Antrenorul lui Liverpool a fost surprins de întrebarea jurnalistului Costin Ştucan. După conferinţa de presă de la Radisson el i-a explicat moderatorului TV motivul schimbării sale fizice evidente

Cam 30 de ore a stat Liverpool la Bucureşti. Hotel Radisson, fiecare fotbalist cu camera lui. “Am făcut antrenament acasă. Nu voiam să-mi scot jucătorii la antrenament după patru ore de zbor”, a povestit Benitez la conferinţa de presă din incinta hotelului. Antrenorul şi elevul lui, Mascherano, au răspuns la toate întrebările jurnaliştilor. Au fost super-relaxaţi, îmbrăcaţi lejer în treningurile de prezentare. După discuţia oficială au mai vorbit cîteva minute cu presa.

Presa căuta loc de distracţie
Tot staff-ul lui Liverpool venit la Bucureşti numără peste 150 de persoane. La ei, jurnaliştii călătoresc cu avionul echipei. Plătesc pentru asta. Chiar şi cîţiva suporteri merg alături de jucători. “M-ai întreabat în conferinţa de presă de ce m-am îngrăşat aşa în ultimii cinci ani”, i s-a adresat la un moment dat Benitez lui Costin Ştucan, moderatorul emisiunii “Băieţii de la 7″ de pe Telesport. Benitez a continuat: “Anxietate. E boală modernă. Iau acele medicamente. Din cauza lor”. Discuţia s-a oprit pentru o fotografie, apoi Jerry Gane l-a preluat pe antrenorul lui Liverpool. Şi Mascherano s-a dus spre cameră după ce a mai stat vreo 10 minute de vorbă cu ziariştii britanici. Ultimii căutau un bar pentru distracţie.

Dalglish o luase spre dreapta
Mai tîrziu, un tip scund, cu părul lung trecut uşor peste urechi, a ieşit în hol. Figura părea cunoscută, dar cînd îi observi şi picioarele ca nişte paranteze, ai în minte tot tabloul: celebrul Kenny Dalglish. E ambasadorul clubului din Liverpool. Nu va lipsi niciodată din delegaţia acestei echipe pînă va muri. E o legendă. Cînd a ieşit din hotel să-şi caute un taxi, s-a înclinat uşor spre dreapta, dar s-a redresat imediat după ce a fost reperat de suporterii români ai lui Liverpool. I-au cerut o poză. A făcut-o stînd drept, dar sigur cu gîndul la următorul pahar de wisky servit într-un bar de noapte din Bucureşti.

foto: www.silviuandrei.ro

Regimul Mircea Sandu contează pe inerţia oamenilor din structuri

Au trecut 20 de ani în care fotbalul românesc a fost condus de doi oameni: Dragomir şi Mircea Sandu. Aceleaşi căpetenii. Ţinute în frunte de un sistem pus la punct tot de ei. O maşină de vot care nu s-a gripat niciodată. Nici cînd a fost vorba de alegerile de la LPF, nici cînd a fost vorba de Adunările Generale de la FRF. A fost ridicat la rang de virtute modul lor de operare malefic.

Cînd Gică Popescu s-a dus în campanie în zona Banatului, acum patru ani, a vrut să discute cu un şef de AJF. “Eu sînt cu Mircea Sandu. Şi, oricum, fac ţuica acum! N-am timp de întîlniri”.

Într-o discuţie pe care tot Popescu a avut-o imediat după alegerile de acum patru ani cu Adalbert Kassai, acesta i-a spus: “Sînt şocat. De-a dreptul surprins! Înainte de vot nu-ţi dădeam mai mult de 15 semnături”. Popescu fusese ales de 104 oameni. Ceva zdruncinase maşinăria şi trebuiau găsiţi “trădătorii”. Aşa se traducea mărturisirea lui Kassai. Ţineţi minte că din partea lui Popescu a participat la numărătoarea voturilor Vasile Şiman, patronul Sportului Studenţesc. Se implicase în schimbare. La cîteva luni, băieţii din Regie jucau în Divizia B. Se făcuse “dreptate”. Cine nu e cu noi e împotriva noastră şi trebuie eliminat!

