Oana Dușmănescu

Descoperă subiecte de viață în sporturi extreme și povești extreme în sporturi la care toată lumea crede că se pricepe

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Oana Dușmănescu
American Bully

Mai țineți minte istorioara aceea ușor tulbure din timpul Jocurilor Olimpice de la Rio, în care Lochte și alți câțiva înotători americani au inventat că au fost victimele unui jaf armat? De fapt, vandalizaseră, beți, o stație de benzină și […]

...

”It’s coming home, lads”

De ce iubește lumea o echipă pe care, în paralel, o ceartă? Că a avut traseu ușor, că nu a jucat tocmai fotbal, că pe alocuri s-a chinuit pe teren și ne-a chinuit și pe noi, în fața televizoarelor?

Vraja […]

...

Era în care râsul se îneacă

Glumele politice. Glumele întortocheate din fake news, cele care-ți trimit un nod în gât. Știrile gen pamflet, dar nu genul subtil și distractiv, ci cele care par mai amare și mai triste decât cele reale. Toate astea scufundă simțul umorului […]

...

Cele mai complicate lucruri din lume

Primele biciclete au fost inventate la începutul secolului al nouăsprezecelea. De-abia la începutul acelui secol, adică acum vreo 200 de ani. La cât de repede am învățat că trece vremea, descoperirea asta atât de simplă pare că a venit foarte, […]

...

Regi de tot felul

Vineri seara, puteai să ții cu Spania sau cu Portugalia sau cu vreo echipă de pe vreo planetă încă necartografiată. Cristiano e ca un dragon acaparator, devastator, încrezut și imposibil de imitat. Unii spun că dragonii fac prăpăd și nimic […]

...

Amintiri cu Nelson Mandela

Fostul lider sud-african a murit, dar urmele sale sînt de neşters. În memorii sau atitudini

În 1995, aveam 19 ani. Cu greu începusem să mă descopăr pe mine, cu atît mai puţin pe Nelson Mandela. Ştiam că într-o altă parte […]

luni, 9 decembrie 2013, 3:14

Fostul lider sud-african a murit, dar urmele sale sînt de neşters. În memorii sau atitudini

În 1995, aveam 19 ani. Cu greu începusem să mă descopăr pe mine, cu atît mai puţin pe Nelson Mandela. Ştiam că într-o altă parte de lume, departe rău şi ciudată, nesigură şi nedreaptă, cineva se întorsese de ceva vreme ca să facă bine. Era peste tot, la televizor, bătrînul acesta de culoare, laureat de premiu Nobel pentru pace. Uitîndu-mă la el şi la recenta – pe atunci – experienţă românească din decembrie 1989, simţeam că alţii ar trebui să se simtă norocoşi că au un astfel de lider.

Nelson Mandela a crezut în sport. Evident însă, la misiunea pe care o ducea în spate, Mandela trebuia să creadă în cît mai multe lucruri. Trebuia să se prindă în cît mai multe cîrlige pentru a reuşi. Uneori prin rugby şi prin box faci mai uşor pace decît cu instrumente consacrate, precum diplomaţia clasică şi expunerea exagerată.

După gestul simbolic de la finala Cupei Mondiale de rugby din 1995, cînd el i-a iertat pe Afrikaners, iar albii l-au adoptat pe el în mod public, pe stadion, lumea a ţinut să şoptească, oarecum pe la colţuri, că lui Mandela nu-i plăcea, de fapt, rugbyul. Că s-a folosit de moment, de atenţie, de popularitatea sa şi a echipei Springboks. Fără să cunosc pe pielea mea problemele legate de rasă şi culoare, aş vrea să existe pe lumea aceasta mai mulţi oameni care se „folosesc” de astfel de evenimente ca să pună lucrurile cap la cap.

A fost o vreme în care toate vedetele de culoare din sport vorbeau despre el ca despre eroul care le-a reprezentat decenii la rînd şi se raportau la el. Cea mai grăitoare este o fotografie cu Mandela zîmbitor lovind, în joacă, maxilarul unui Muhammad Ali, supus şi care nu schiţează nici o intenţie de apărare sau eschivă, spune multe despre un univers relaţional care a trecut dincolo de spaţii geografice şi mentale. Şi Muhammad Ali are, în cartea vieţii sale, poveşti despre discriminare şi inechitate. Şi Nelson Mandela a boxat în tinereţe, punîndu-şi în puterea şi în furia braţelor toată tactica pentru viitorul său şi al naţiei sale.

Căci viitorul are întotdeauna memorie. Chiar şi atunci cînd se ajunge la final. Sau mai ales atunci.

