ia. Io l-am vazut pe youtube pe acest dezastru jucand table in avion. Astia nu ne merita absolut deloc. Isi bat joc de noi, ia sa nu mai mergem noi la stadion si sa mergem pe maidan. Nu mai putem sa mergem inca o data sa-i vedem pe marica, tanase, cocis, nicolita, codrea si toti cei impresariati de fratii. Nu avem ce invata absolut nimica de la ei..decat fite. Balanel cica nu semneaza sub 500K euro. E cel mai mare zero barat, ganditul pe teren si mingea sunt dusmanii lui cei mai mari. Lasa ca-l baga nea puti din nou iarasi, sa intinereasca echipa. D-aia nu vor nici unul din aia de acolo antrenor strain, ca aia i-ar da in gat pe toti. Ne iau banii si isi bat joc de noi. M-as bucura daca GSP are deveni Gazeta Sporturilor si nu a derbedeilor din fotbal. Inca o data Felicitari Tiberiu Dolniceanu.

Walter (1 comentarii) • 20 iulie 2014, 22:01

„Scrima este un sport ale cărui temelii și le dispută națiuni precum Italia și Franța. Mai tîrziu au apărut în scenă Rusia, țara care vrea medalii la orice disciplină, și Ungaria, mereu cu rezultate importante şi constante.”

Daca vorbim despre scrima ca disciplina sportiva, si nu despre forma sa timpurie (duelurile), atunci aceasta afirmatie schioapata. Scrima s-a consacrat in lumea sporturilor prin Jocurile Olimpice, unde intr-adevar, Rusia „a aparut mai tarziu pe scena”, insa sportivii maghiari furnizau medalie dupa medalie inca din 1918. In plus, eu nu as marginaliza nici rezultatele Germaniei, care au aparut inaintea celor rusesti.

Conform databaseolympics.com, pana in prezent, Franta are 44 medalii de aur, Italia 45, Ungaria 34, Germania 15, Rusia + URSS 28. La pentatlon modern, cu o varianta a spadei in componenta, tot cam aceste natiuni se evidentiaza.

paul (1 comentarii) • 22 iulie 2014, 11:51

Se poate si fara fotbal … fara fotbal cu blat de fapt.
E interesant orice sport … fara blaturi.
De la o miscare anti-frauda(cand se satura oamenii sa fie furati)a plecat
ce numeste lumea Timisoara 1989.Nu au mai vrut cativa sa li se fure
Viata.Apoi au venit mai multi si mai multi.
Atunci de ce in sport ar fi altfel ?
Timisoara nu a „inghitit” frauda cu A.C.S. Politehnica(Poliancu).
Craiova nu pare sa o „inghita” pe cea cu C.S. Universitatea(Craiovuta).
se pierd ani buni pentru fraude rele
Sefii nu vor sa incerce „frauda” interesului „gastii” hranita exclusiv prin FRAUDA
se pierd ani
se strica tineri
se scriu articole despre scrima
acolo nu e frauda
unde-i frauda se scrie despre „cine am fost si cine vom fi”
Cine Suntem … (pauza)