Tot atunci, Marin Condescu a întors armele. Ortacii din Valea Jiului au votat Mircea Sandu pe filiera Gigi Becali. Azi, de Condescu nu mai ştie nimeni nimic. Au rămas doar declaraţiile lui de anul trecut: “Fără Mircea Sandu! Noi vom vota pe oricine altcineva!”. Acum, de vreo trei săptămîni, şeful celor de la Pandurii tace. Unii spun că-l înţeleg. “Vrei să păţească ce-a păţit Şiman?” Alţii nu-l înţeleg! “E vorba de principii. De cuvîntul dat. De atitudine!” Mărturisesc că fac parte din cea de-a doua categorie. Dar asta nu contează.

Cele trei exemple trag o linie  pe sub cei 20 de ani de domnie ai lui Sandu. Adică sînt oameni care nu vor să schimbe niciodată nimic, oameni care merg pînă la capăt cu o idee indiferent de consecinţe şi personaje alunecoase.

Pînă la urmă, contează ce se va întîmpla luni, la vot. Mulţi dintre alegători au refuzat şpriţul şi cazarea la un hotel luxos din Bucureşti în noaptea dinaintea alegerilor. E un semn de pe urmă.  În fond, puterea e la ei. Puterea de a descentraliza statul FRF.

Laura Codruţa Kovesi a explicat că procurorii sînt antrenaţi pentru orice, dar “s-au simţit jigniţi de Gigi Becali”.  Fostă baschetbalistă de performanţă, Kovesi i-a asigurat pe microbişti că se va ocupa de curăţirea fotbalului

 - Doamna Procuror General, intru direct în subiect: de ce e aşa mare distracţie pe holul tribunalului atunci cînd vin la judecată cei aproape 40 de oameni din sport învinuiţi în “Dosarul Transferurilor”?
- Nu ştiu. N-am văzut aşa ceva.

- În sensul în care cei învinuiţi afişează o siguranţă foarte mare. Au probe cu adevărat procurorii în dosarele lor?
- Nu pot eu comenta probele procurorilor. Dar vă spun că investigaţiile se fac pentru a se stabili faptele comise. Şi aceste dosare se vor face publice la un moment dat. Noi investigăm acest dosar din anul 2007, la o sesizare făcută de ANAF.

- Se spune că e foarte greu de desţelenit acest dosar!?
- Nu! Nici vorbă! Probabil că aşa s-a vrut să se lase impresia. De la DIICOOT s-au făcut de multă vreme contacte cu alte ţări pentru o colaborare serioasă. Vorbim de criminalitate economică. Singurele mici probleme au fost cu of-shorurile. În special cu cele din Cipru, dar situaţia a intrat pe un făgaş normal acum şi aici.

- Cît costă statul român o astfel de investigaţie?
- Pentru dosarul ăsta chiar am o cifră. E o cifră legată doar de expertiza contabilă. Ea depăşeşte un milion de euro.

- Şi cum se pot recupera banii ăştia?
- La finalul dosarului noi precizăm sumele. În cazul în care sînt găsiţi vinovaţii, ei vor plăti tot.

- Şi în cazul celălalt?
- Avem procurori isteţi. Foarte isteţi. Mai isteţi decît ei. Sînt procurori specializaţi pe astfel de dosare. Procurori care ştiu ce să caute. Şi vă spun un lucru esenţial: s-au lăsat urme care nu pot fi şterse!

“Becali i-a făcut «cîrpe» şi «proşti»  şi CSM nu s-a sesizat”

- Domnul Gigi Becali îşi cere înapoi banii confiscaţi în celebrul caz “Valiza”.
- Banii aceia sînt, de fapt, o măsură asiguratorie. Ştiu că a făcut plîngeri la instanţă, numai că nu-şi va putea recupera banii pînă la o hotărîre definitivă în acest dosar.

- Aici cum stau lucrurile?
- Din păcate, din acest dosar nu pot să vă dau acum alte amănunte.

- Atunci vă întreb altceva. Aţi avut reacţii de la colegii dumneavoastră după ce în dosarele în care a apărut patronul Stelei acesta i-a înjurat ca la uşa cortului?
-Sincer, da! Majoritatea colegilor mei au nervii tari şi personalitate. De multe ori, persoanele arestate, după ce îşi văd dosarele, mai tîrziu au acces la TV şi comentează. Noi, ca instituţie, nu putem ieşi public. Noi nu putem răspunde decît cu un dosar de calitate, adică instrumentat excelent.