Viitorul are memorie, fie ea chiar sucită. De pildă, pe net, fotografiile comemorative pentru Mandela din care zîmbeşte misterios şi împlinit actorul Morgan Freeman, direct din filmul „Invictus”. Sau discursul „I Have a Dream”, atribuit aceluiaşi Mandela, deşi îi aparţine lui Martin Luther King. Confuziile sînt parcă mai pardonabile în cazul lui Mandela. El, probabil, ar fi iertat.

Comentarii (17)Adaugă comentariu

dan (4 comentarii)  •  9 decembrie 2013, 15:36

Cu scuze, dar articolul este slab, dezlanat, superficial. Asta nu e gazetarie! Nu vreau sa fiu mai dur de atat.

Antetot (1 comentarii)  •  9 decembrie 2013, 16:15

@Dan-trimite un CV, ce stai?
Trecand peste postacii de serviciu, as vrea sa recomand celor interesati de subiect filmul „Goodbye Bafana”. Nu este cel mai reusit film biografic dar cu siguranta merita vazut.

doru (1 comentarii)  •  9 decembrie 2013, 16:19

@dan
da matale cine esti ca sa dai asa verdicte….?mie mi-a placut..!

Adi (1 comentarii)  •  9 decembrie 2013, 16:21

UN articol bun, care mai scoate GSP din colocviul pe tema a fost sau nu a fost penalty la Galati…

Nea (1 comentarii)  •  9 decembrie 2013, 16:38

Din pacate, Mandela nu ii putea ierta pe „afrikaans”, pentru ca „afrikaans” este limba vorbita de „afrikaners”. Macar asa, putin, daca se poate!
Multumesc

ovidiu_3003 (166 comentarii)  •  9 decembrie 2013, 17:01

Cuvintele ascund si desconspira deopotriva…la fel ca oamenii…doar ca oamenii au putere mai mare …sau cuvintele …Un articol minunat despre cel care a fost detinutul politic Nelson Mandela …Daca n ar fi facut sport n ar fi rezistat peste 25 de ani in inchisorile RSA…

aer5 (1 comentarii)  •  9 decembrie 2013, 17:05

Cum naiba ridici in slavi un terorist comunist care punea bombe parlamentului,care avea trupe paramilitare in cadrul partidului sau si care a invadat un stat vecin,Lesotho,dupa ce a preluat puterea?Si care a mai si fost decorat cu ordinul LENIN(pt servicii remarcabile aduse statului sovietic)

Ciollo (1 comentarii)  •  9 decembrie 2013, 17:34

Cine a fost terorist? Cine a fost comunist? Cine este de oculta iubit?… 10 puncte ptr raspunsul corect. Tu ce spui stimata d-soara Oana?

NR (5 comentarii)  •  9 decembrie 2013, 18:57

Stimata d-soara/d-na (I)Oana..In privinta d-lui Mandela pererile sunt impartite pentru unii fiind eroul necontestat al luptei impotriva regimului de apartheid iar pentru oponenti,imaginea nediluata a pionului rosu,sosia Mugabiana care similar dinamicii zimbawuane a dus/va aduce declinul societatii Sud-Africane cladita pe sudoarea bastinase cu aportul emigrantilor de obarsie batava.Indiscutabil,nu putem nega ororile regimului de separare pe baza etnico-rasiala dar nici iluzia expusa de ANC si de valentele democratice ale acesteia.Democratia este inexistenta, nefunctionabila in republica Sud Africana,mirajul incuband germenii oligarhici ai coruptiei..Si inca ceva draga d-soara/d-na,dl Mandela nu a personificat niciodata carisma d-lui dr.King care a avut un vis ce s-a adeverit in cazul Statelor Unite,intampinand dificultati,devenind insa un cosmar pentru afrikaners. Va recomand cartea: Afrikaners – een volk op drift (Afrikaners-o natiune in deriva) de Fred de Vries in care sunt descrise binefacerile democratiei originale, implementate de catre populatia de culoare,implicit exodul boer-ilor,linea recta,down under(Noua Zeelanda, Australia),scapand masurilor discriminatorii, familiare populatiei majoritare.. Dl Mandela nu a fost si nu va fii un Ghandi sau Nehru poate doar un Terre Blanche favorizat de postulatul Fortunei unde ”I have a dream” este reflectia Morganei cu miscari de Meduza..Odihneasca-se in pace ! Dar sa nu disperam:”Gimme hope Jo’Anna,hope Jo’Anna(Johannesburg) for the morning come” deoarece subsemnatul nu crede balivernele in detrimentul argumentului..

