Oana Dușmănescu

Descoperă subiecte de viață în sporturi extreme și povești extreme în sporturi la care toată lumea crede că se pricepe

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Oana Dușmănescu
American Bully

Mai țineți minte istorioara aceea ușor tulbure din timpul Jocurilor Olimpice de la Rio, în care Lochte și alți câțiva înotători americani au inventat că au fost victimele unui jaf armat? De fapt, vandalizaseră, beți, o stație de benzină și […]

...

”It’s coming home, lads”

De ce iubește lumea o echipă pe care, în paralel, o ceartă? Că a avut traseu ușor, că nu a jucat tocmai fotbal, că pe alocuri s-a chinuit pe teren și ne-a chinuit și pe noi, în fața televizoarelor?

Vraja […]

...

Era în care râsul se îneacă

Glumele politice. Glumele întortocheate din fake news, cele care-ți trimit un nod în gât. Știrile gen pamflet, dar nu genul subtil și distractiv, ci cele care par mai amare și mai triste decât cele reale. Toate astea scufundă simțul umorului […]

...

Cele mai complicate lucruri din lume

Primele biciclete au fost inventate la începutul secolului al nouăsprezecelea. De-abia la începutul acelui secol, adică acum vreo 200 de ani. La cât de repede am învățat că trece vremea, descoperirea asta atât de simplă pare că a venit foarte, […]

...

Regi de tot felul

Vineri seara, puteai să ții cu Spania sau cu Portugalia sau cu vreo echipă de pe vreo planetă încă necartografiată. Cristiano e ca un dragon acaparator, devastator, încrezut și imposibil de imitat. Unii spun că dragonii fac prăpăd și nimic […]

...

Bătrînul și ovalul

Cînd ai 102 ani și dobori recorduri sportive, probabil le și ții minte a doua zi. Cît noroc trebuie să ai ca să nu ai limite?

Robert Marchand a stabilit un nou record al orei pe velodrom. Record pentru […]

duminică, 2 februarie 2014, 10:39

Cînd ai 102 ani și dobori recorduri sportive, probabil le și ții minte a doua zi. Cît noroc trebuie să ai ca să nu ai limite?

Robert Marchand a stabilit un nou record al orei pe velodrom. Record pentru centenari. Probabil nu a fost foarte greu, întrucît francezul și-a doborît propria performanță. Și probabil pentru că nu există pe lume foarte mulți oameni, trecuți de suta de ani, care să mai dea ture cu bicicleta pe un oval special pregătit pentru asta. De fapt, el este singurul care face așa ceva. UCI a înființat categoria Masters 100 plus special pentru el.

Vizionarea filmulețului în care Marchand este lansat pe pista alunecoasă de cei care îi stau alături îți aduce emoție, dar în nici un caz durere. Iar apoi pedalatul molcom, cu graba nevăzută de ochii din afară, dar cu importanță atît de mare pentru omul din șa, te face să pricepi, încă o dată, că timpul nu există decît dacă îl faci să existe și îi dai un sens. Și că poate fi măsurat în atîtea moduri încît melcii și gheparzii se pot așeza uneori la aceeași masă rotundă, unde se discută despre cursele de viteză.

Pentru francezul de 102 de ani mersul pe bicicletă este, cum spunem noi, ca mersul pe bicicletă. A făcut asta dintotdeauna. Mă rog, din 1925 încoace. Este un bătrîn care nu seamănă deloc cu un om bătrîn. Rîde, aleargă pe bandă, vorbește cu convingere și coerență. Cu spirit. Omul acesta a pedalat prin războaie, casa părinților săi era fix pe muchia frontului la Primul dintre ele. A pedalat prin meserii – pompier, mecanic de locomotivă, culegător de trestie de zahăr, crescător de pui, tăietor de lemne, vînzător de pantofi, comerciant de vinuri, legumicultor. A avut vreme să le facă pe toate, a și vrut. Și s-a mișcat suficient de mult ca să ajungă la ele. Nu a stat niciodată într-un loc.

Da, a fost mereu simpatizant declarat al comuniștilor. Cine are soarta de a rămîne foarte mult pe pămîntul acesta face, cu siguranță, și o grămadă de alegeri pe care le poți combate cu vehemență.

Marchand face ca lucrurile din viața unui om să pară simple. Mersul pe bicicletă, spune el, lasă în urmă multe. Pe toate, mai bine spus. Vezi lumea din șa, vezi și aceiași pereți de velodrom, iar și iar, pînă îi înveți pe dinafară, nu are cum să-ți strice asta. Vezi femei frumoase, schimbări de orînduire, țări și orașe pe care le uiți a doua zi. La capătul oricărei curse găsești tot viață.

Comentarii (3)Adaugă comentariu

Jules (2 comentarii)  •  2 februarie 2014, 12:26

Buna ziua.
Mie totusi mi se pare important faptul ca a reusit sa mearga mai bine la 102 ani decat la 101 ani, nu ? 🙂 Cred ca s-a dopat! :))

Iulian (2 comentarii)  •  2 februarie 2014, 22:02

Cand am aflat, acum o saptamana, ca intentioneaza sa isi bata recordul m-a impresionat nespus de mult.
Din pacate pentru noi, in Romania, pensionarii nostri petrec prea mult timp in fata televizorului, sunt spalati pe creier de diverse televiziuni, urmaresc stiri ‘senzationale’ care nu au nimic pozitiv in ele. Din pacate pentru sanatatea lor, inceteaza putin cate putin sa mai faca miscare, nu zic de ceva sport.
Din pacate pentru noi, in Romania, nu exista nici un velodrom functional. Din cate stiu, ultimul velodrom functional a fost Dinamo.
Din pacate pentru noi, in Romania, nu este incurajat mersul pe bicicleta. Pistele sunt facute pe trotuare, sunt inguste, pline de obstacole (stalpi, gropi, borduri, masini parcate, pietoni, reclame), facute doar sa existe pe hartie. In mod normal (in alte parti) pistele sunt pe carosabil, sunt suficient de late incat sa permita depasirea unui biciclist ce merge in acelasi sens.

Iulian (2 comentarii)  •  2 februarie 2014, 22:31

Scuze, m-am documentat intre timp si velodromul de la Dinamo inca poate fi folosit, desi, din spusele celor care au fost acolo reiese ca e jalnic.
Si se pare ca ar mai fi unul la Craiova.

Comentează