- Bun, ce reacţii au avut colegii vizavi de ieşirile lui Gigi Becali?
- Au fost deranjaţi! Procurorii de caz au fost făcuţi “cîrpe” şi “proşti”, iar Consiliul Superior al Magistraturii n-a avut nici o reacţie. Nu s-a sesizat. Nu au existat reacţii de la CSM.

Cazul arbitrilor de la Piteşti a fost “agăţat” întîmplător

- S-a spus că aţi intrat pe fotbal pentru că aşa aveţi o vizibilitate foarte mare. Că se va mediatiza intens. Că vă veţi face o imagine favorabilă.
- E adevărat că dosarele astea sînt de mare interes, numai că noi nu investigăm pe sărite. Aşa s-a întîmplat.

- De exemplu, ancheta în cazul arbitrilor cum a început?
- Trebuie să ştiţi că activitatea sportivă sau că monitorizarea activităţii sportive nu înseamnă neapărat joc. Implică şi tot ceea ce e în jurul unei partide. E vorba de sportivi şi de oamenii care îi conduc sau care îi plătesc. La Piteşti, au fost informaţii care au compus clar şi un dosar pe sport. Dosar care are legătură cu oamenii din jurul echipei FC Argeş. Subiectul, ca să zic aşa, a fost agăţat în timp ce se lucra la o altă anchetă.

- Ce să înţelegem prin asta? Că, de fapt, nu v-a interesat nici o clipă corupţia din fotbal?
- Nu, nici vorbă! Prioritatea pe corupţie rămîne. Şi în special pe corupţia din fotbal. Vă asigur de asta. Noi investigăm la rînd. Sînt informaţii care apar şi pe care le investigăm. N-avem statistici cu oamenii pe care-i investigăm în sensul că e vorba de nu ştiu cîţi deputaţi, nu ştiu cîţi interlopi sau nu ştiu cîţi oameni din fotbal sînt investigaţi.

“Noi, procurorii, avem  rezistenţă mare la stres!”

- Doamna procuror, poate că oamenii din subordinea dumneavoastră sînt nişte excelenţi teoreticieni, dar practica e alta. Cînd ai în faţă pe cineva cu foarte mulţi bani şi care te ameninţă cu influenţele pe care spune că le are, cum reacţionezi?
- Procurorii sînt oameni antrenaţi şi pentru astfel de situaţii. Procurorii sînt obişnuiţi cu astfel de persoane, cu modul de a investiga astfel de persoane. Vă asigur pe toţi că au o mare rezistenţă la stres. Chiar se antrenează pentru asta.

- Care e mesajul Procurorului General al României pentru iubitorii de fotbal din România?
- Vedeţi, totul se învîrte în jurul fotbalului. Eu am fost campioană la baschet şi acolo lucrurile stau cu totul altfel. La fotbal sînt foarte mulţi bani. Şi fotbalul va rămîne un domeniu pe care-l vom monitoriza atent. Mă bucur că procurorii au reuşit să facă ceva pentru fotbal. V-am spus: vom continua!

 - Ar mai fi o întrebare. Atunci cînd mai apărea cîte o anchetă deschisă de procurori, intram în şedinţele de sumar ale ziarului şi le spuneam colegilor: gata, cred că s-a pornit curăţenia! Asta o dată, de două ori, pînă cînd unul dintre ei mi-a zis: “Nu fi naiv! Nu se întîmplă nimic! Nu vezi că nici un dosar n-are vreo finalitate!”. Sînt tentat să-i dau dreptate, doamna procuror. Ce ziceţi?
- (Zîmbeşte, apoi redevine brusc serioasă) Eu nu le dau dreptate! Înainte de 2006 nu-mi amintesc să fi fost miniştri sau oameni din sport cercetaţi. Greşesc? Poate că n-au fost atît de multe anchete cît ne-am fi dorit noi! Asta e altceva! În dosarele de pînă acum urmărirea penală s-a desfăşurat repede. Nu ne demoralizează ce mi-aţi spus vizavi de colegii dumneavoastră. Din contră! Ceea ce a ţinut de noi legat de sport, s-a făcut! Şi se continuă operaţiunile de investigare şi în sport. Vă asigur de asta!

