October 2007 ↓

“A jignit doar pe teren”

E declaraţia zilei dată de Ilie Balaci. E definiţia unei vieţi de fotbalist şi, în acelaşi timp, caracterizarea unui om onest

Am avut toţi o dimineaţă tristă. Azi a murit Dobrin. Eu nu l-am văzut niciodată jucînd, dar mi s-a spus despre marele fotbalist. Şi culmea e, culmea m-am îndrăgostit de el numai din poveştirile şi amintirile tatălui meu despre el. Mă întreb ce se întîmpla dacă-l şi vedeam pe viu jucînd!

Dar l-am văzut şi am vorbit cu el acum, cînd devenise bunic. M-au lăsat mască modestia şi simplitatea lui Dobrin. Acestea sînt calităţile care l-au făcut celebru şi ca om, nu doar ca fotbalist. E teribilă declaraţia lui Dobrin făcută în urmă cu ceva timp: “Mutu e mai mare fotbalist decît mine!”. El o fi crezut asta, noi niciodată. Şi despre Hagi a zis la fel. Nici atunci nu l-am crezut. Dobrin n-a fost vanitos sau mîndru. N-a avut orgolii. A ştiut întotdeauna cine e şi asta i-a dat putere.

Ieri am lăcrimat de două ori. Prima dată din cauza veştii groaznice şi a doua oară din cauza lui Ilie Balaci. A dat un răspuns tulburător jurnaliştilor de la Realitatea cînd a fost întrebat dacă ” îşi aduce aminte ca Dobrin să fi jignit pe cineva vreodată. Zice el: “Dobrin? De el vorbiţi? Da! Dobrin a jignit toată viaţa lui doar pe teren. Atît”.

Fără crispare

Gomoşi şi sictiriţi. Aşa se prezintă fotbaliştii naţionalei înainte de Olanda. Dezinvolţi, volubili şi optimişti sînt olandezii înainte de meci. De ai noştri nu mai ştie nimeni nimic de cînd au intrat în cantonament. De la ei avem veşti proaspete în fiecare zi. Piţurcă şi-a băgat un spion în cantonamentul lor, Ovidiu Stîngă, şi un tip care să le înregistrezeze pe furiş şedinţele de pregătire. De-ar fi cu folos. De la ei nu ne spionează nimeni. Cu toate stîngile şi buturugile noastre ne tot bat de vreo 4 ani. Nu le-am dat nici un gol într-un meci oficial.

Trăim de ani de zile într-un fel de crispare care n-a folosit la nimic. Acum trebuie să ieşim din ea. A venit şi rîndul generaţiei “second hand” să lase o urmă în istoria echipei naţionale. Au avut şi ghinioane, e adevărat, dar norocul ţi-l mai şi faci. Numai de ei depind următoarele lucruri: suporterii să se întoarcă la stadion şi să uite de escapadele amoroase, ieşirile la striptease de dinaintea meciurilor sau şpriţurile pe care le făceaţi cînd vă întîlneaţi ca într-o tabără la echipa naţională! Bateţi Olanda şi toate astea vor deveni nişte glume proaste!