Un om cu o armă

Procesul lui Oscar Pistorius este un spectacol. Unul televizat, cu un actor principal demn de numele pe care îl poartă.

În mod normal, un om care își ține capul în mîini, care își ascunde fața de sentințele timpurii ale celor […]

Procesul lui Oscar Pistorius este un spectacol. Unul televizat, cu un actor principal demn de numele pe care îl poartă.

În mod normal, un om care își ține capul în mîini, care își ascunde fața de sentințele timpurii ale celor din sala de judecată ar trebui să lovească privirile cu un val de compasiune, izvorîtă din remușcări. Sud-africanul care și-a ucis anul trecut iubita cu o armă de foc știe însă că este la televizor, într-un reality show numai al lui, pe care nu și l-a dorit neapărat, dar de care acum, pentru că îl are, ar fi și păcat să nu profite. Procesul se difuzează în țara sa, iar presa din toată lumea îl urmărește. De la O.J. Simpson nu s-a mai văzut așa ceva. Amorul supărat vinde. Sîngele de divă vinde. Eroii frumoși ai sportului transformați, printr-o mică încurcătură a destinului, în personaje negative vînd. Împreună totul se transformă într-o combinație-comoară. Miza este supraviețuirea sau scufundarea acestui Blade Runner autentic preschimbat, într-o noapte de Valentine, în Soldatul universal.

Celebrul slogan „Guns don’t kill people, people kill people” pare ușor ironic în cazul campionului paralimpic. Omul are o pasiune pentru arme, pe care o motivează cu teama profundă că nu se poate apăra de un eventual răufăcător. O pasiune atît de mare încît el însuși a devenit extensia mitralierei pe care mărturisea, înainte de a o ucide pe Reeva, că o ține în dreptul ferestrei dormitorului său. Sau a revolverului din sertarul noptierei. De frică. Ceea ce nu știa multă lume la momentul acestor declarații, făcute înainte de Jocurile Olimpice de la Londra, era că frica se dovedea cît se poate de justificată și trebuia să existe, numai că în sens invers. Nu dinspre Pistorius înspre lume, ci exact pe dos.

„Pledez nevinovat, a fost o neînțelegere”, a spus Oscar Pistorius zilele trecute, în deschiderea procesului. O neînțelegere, da, o confuzie, o apreciere greșită a ideii că armele nu fac altceva decît să te apere la nevoie. În drama de la Pretoria, problemele de conștiință pălesc în fața adevărului pur și simplu. Fata a murit, băiatul trăiește într-o sală de tribunal, dar și în vacanțe prin Mozambic unde cunoaște alte fete. Mult mai simplu decît drumul unui glonț pe țeavă, mult mai direct decît un gînd criminal în întuneric. Și toate răspunsurile posibile se află în mintea unui singur om. Un om cu o armă.