Primul antrenor: ” Greu venea la schimbare.  Voia să joace tot timpul”
Laura Codruţa Kovesi a făcut baschet de performanţă. A jucat la CSS Mediaş ca junioare, apoi a promovat cu echipa în Divizia A. S-a declarat bucuroasă să vorbească   despre acei ani: “Au fost ani frumoşi din viaţa mea! Vorbesc de perioada în care am făcut sport de performanţă. La 15 ani eram la lot şi în 1989 am devenit vicecampioană europeană. Jucam extremă la lot şi pivot la U Cluj, echipă la care m-am transferat mai tîrziu”. Costel Tătaru, unul dintre primii antrenori ai lui Kovesi, a povestit: “Era foarte ambiţioasă. Nu întîmplător are spiritul dreptăţii. Tatăl ei e jurist, iar mama profesoară de limba română. Îmi amintesc că erau momente în care trebuia s-o schimb de pe teren. Greu ieşea, în sensul că voia să joace tot timpul. Era o colegă perfectă pentru toate fetele”, a povestit Tătaru, care acum este doctor în baschet la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu.

“Kovesi, jos de pe bordura barului!”
Nicoleta Nagy a fost căpitanul echipei CSS Mediaş în perioada în care acolo juca şi Laura Kovesi. ” Mă întrebaţi de Laura Lascu. Aşa o chema atunci. O fată super. Extrem de ambiţioasă şi sociabilă. Juca foarte bine în apărare şi în zona mică. Eram o echipă frumoasă”, a povestit Nagy. Ea şi-a amintit apoi două episoade: “Ţin minte că în cazul în care la începutul unui turneu sau campionat cîştigam primul meci, nu mai renunţam în ruptul capului la echipamentul pe care-l folosisem. Apoi, o fază haioasă a fost cînd ne-am întors de la un turneu de la Timişoara. Am intrat la un moment dat într-un restaurant care avea şi bar. Dintr-o dată, barmaniţa a început să strige la noi să ne dăm jos de pe bordura barului, pentru că o rupem. Mi se pare că i s-a adresat chiar Laurei. Abia apoi şi-a dat seama că fetele nu se urcaseră pe nimic şi că aia era înălţimea lor”.

Cred că în momentul ăsta, cine ştie să facă un pas înapoi ar putea fi cîştigătorul alegerilor de preşedinte de peste cinci ani. Şi mă gîndesc la Crin Antonescu

L-am auzit aseară pe C. Tudor Popescu certîndu-l straşnic pe Traian Băsescu: “Nici măcar nu ştie să piardă omul ăsta!”. “Nu vedeţi ce discurs are?!”. Surprinzător pentru un tip cu experienţa lui. Jurnalistul de la Gîndul a făcut o greşeală fundamentală: a judecat la cald nişte cifre, uitînd de marja de eroare. N-a vrut s-o ia în calcul. Nici el, nici Emil Hurezeanu. Lîngă cei doi se afla Cătălin Tolontan, singurul care,  înainte de ora 21:00 a venit cu informaţia că ambii candidaţi merg umăr la umăr. Apoi, aproape că s-a aliat şi el discursului celor doi. Nici unul dintre cei trei n-a marcat ferm faptul că situaţia nu era clară nici o clipă atunci. La fel de important mai e un lucru, sondajele de la ora 21:00 au fost comandate de   cele două televiziuni de ştiri, plus tvr1. Cred că de-abia acum, după numărătoarea finală, se poate discuta despre discursul final al celor doi candidaţi. Acum trebuie să vedem, domnule Popescu, cine ştie să piardă şi cine nu! V-aţi grăbit, domnule Popescu, şi sînt convins că la un moment dat vă veţi cere scuze pentru asta.

