RAZVAN LUCESCU
Intr-o anumita masura le inteleg reactiile. Bine, pina la un punct. Sint oameni, nu roboti! Au tot dreptul din lume sa-i lase nervii. Ar fi fost ciudat sa nu-i afecteze nimic. Cind il ai pe George Copos patron, e greu sa rezisti. “M-am exteriorizat! Recunosc ca am gafat! Ce sa fac acum. Imi cer scuze!” Chiar daca n-a recunoscut, degetul mijlociu ii era adresat lui George Copos. El a fost ridicat in Giulesti, dupa ce Rapid a invins pe Feyenoord cu 1-0.
FABIO CAPELLO
A facut semnul unui intreg stadion. Unul celebru, Santiago Bernabeu. Fanii l-au gasit pe el singurul vinovat de situatia delicata in care se afla Real Madrid si i-au cerut demisia. Capello a declarat apoi: “Imi cer scuze. Acest gest era doar pentru doi suporteri care m-au injurat neincetat. Imi cer scuze. Antrenorul lui Real n-are voie sa faca asa ceva!” Din pacate, cea de a doua parte a lui Fabio Capello n-o mai cred. El a spus: ” Cei doi suporteri m-au injurat si-n urma cu 10 ani, cind antrenam pe Real. Le-am recunoscut vocile”. Cum comentati gesturile celor doi antrenori, Razvan Lucescu si Fabio Capello?
Cind am dat titlul acestui text mi-a trecut o clipa prin cap ca Mihai Stoica ar putea redeveni cel din urma cu ani. Tinarul presedinte de la Galati, volubil, nu crispat, in permanenta ca astazi, superdeschis, cu replici inteligente si care simte bine viitorul. Asa era atunci. Zilele trecute am scris un material in care amendam atitudinea lui fata de jurnalisti si implicit de fanii Stelei.
De ieri, in cantonamentul de la Coverciano al campionilor lucrurile s-au schimbat brusc. Toti ziaristii prezenti in Cizma pentru a mediatiza sederea echipei acolo au voie sa participe la antrenamente si sa discute cu cei doi jucatori promisi de Stoica. Chiar el a dat declaratii pentru suporteri. E un pas catre normalitate. Mic, dar important. Nu stiu daca Mihai Stoica si-a dat seama de faptul ca a gresit cind i-a obstructionat pe jurnalisti, dar asta nu mai conteaza. Puntea dintre Steaua si fani a fost refacuta. Cel putin pentru moment.
Mi-a placut gestul sefilor din Ghencea. L-au pastrat pe portarul Andrey, chiar daca acesta s-a accidentat. “Totul e ca si pina acum!”, l-a anuntat MM Stoica pe brazilian. Frumoasa atitudine. Buna si pentru imagine. Cine mai face astazi astfel de lucruri? Da, chiar! Cum ar fi reactionat Copos sau Nicolae Badea intr-o astfel de situatie. Pe cei din Ghencea i-am felicitat si-mi mentin parerea numai daca mai tirziu nu aflam cumva ca gestul ascundea, de fapt, ceva. Desi nu cred. Sint voci care povestesc ca in cele 10 minute de antrenament ale lui Andrey pe pamint romanesc el a voleibalat mingea de pe o mina pe alta in mai mult de jumatate din timp. Sugerau ca n-are priza si subliniau o nesiguranta a lui. Chiar nu putem trage concluzii! Trebuie sa lasam un om pe care Brazilia l-a avut in lotul Under 17 sa ne arate ca face 500.000 de euro. Abia apoi vom spune daca e bun sau rau si daca MM Stoica a dat din nou chix ori de data asta a avut fler si la portari. Apropos de MM Stoica. Nici intrarea in Europa nu l-a putut salva. In continuare ignora si umileste masa mare de suporteri a Stelei. Cum? Pentru ca a interzis presei sa intre in cantonamentul de la Coverciano si pentru felul in care i-a tratat pe jurnalisti la iesirea lui Andrey din clinica Isokinetic: “Ce cautati aici? Gata! Nu vi-i mai dau la interviuri nici pe cei doi jucataori pe care i-am promis”. Dati-i sfaturi lui MM Stoica! Dumneavoastra cum ati fi procedat daca ati fi fost in functia lui la Steaua?
Salut! Azi împlineşti 28 de ani. Pentru un om de rînd e o vîrstă frumoasă, pentru un fotbalist, hmmm!, sună ca naiba. Bine, depinde şi de ce ai făcut pîna acum. Ca laic destule. Adică şi bune, şi rele. Ai doi copii frumoşi. Să-ţi traiască! Ai avut o soţie frumoasă, acum ai una şi mai frumoasă! De alte prietene nu mai vorbim. Le-am văzut cu toţii, parcă le aduceai din altă galaxie.