gogu (4 comentarii)  •  9 decembrie 2013, 19:49

NR, bati campiii, totul a pornit de la imensele bogatii din sud-africa, descoperite initial de olandezi (buri) si dorite de englezoi (betivi notorii, si azi), ambele natii aliate (caci aliate sunt, inca de pe timpul armadei spanioale) prin intermediul unui…ponta…sau basescu…sau, etc, etc (ma rog, pe timpul ala erau alte nume, cu sange albastru care se inrosea cand ii taiai beregata), au reusit sa prosteasca „nativiii” sa le munceasca pe margele, care…., saracii n-au vazut margele, si in schimb ofereau „margelatilor” diamante (mai nou uraniu)…si, ca in poveste (chiar si marele Toma a zis, c-asa-i in tenis) s-au ajuns si burii si englezoiii…da pana cand ba?!!! Asta-i varianta pe scurt a istoriei Africii de Sud pentru tine, si, tot pentru tine: RESPECT MADIBA!

Walhallanu’ (8 comentarii)  •  10 decembrie 2013, 11:01

Albii nu l-au băgat la bulău pe Mandela pentru că întruchipa speranţele populaţiei de culoare bla-bla-bla, ci pentru dădea cu bombe prin gări şi restaurante. Şi cu asta basta.

NR (5 comentarii)  •  10 decembrie 2013, 12:51

D-le Gogu,citind comentariul meu ati putut constata ca nu apar interesele nimanui,condensandu-l in functie de circumstante(spatiu,timp).Fara a mai intra in detalii, limitindu-ma la exemplul singular prin intermediul cartii recomandate imi sustin in continuare punctul de vedere,impartasit de multi proeminenti precum ca in Republica Sud Africana,democratia lipseste cu desavarsire iar sistemul odios al apartheid-ului a fost inlocuit cu dictatura populatiei de culoare,platindu-se cu aceeasi moneda.Sper ca domnia voastra sa nu fie indusa in eroare de nominatia la premiul Nobel pentru pace al liderului Umkhonto we Sizwe(Sulita Natiunii),deoarece prezinta similaritati,avandu-i in prim rol pe dl Mohammed Abdel Rahman cunoscut ca Yasser Arafat liderul bratului armat al PLO,Al Fatah,Yitzhak Rabin(Sef operativ,Palmach) si pe dl Shimon Peres (antecedent Haganah)..Pentru ca d-le Gogu cu toata stima,istoria trebuie redata impartial si nu expusa la ordin,aprofundand dimensiunea fenomenului,implicit jocul sau jocurile diplomatice.Pentru ca in fond si la urma,urmei nu este un vorba de un beauty pageant,cosmetizand trecutul ci de realitate si realism in pura forma. Cu respect si consideratiune NR

Tavi (1 comentarii)  •  10 decembrie 2013, 15:11

Mandela a fost un terorist international, iar sotia sa, Winnie, o bestie cu chip de om. Diferenta consta in faptul ca marele Madiba ucidea copii albi, iar Winnie tortura si ucidea negri care puteau pune in pericol pozitia de terorist-sef a sotului ei.

aham (3 comentarii)  •  10 decembrie 2013, 15:43

mandela n-a avut nici o treaba cu sportul…exceptand chestiile de imagine. de ce articol despre el aici? singurul lucru bun facut de mandela a fost ca n-a pornit razboi civil, n-a cerut razbunare. in rest, a ucis o gramada de oameni la vremea lui asa ca mai usor cu omagiile, n-a fost vre-un sfant… tovarasul lui castro

Marc (2 comentarii)  •  11 decembrie 2013, 2:12

Nmandela afacut foarte mult pentru tara lui cu ajutorul sportului.
Mesajul Mariei nu era unul politic, ci unul pentru politicieni.
Sa ia aminte si ei la sport, pentru castigul nostru al tuturor.
Cred ca conteaza mai putin ce a ai fost, ci ce esti si ce vei deveni.

valer (1 comentarii)  •  12 decembrie 2013, 23:42

adevarat:
http://www.cotidianul.ro/dna-efectueaza-perchezitii-la-consiliul-judetean-dolj-228151/

diana_napoca (5 comentarii)  •  1 ianuarie 2014, 15:11

Mandela erou????
Draga Oana,wake up!!!
Acel kaffer a fost un terorist ordinar iar decoratia sa cea mai de pret a fost -cum spunea un antevorbitor-ordinul Lenin!!!Sursele tale sunt perfect politically correct insa le lipseste logica!Uite unde a ajuns RSA fara conducerea albilor,uite ce se intampla cu tara aceea!O jungla urbana stapanita de maimutele acelea nespalate si puturoase!

Comentează