Radu Moraru în genunchi. Recomand pentru seara asta “În gura presei” şi “Sinteza Zilei”. Aşa, de distracţie!
Dezbaterea a continuat, mai tîrziu, cu alţi invitaţi. Mărturisesc că am văzut în redactorul şef al ziarului Cotidianul, Cornel Nistorescu, un suporter înfocat, şi nu un jurnalist. Un suporter al lui Mircea Geoană. E dramatic pentru jurnaliştii tineri să observe asta. Ca jurnalist, să te poziţionezi într-o tabără într-un astfel de joc. Jurnalista Andreea Pora (susţinătoare a lui Băsescu) i-a replicat lui Nistorescu: “Dumneavoastră, ca  redactor şef al ziarului Cotidianul, l-aţi linşat mediatic în ultimul an pe Traian Băsescu”. Realitatea este că n-a existat nici un echilibru editorial la Cotidianul, după ce a fost debarcată vechea echipă compusă din Rogozanu, Pătrăşconiu, Buşcu, T. Morar şi ceilalţi. În fapt şi-n sprijinul celor scrise aici, colecţia ziarului Cotidianul stă mărturie. A fost visceral, iritat tot timpul Nistorescu. A intrat în clinciuri cu Turcescu. S-a văzut urît treaba asta, cum trebuie salutată eleganţa discursului consilierului prezidenţial Preda. În partea cealaltă, la Radu Moraru, un puşti comic vărsa zoaie pe “gaşca lui Geoană şi PSD” într-un tandem perfect cu realizatorul emisiunii. Antena 3? Nu e nimic de comentat aici. Poate că merită totuşi să observăm discursul distractiv al lui Badea Mircea de la “În gura presei” sau pe cele ale lui Ciutacu şi Gîdea de la “Sinteza Zilei”.

Ratăm tranşa de la FMI dacă se contestă alegerile?
Dar cele mai haioase declaraţii le-am auzit azi. “Să nu ne pronunţăm pînă cînd nu avem  numărătoarea finală”, spuneau cei de la PSD. Aseară erau cîştigători doar după sondaje! Dar dincolo de tot ceea ce s-a întîmplat aseară, mult mai important este ceea ce se va întîmpla astăzi.   Bancherii romani au ieşit de dimineaţă cu declaraţii: “Nu ne interesează cine iese preşedinte! Important este să nu se conteste alegerile. România ar rata tranşa de la FMI, iar euro s-ar putea duce spre 5 lei”. Vom vedea cît de responsabili sînt. Dar constat că acest cuvînt nu există în vocabularul politicienilor din România.  Poate mă înşel. Oricum, vremea urii a trecut! Cred că în momentul ăsta, cine ştie să facă primul pasul înapoi ar putea fi cîştigătorul alegerilor de preşedinte de peste cinci ani. Şi mă gîndesc la Crin Antonescu.

Gigi Becali şi Băsescu
  Gigi Becali a avut un discurs suburban la adresa lui Traian Băsescu în această campanie electorală. A fost la un moment dat un atac la persoană cu “creierul mîncat de băutură al lui Băsescu” sau “faţa aia de căruţaş pe care o are, n-are cum să ne mai conducă”. La fel şi Vadim Tudor. Ultimul nu cred că-şi va retrage acuzele, dar de Gigi Becali bag mîna în foc că la un moment dat va spune: “A fost o glumă. Am făcut şi eu o aroganţă. Băsescu e, de fapt, cel mai bun preşedinte”.

A trecut campania electorală. Păcat! Păcat dintr-un singur motiv. Păcat pentru că vom avea din nou urechile pline de Gigi Becali. A început de duminică seara cu un discurs josnic la adresa actualului preşedinte. Uşor de descifrat “disidentul sau anticomunistul Becali”. Banii n-au miros şi culoare politică, la fel şi prietenia lui strînsă cu un domn din Bacău. N-a fost vocea  lui Becali, ci o voce rozalie, din Bacău, cum spuneam. Dar nu asta e tema acestor rînduri, ci modul în care s-au repezit să-l aibă în direct televiziunile. De-a dreptul hulpav! Şi culmea e că cifrele de audienţă seamană cu cele de săptămîna trecută. Nu sînt nici mai mari, dar nici mai mici. Vom vedea cît va mai rezista stăpînul Stelei. Deocamdată, stă bine în şa, susţinut puternic de cei care-l fac public în fiecare zi. Pînă cînd? Vom vedea. Pentru că publicul Stelei are altă părere.

Recomandare: un text neasteptat şi lucid al lui Costi Rogozanu pe Vox Publica aici