Flegma
Tot ca laic ai trecut prin scandalul de la Chelsea. Şi peste cel de anul trecut, cu Grosu. Aici povestea e împărţită. Am înţeles cu toţii că băiatul ăla e o pramatie, de fapt, dar în nici un caz nu trebuia să reacţionezi aşa cum ai făcut-o. N-am crezut pînă la un anumit punct povestea. Ştii de ce n-am crezut-o? Îţi aduci aminte de flegma pe care ţi-a tras-o Mihailovici. Tu jucai la Chelsea, el la Lazio. Eram la Londra atunci. Te-am aşteptat în noaptea aia pînă cînd te-ai întors din Italia. Eram curios. Mi-ai povestit: ” Îmi venea să-i sparg faţa. Mă gîndeam că spre vestiare o să-l bat să….” Apoi, tot tu, mi-ai mărturisit: “Ce, crezi că eram nebun!? N-aveam cum să reacţionez aşa, dar pun pariu că şi tu ai fi simţit la fel”. Ţi-am răspuns afirmativ. Apoi ai continuat. “Şi? Nu ţi se pare că am reacţionat bine. Eu am cîştigat, de fapt, duelul cu el”. Chiar aşa a fost. Mi-a plăcut cum ai gîndit atunci şi asta mă făcuse iniţial să cred că nu s-a întîmplat nimic la Constanţa.
Noroc malefic
În fine, chiar nu mai contează. S-a dus şi episodul ăla. Chiar ai un talent teribil să treci peste toate şi un noroc aproape malefic, chiar dacă îmi ziceai mereu, “Decebale!, norocul ţi-l mai şi faci!”. Bine, astea sînt lucruri care te privesc doar pe tine, dar din cauza statutului pe care-l ai, oamenii au dreptul să le comenteze. Notorietatea ascunde şi o doză de venin pe care cei din jur îl varsă cîteodată peste tine cu găleata. De fapt, ştii cum e? Exact aşa cum mi-ai scris tu într-unul din mesajele tale mai vechi. Suna cam aşa: “Nu uita că eu sînt ca o barcă care se întoarce de la pescuit şi păsările vuiesc în jurul ei”. Cam aşa şi cu notorietatea ta. Tu n-ai înţeles însă niciodată cine îţi e prieten cu adevărat şi cine nu.
Priviri perverse şi echipa naţională
Ce ţi-am amintit pînă acum poate că nu contează. Ce-ţi voi spune de acum încolo e important şi n-o fac pentru că ştiu că eşti un tip de moral. Eu sînt unul dintre puţinii care cunosc ce înseamnă pentru tine fotbalul, dar mai ales echipa naţională. Chiar ştiu bine asta. De multe ori mi-am dat seama tîrziu că în spatele privirilor tale perverse, dar vesele şi tonice, stăteau adevărate bombe de presă. Numai cînd vorbeai despre fotbal totul era clar pentru mine. Îţi plăcea subiectul. Ţin minte că mi-ai descris exact cum o să-l iei pe Nedved de la vestiare: “Băi, aici sînteţi în România. Vă călcăm pe gît!”. “Decebale, trebuie să-i luăm tare! Să simtă, să le tremure picioarele cînd ies de pe tunel. Trebuie să ne calificăm şi noi la un turneu final pentru că nu mai suport altfel. Să fim ca nişte fraţi pe teren că în rest ştiu eu ce trebuie să fac cu mingea ca s-o bag în poartă”. Mi-a plăcut! Mi-a plăcut mult atitudinea. Mi-ai povestit şi cum ţi-ar plăcea să joci. Mi-ai făcut zeci de desene. Visam numai sisteme, romburi, veniri din stînga, zeci de scheme şi cîte şi mai cîte. Gata, Adriane! A venit vremea ta!
Orgoliul de-o clipă se plăteşte scump
Eu cred că anul ăsta trebuie să fie anul tău! Şi anul viitor tot al tău trebuie să fie. Asta după ce califici echipa la Euro. Pentru mine e clar că poţi s-o faci. Eu cred că cel mai greu va fi de gestionat însă relaţia ta cu Piţurcă. Eşti orgolios, te ştiu, dar lasă de la tine! Lasă de la tine pentru că nu joci pentru Piţurcă, ci pentru români! Dacă alte calităţi ale tale poate că le-am pus la îndoială, pentru cele de fotbalist, eu, unul, bag mîna în foc. Am încredere totală în fotbalistul Mutu.
28 de ani? Nu e încă tîrziu
Ziceam că 28 de ani sună ca naiba pentru un fotbalist. Şi am dreptate. Numai că norocul ăla malefic de care vorbeam mai devreme ţine iar cu tine. Ai şansa să duci echipa asta la un turneu final după mulţi ani. Şansa asta ţi se oferă ţie, incredibil, tot ţie, aproape de finalul carierei. Ai grijă de ea şi foloseşte-o! Ai putea şterge cu buretele tot ce a fost rău. Azi faci 28 de ani. Nu e o veste bună pentru suporteri. Timpul nu se poate opri. La mulţi ani, Adrian Mutu!
