December 2008 ↓

Cititorii ziarului simt nevoia să-şi spună părerile vizavi de “Stenogramele DNA”. Atita vreme cît ele au un ton civilizat, pot fi publicate. Azi, blogul meu de pe gsp.ro îl găzduieşte pe Adrian Lascu din Braşov

Buna ziua, domnule Becali,

 Sîntem noi, milioanele de inimi de suporteri români, care bat de zeci de ani pentru echipa naţională a Romaniei, pentru echipele noastre sărace de club, pentru sportivii care ne-au adus atîtea momente de glorie, pentru bucuria de a fi alături de SPORT. Sîntem  acei oameni care stăm în ploaie, ninsoare, soare sau vînt în tribune,trepidînd la fiecare vibraţie a fiecărui fir de iarbă. Ştim! În limbajul dumneavoastră apocaliptic, sîntem golani şi derbedei. Dar anul acesta Moş Crăciun ne-a şoptit că nu va mai veni la noi, fiindcă am fost răi şi am dezbrăcat SPORTUL de tot ceea ce înseamnă coloana vertebrală, lăsîndu-l în metastază să zacă pe 1,7 milioane de euro. Noi toţi l-am implorat pe Moş să ne ierte, pentru că sîntem oameni buni şi de-a lungul timpului am făcut şi fapte bune. Totuşi nu noi am construit pentru sinistraţi case despre care se aude că oamenii nu vor să se mute în ele (de ce?), nu noi am  organizat chiolhane electorale pentru nevoiaşi,  nu noi am economisit bani reparîndu-ne singuri Maybach-urile cu ranga şi nu nouă ne-au fost înregistrate telefoanele de către DNA.

Aşa că ne e teamă! Ne e teamă că va veni în Ajun Moşul şi nu ne va aduce nimic ! Pentru că dacă pe el îl vom putea păcăli, în schimb, pe Dumnezeu, nu-l vom putea păcăli NICIODATĂ. Nici măcar nea’ Mitică!

Atunci noi toţi ne mai rugăm la un singur lucru: ca Moş Crăciun să facă dreptate în toată povestea asta. Trebuie! Pentru că trebuie ca noi, milioane de inimi de suporteri români, să putem crede din nou în meciuri curate, în onoarea oamenilor, în Pasărea Phoenix şi în Moş Crăciun

Cel rozaliu, cum inspirat l-a numit Cristian Tudor Popescu. E peste tot. În fotbal, în viaţa politică, în dragostea fiului lui cu fiica preşedintelui, în PSD, în PD-L, în PNL, în UDMR, în loja din Ghencea, la Dinamo, la Bacău şi, mai nou, în blaturile din fotbal, adică în stenogramele DNA. Nu că n-am fi ştiut de mult că e activ şi aici, dar măcar acum avem mult discutata dovadă. El e legătura tuturor cu oricine. Nu contează cum, de ce, pentru ce şi în care cauză. Vă aduceţi aminte noaptea schimbării lui Hagi? Tot el era personajul principal. El o fi fost şi atunci cînd Steaua a plecat de la fraţii Păunescu? S-a întors vremea lor. Nu că n-ar fi fost şi pînă acum. Iar cu valiza nu se va întîmpla nimic. Vorba colegului meu Bogdan Stamatoiu: “De 19 ani tot vînturăm prin ziar frazele unora care spun: ‘Gata! Va fi arestat!’ ‘Vor plăti pentru ce au făcut!’. Băi, fraţilor! Cînd în România de azi cineva care are sute de milioane de euro plăteşte dacă greşeşte!”. Are dreptate Bogdan! În şedinţa de sumar de azi ne încinsesem puţin cu stenogramele astea. Era o trăire ca pe final de Decembrie ‘89. Bogdan ne-a curmat-o abrupt, dar sincer şi perfect adevărat. Apropo de Decembrie ‘89. Tolo are un material “al zilelor noastre” pe tolo.ro. Se cheamă: “Vin în sediu!” Vi-l recomand!

S-a întors stînga? Ştiu. Sînteţi la fel de trist ca  mulţi dintre români. Sau nu? PD-L. Da, mulţi i-au votat şi acum trăiesc sentimente amestecate. Parcă de undeva, de sus, îi ceartă morţii Revoluţiei. Prima întrebare: FSN  e egal PD-L plus PSD?

Am avut un prieten bun care era soldat în ‘89. A murit împuşcat în gît. L-au găsit cu fruntea lipită de şenila tancului. Pentru ce? Costel Constantinescu îl chema. De undeva, de nicăieri, l-a izbit o bucată de metal ascuţit care se cheamă glonţ. Mai tîrziu am aflat şi noi că n-a fost Revoluţie, ci doar ceva pus la cale de o cucuvea care mai tîrziu s-a cuibărit la Cotroceni. Toţi morţii din ‘89 plîng.

Am avut un unchi care a stat vreo 17 ani în puşcăriile comuniste. Din fericire, n-a murit de stomac în celula de 2-3 metri pătraţi în care-şi făcea şi nevoile, şi în care şi mînca terciul ăla fără gust. L-a salvat un coleg care, pe întuneric, i-a dat timp de vreo trei zile să înghită nasturi. L-a minţit că sînt pastile pentru stomac.  Genială mişcare. Psihologică, de mare efect. Pentru că Vorovenci a apucat să-şi vadă nepoţii şi să spună în ‘92, cînd a murit: “E mai bine, dar tot ei sînt. N-am scăpat”. Tot ei sînt şi acum, domnule Ungureanu? Vă întreb asta pentru că aţi anunţat public că votaţi PD-L. Eu zic că, de fapt, şi eu, şi dumneavoastră am votat pentru un glonţ în gît şi pentru ca nasturii să rămînă pastile de stomac.